ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 787/44/2010

la Curtea de Apel Galați, reclamantul P.T. a chemat în judecată pârâții I.G.P.R.

și Ministerul Administrației și Internelor prin care a solicitat anularea Ordinului

nr. 11/2948 din 28 mai 2010 al Ministrului Administrației și Internelor și a dispoziției

I.G.P.R. nr. 2208 din 04 mai 2010 a Ministrului Administrației și Internelor cu

consecința reintegrării sale în funcția deținută anterior - adjunct al șefului I.P.J.

Vrancea.

De asemenea, reclamantul

a solicitat și suspendarea aplicării dispoziției nr. 2208 din 04 mai 2010 și a Ordinului

nr. 11/2948 din 28 mai 2010, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin cererea depusă la

data de 10 septembrie 2010, Corpul Național al Polițiștilor din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul

reclamantului, în temeiul art. 49-50 C. proc. civ., art. 49 alin. (2) din Legea

nr. 360/2002, art. 2 alin. (2), art. 8 lit. t) din H.G. nr. 1305/2002, prin care

a solicitat anularea celor două acte administrative ca netemeinice și nelegale,

cu consecința reintegrării reclamantului în funcția deținută anterior - adjunct

al șefului I.P.J. Vrancea și acordarea drepturilor bănești de care a fost privat

acesta.

Prin sentința nr. 214

din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.T. în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R., și cererea de intervenție accesorie

formulată de Corpul Național al Polițiștilor București, a anulat dispoziția nr.

2208 din 04 mai 2010 a I.G.P.R. și Ordinul nr. 11/2948 din 28 mai 2010 al Ministrului

Administrației și Internelor, și a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară,

cu plata tuturor drepturilor corespunzătoare acestei perioade.

Totodată, a respins excepția

invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor privind lipsa calității

procesuale pasive.

S-a arătat, prin considerentele

hotărârii pronunțate de instanța de fond, că, în cauză, deși în actele contestate

se afirmă că reclamantul nu și-a îndeplinit corespunzător îndatoririle, sarcinile

și responsabilitățile, nu există dovezi în acest sens.

I.G.P.R. București nu

a putut demonstra, pe timpul cercetării prealabile, că reclamantul nu și-a îndeplinit

în mod corespunzător îndatoririle prevăzute în fișa postului, la standardele de

performanță asociate postului de adjunct al șefului inspectoratului. De asemenea,

controlul de legalitate al măsurii de sancționare disciplinară a fost efectuat formal

de către Ministerul Administrației și Internelor care a avizat favorabil sancțiunea

în forma propusă de I.G.P.R., fără alte verificări impuse de procedură.

Instanța a reținut că

faptele menționate în dispoziția de sancționare nu întrunesc elementele constitutive

ale unei abateri disciplinare de „neglijență manifestat în îndeplinirea atribuțiilor

de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile

anume abilitate de lege” prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. 400/2004.

Mai mult, reclamantul

a fost numit pe funcția de adjunct al șefului I.P.J. Vrancea, prin examen, la data

de 22 septembrie 2009. La data de 22 decembrie 2009 a fost întocmită fișa de evaluare

pentru perioada 01 decembrie 2008-30 noiembrie 2009, fiind acordat calificativul

maxim - „foarte bun” - la fel ca și în perioada anterioară, 2005-2008.

Instanța a mai reținut

că reclamantul nu a încălcat dispozițiile art. 4 alin. (2) din Ordinul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative nr. 665/2008, privind reactualizarea fișelor

posturilor, pentru șefii structurilor coordonate în mod direct de către acesta.

Fișele posturilor nu au fost reactualizate după data de 15 septembrie 2009 deoarece

până la data controlului, nu au intervenit modificări în structurile pe care le

coordona reclamantul) ori în atribuțiile acestora, astfel încât, din punct de vedere

legal, această obligație nu există.

După data controlului,

respectiv la 05 martie 2010, a fost comunicat către I.P.J. Vrancea R.O.F.-ul prin

care au fost operate unele modificări la nivelul organizării unității, în baza acestuia

fiind imediat modificate și fisele posturilor.

Deși Legea nr. 360/2002

prevede la art. 61 alin. (2) că împotriva sancțiunilor aplicate și a deciziilor

nefavorabile polițistul nemulțumit se poate adresa Corpului, potrivit art. 50

lit. d), reclamantul a făcut acest lucru, dar nu i s-a dat niciun răspuns justificat

la cele două contestații ale Corpului Național al Polițiștilor. Mai mult, deși președintele

Corpului Național al Polițiștilor și ofițerul asistent s-au pronunțat în sensul

contestării sancțiunii și procedurii urmată de consiliul de disciplină și nu vor

aviza sancțiunea, s-a apelat la un subterfugiu obținându-se aviz de la al doilea

vicepreședinte, în întâmpinarea I.G.P.R. la intervenția Corpului Național al

Polițiștilor susținându-se că avizul a fost dat de președintele Consiliului Departamental

din I.G.P.R., care își desfășura activitatea la I.P.J. Mehedinți.

Sancțiunea ce i-a fost

aplicată reclamantului este una din cele mai grave (după aceasta ar urma destituirea

din poliție) prevăzute de lege și Ordinului Ministrului Administrației și

Internelor nr. 400/2004, aceasta se aplică de regulă pentru abateri grave. Chiar

și în cazul în care ar fi existat neregulile nu s-ar fi justificat o asemenea măsură.

Instanța a constatat că

pe timpul cercetării prealabile au fost încălcate prevederile art. 49 alin. (2),

art. 50, art. 59, art. 60 și art. 61 din Legea nr. 360/2002, reținându-se în mod

greșit că reprezentantul Corpului Național al Polițiștilor nu ar avea dreptul să

facă contestație sau că nu se putea formula contestație în condițiile semnării procesului-verbal

și a încheierii consiliului de disciplină.

Împotriva sentinței civile

nr. 214/F din data de 14 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal pârâții

Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R., prin reprezentanți legali,

prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii

atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantului de anulare

a dispoziției nr. 2208 din 04 mai 2010 a I.G.P.R. și a Ordinului Ministrului

Administrației și Internelor nr. 11/2948 din 28 mai 2010.

Ministerul Administrației

și Internelor a învederat, prin motivele cererii de recurs, că sentința recurată

este netemeinică și nelegală, prin prisma următoarelor considerente:

Instanța de fond în mod

greșit a respins excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Administrației

și Internelor, în condițiile în care actul administrativ ce produce efecte juridice

în cauza este dispoziția emisă de I.G.P.R. și nu înscrisul prin care i s-a comunicat

intimatului reclamant modul de soluționare a contestației sale, răspunsul dat ca

urmare a contestării sancțiunii neputând fi considerat act administrativ în înțelesul

prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

În ceea ce privește nepublicarea

ordinului nr. 400/2004 în M. Of. al României s-a solicitat a se constata că instanța

de fond la pronunțarea sentinței recurate nu a avut în vedere dispozițiile legale

în vigoare la data emiterii acestuia, invocate de către recurentă prin întâmpinarea

formulată în pricină.

Instanța de fond, s-a

mai relevat, a reținut eronat că faptele intimatului reclamant menționate în dispoziția

de sancționare nu întrunesc elementele constitutive ale unei abateri disciplinare

de neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor

primite de la șefii ierarhici sau de la autorități anume abilitate de lege prevăzută

de art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministrului Administrației și

Internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 privind regimul disciplinar al personalului

din Ministerul Administrației și Internelor, întrucât s-a probat în cauză că în

trimestrul IV al anului 2009 reclamantul nu a îndeplinit anumite sarcini și îndatoriri

în calitatea sa de adjunct al șefului I.P.J. Vrancea. La individualizarea sancțiunii

disciplinare, membrii consiliului au avut în vedere prevederile art. 14 din Ordinul

Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004, respectiv caracterul și gravitatea

faptei comise, activitatea desfășurată anterior, împrejurările în care abaterea

disciplinară a fost săvârșită, cauzele și consecințele acesteia, gradul de vinovăție,

preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise și conduita polițistului

în perioada cercetării disciplinare. Or, cu toate că reclamantul a recunoscut că

aspectele reținute în materialul probator sunt reale, în mod greșit prima instanță

nu a ținut cont de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind statutul

polițistului, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „încălcarea

de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea

sa disciplinară (...)”.

Pârâtul I.G.P.R. a precizat,

prin recurs, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, sancțiunea aplicată reclamantului de I.G.P.R. fiind în concordanță

cu gravitatea abaterilor disciplinare săvârșite de intimat.

Instanța de fond și-a

depășit atribuțiile de verificare a legalității temeiniciei actului administrativ,

dispunând anularea acestuia și absolvirea de răspundere disciplinară a reclamantului,

cu toate că însuși intimatul a recunoscut că aspectele reținute în materialul de

cercetare sunt reale, iar lipsurile în activitatea desfășurată de acesta și constatate

de Comisia de Control nu au putut fi răsturnate prin nicio probă pe timpul cercetării

judecătorești.

Or, sub aspect procedural,

cercetarea disciplinară s-a realizat cu respectarea prevederilor ordinului nr. 400/2004

privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor,

cu modificările și completările ulterioare, pe parcursul .cercetărilor reclamantului

respectându-i-se dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție. Cu privire la susținerea

primei instanțe în sensul că ordinul mai sus menționat nu a fost publicat în M.

Of. al României, s-a arătat că rațiunea nepublicării actului administrativ normativ

în discuție este legată de domeniul său de reglementare limitat, fiind aplicabil

doar unei categorii profesionale delimitate, anume personalului Ministerului Administrației

și Internelor, situație în care nu se impunea să fie adus la cunoștința tuturor

cetățenilor prin publicare în M. Of.

Nu poate fi admisă, s-a

specificat, nici concluzia instanței de fond conform căreia deși în contestație

reclamantul a propus probe in apărare și a solicitat să se dispună reanalizarea

dosarului șeful ierarhic nu a respectat și prevederile art. 66 pct. 1 lit. c) și

pct. 3 lit. b) și c) și art. 64 din Ordinul Ministrului Administrației și

Internelor nr. 400/2004 deoarece la o simplă lecturare a ordinului nr. 11/2948

din 28 mai 2010 se poate remarca faptul că argumentele din cuprinsul contestației

față de abaterile constatate în sarcina acestuia au fost analizate punctual și respinse

motivat.

Prin întâmpinarea formulată

în litigiu intimatul reclamant P.T. și intervenientul Corpul Național al Polițiștilor

au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că sentința atacată

cu această cale extraordinară de atac este legală și temeinică.

Recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În mod întemeiat, prin

hotărârea atacată, judecătorul fondului a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor (constatând corect

că partea în discuție are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind emitentul ordinului

nr. 11/2948 din 28 mai 2010 prin care a fost respinsă contestația reclamantului

îndreptată împotriva dispoziției de sancționare disciplinară dată de I.G.P.R.) și

a admis acțiunea reclamantului P.T., precum și cererea de intervenție accesorie

formulată de Corpul Național al Polițiștilor, cu consecința anulării dispoziției

nr. 2208 din 04 mai 2010 a I.G.P.R. și a Ordinului nr. 11/2948 din 28 mai 2010 al

Ministrului Administrației și Internelor, precum și a repunerii reclamantului în

situația anterioară, cu obligarea la plata tuturor drepturilor corespunzătoare acestei

perioade.

Intimatul P.T. a îndeplinit

din data de 22 septembrie 2009 funcția de adjunct al șefului I.P.J. Vrancea, iar

potrivit fișei de evaluare a performanțelor profesionale pentru perioada de la 01

decembrie 2008 și până la 30 noiembrie 2009 (întocmită de șeful I.J.P. la data de

22 decembrie 2009) a beneficiat de calificativul general „foarte bun”, aprobat la

data de 13 ianuarie 2010 de șeful ierarhic al șefului nemijlocit, anume adjunctul

șefului I.G.P.R.

Prin raportul de cercetare

prealabilă din 30 martie 2010, întocmit urmare încheierii de către Direcția Control

Intern din cadrul I.G.P.R. a „Raportului cu principalele constatări și concluzii

rezultate în urma controlului tematic efectuat la I.P.J. Vrancea” din 18 ianuarie

2010, s-a reținut existența abaterii disciplinare de „neglijență manifestată în

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici

sau de la autoritățile anume abilitate de lege” prevăzută de art. 57 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 360/2002 și de art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 privind regimul disciplinar

al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, cu modificările și

completările ulterioare, abatere constând în: neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor

prevăzute în fișa postului la lit. d) și e) pct. 1 și 2; încălcarea dispozițiilor

art. 4 alin. (2) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008

prin aceea că nu a luat măsuri de reactualizare a fișelor posturilor pentru șefii

structurilor coordonate în termenul prevăzut; neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor

prevăzute în fișa postului la lit. d); neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor

prevăzute în fișa postului la lit. a) pct. 1 referitoare la relațiile de control.

Prin încheierea din data

de 26 aprilie 2010 Consiliul Superior de Disciplină din cadrul I.G.P.R. a propus

aplicarea în cazul reclamantului a sancțiunii disciplinare a „trecerii într-o funcție

inferioară, până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut”, iar

prin dispoziția nr. 2209 din 04 mai 2010 a I.G.P.R. s-a aplicat această sancțiune,

începând cu data de 04 mai 2010. Prin Ordinul nr. 11/2948 din data de 28 mai 2010

al Ministrului Administrației și Internelor a fost respinsă ca neîntemeiată contestația

reclamantului, menținându-se în consecință sancțiunea aplicată prin dispoziția I.G.P.R.

Constituie abatere disciplinare,

printre altele, potrivit dispozițiilor art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002

privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, fapta

săvârșită de polițist, comisă cu vinovăție, constând în „neglijența manifestată

în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii

ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege”. Pot fi aplicate polițistului,

astfel cum prevede expres art. 58 din Legea nr. 360/2002, următoarele sancțiuni

disciplinare: a) mustrare scrisă, b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcția

îndeplinită cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni; c) amânarea promovării în grade

profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani; c) trecerea

într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional

deținut; d) destituirea din Poliție. La stabilirea sancțiunii disciplinare se ține

seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară

a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de

vinovăție al polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor

faptei comise [art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului,

cu modificările și completările ulterioare].

Judecătorul fondului a

apreciat în mod just și cu o motivare amplă și convingătoare, relativ la starea

de fapt invocată ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare

reținute în sarcina intimatului, aceea prevăzută de art. 57 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările

ulterioare, că nu s-a făcut, în cadrul cercetării disciplinare, dovada incontestabilă

a neîndeplinirii corespunzătoare a unor atribuții din fișa postului, în trimestrul

IV al anului 2009. Nu se poate face, pe de altă parte, abstracție de împrejurarea,

necontestată în litigiu, că pentru activitatea desfășurată din data de 22 septembrie

2009 și până în data de 30 noiembrie 2009, reclamantul a beneficiat de o apreciere

pozitivă a activității sale profesionale, menționându-se în fișa de evaluare că

în perioada ce a format obiectul evaluării anuale (01 decembrie 2008-30 noiembrie

2009) acesta „a coordonat eficient activitatea structurilor aflate în subordine

nemijlocită, dând dovadă de inițiativă și eficiență în derularea activităților specifice”

și „s-a implicat nemijlocit în derularea unor activități pentru obținerea unor rezultate

performante la nivelul structurilor subordonate”. În fine, trebuie avută în vedere,

în cauză, și situația specifică a reclamantului, care raportat la perioada trimestrului

IV al anului 2009, avea o experiență minimă în ceea ce privește managementul unităților

de poliție și a desfășurat un volum mare de activități urmare preluării unei părți

din atribuțiile inspectorului șef (care în perioada 09-26 septembrie 2009 s-a aflat

în concediu de odihnă, iar în perioada 06 octombrie-08 decembrie 2009 s-a aflat

în concediu medical), precum și a atribuțiilor celuilalt adjunct care în perioada

28 septembrie 2009-09 octombrie 2009 s-a aflat în concediu de odihnă.

În altă ordine de idei,

la aplicarea sancțiunii disciplinare au fost nesocotite prevederile art. 59

alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările

și completările ulterioare, neținându-se cont - atunci când s-a luat față de reclamant

măsura disciplinară extrem de severă a trecerii într-o altă funcție inferioară până

la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, cu consecințe deosebite

pentru cariera profesională ulterioară a intimatului - de activitatea anterioară,

de împrejurările în care pretinsa abatere disciplinară a fost săvârșită, de cauzele,

gravitatea și consecințele acesteia, și de gradul de vinovăție în concret a intimatului.

Or, din circumstanțele litigiului, de fapt și de,drept, rezultă cu evidență că sancțiunea

disciplinară aplicată reclamantului este disproporționată în raport cu împrejurările

considerate ca reprezentând elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute

de art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările

ulterioare.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate

și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul prevederilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate

de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și de I.G.P.R. împotriva sentinței

nr. 214/F din data de 14 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și I.G.P.R. împotriva sentinței

nr. 214/F din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2011.