ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4920/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.T., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județeană Vrancea (I.P.J.V.), Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.) și Ministerul Administrației și Internelor (M.A.I.), a solicitat suspendarea efectelor dispoziției din 4 mai 2010 și a Ordinului din 28 mai 2010 până la soluționarea pe fond acțiunii în justiție privitoare la anularea acestor acte administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul, a susținut că prin aceste acte administrative s-a dispus sancționarea sa disciplinară cu trecerea din funcția de conducere de adjunct al șefului Inspectoratului de Poliție Județean Vrancea în cea de ofițer specialist I. Reclamantul a susținut că a contestat în termen legal măsurile disciplinare dispuse împotriva sa, precizând că nu a fost avută în vedere activitatea sa anterioară constatării pretinselor abateri disciplinare, că cercetarea prealabilă nu a avut la bază săvârșirea unei abateri și că cele reținute în sarcina sa nu corespund adevărului. În ceea ce privește prejudiciul, reclamantul a arătat că punerea în executare a dispozițiilor criticate i-ar cauza prejudicii materiale și morale.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 180 pronunțată în data de 21 iulie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul P.T., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și a dispus suspendarea efectelor dispoziției I.G.P.R. din 4 mai 2010 și a Ordinului din 28 mai 2010 până la soluționarea pe fond a cauzei. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În cauza dedusă judecății, reclamantul a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. Potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române. În recursul formulat de Inspectoratul General al Poliției Române au fost invocate ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., fiind susținute, în esență, următoarele critici: - hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește concluzia că, în cauză, ar fi îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004; - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, instanța de fond reținând în mod greșit existența unui caz bine justificat și a iminenței de producere a unui pagube, pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

În recursul formulat de Ministerul Administrației și Internelor, fără a fi invocat vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., au fost susținute critici care pot fi circumscrise motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, s-a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit existența unui caz bine justificat din împrejurarea că reclamantul a contestat legalitatea actului administrativ în litigiu, precum și că ar exista iminența producerii unei pagube greu de reparat, deși măsura dispusă - „trecerea într-o funcție inferioară”, este oricând reversibilă. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a combătut criticile celor două recursuri, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare. În ceea ce privește motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat în primul recurs, Înalta Curte reține că este neîntemeiat. Într-adevăr, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., o hotărâre poate fi desființată sau modificată atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, însă în cauza de față, instanța de fond și-a argumentat în mod corespunzător soluția adoptată, în raport cu cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reținând că acestea sunt îndeplinite. În ceea ce privește motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținut în ambele recursuri, Înalta Curte reține că și acesta este neîntemeiat. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. „(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond ”. În ceea ce privește noțiunea de „caz bine justificat”, aceasta a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, potrivit căruia, prin „cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Or, în cauză, prin sentința civilă nr. 214 din 14 octombrie 2010, dispozițiadin 4 mai 2010 a fost anulată de instanța de fond, ceea ce reprezintă o împrejurare suficientă să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ. Noțiunea de pagubă iminentă a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”. Or, în cauză, punerea în executare a unui act administrativ în privința legalității căruia există o îndoială serioasă, reprezintă o iminentă pagubă, din moment ce executarea măsurii dispuse implică și diminuarea drepturilor salariale, ceea ce înseamnă un prejudiciu material viitor și previzibil.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca cele două recursuri să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române împotriva sentinței nr. 180 din 21 iulie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.