ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3222/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1743 din 12 aprilie 2006, a admis în parte cererea reclamantei SC T.T. SRL București cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SC R. SA în faliment, cu sediul social în București, prin lichidator SC M.S.R.V.A. SA București în sensul că a respins cererea de constatare a rezilierii contractului de închiriere din 23 decembrie 2005 ca neîntemeiată și a obligat pârâta să elibereze spațiul închiriat prin acest contract, din București, ca urmare a încetării contractului prin îndeplinirea termenului și să evacueze utilajele.

De asemenea, a mai fost respins capătul 3 de cerere privind autorizarea reclamantei ca, în caz de neexecutare, să ridice ea însăși utilajele industriale pe socoteala pârâtei. Instanța de fond, a reținut că primul capăt de cerere al reclamantei, privitor la rezilierea contractului de închiriere, nu este întemeiat, deoarece prin contractul părților nu s-a prevăzut un pact comisoriu de grad suficient de energic încât să permită rezilierea prin manifestarea unilaterală de voință a reclamantei și fără intervenția instanței. Rezilierea convențională fără intervenția instanței de judecată, poate opera numai în situația în care părțile au convenit un pact comisoriu expres de gradul 3 sau 4 și numai în această situație rezilierea operează ca efect doar al simplei manifestări de voință a părții (cu sau fără punere în întârziere), fără pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către instanța de judecată.

Reclamanta a cerut nu ca instanța să dispună rezilierea, ci să o constate intervenită anterior cererii de chemare în judecată, ori în cauză datorită lipsei unui pact comisoriu de gradul 3 sau 4 rezilierea nu a intervenit convențional, ci poate fi pronunțată doar de instanță. În ce privește obligarea pârâtei să evacueze spațiul și să ridice utilajele, cererea a fost apreciată ca întemeiată, prin aceea că în dispozițiile art. 1431 C. civ., prevăd că la încetarea contractului locatarul trebuie să restituie lucrul închiriat, iar conform contractului de închiriere, la data de 31 martie 2006, acest contract a încetat ca urmare a ajungerii lui la termen. A fost respinsă pretenția reclamantei de a fi autorizată, ca în caz de neexecutare de pârâtă a obligației de evacuare să ridice ea însăși utilajele, întrucât obligația de evacuare și implicit cea de ridicare a utilajelor este o obligație ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 64 din 6 februarie 2007, a respins apelul formulat de pârâta SC R. SA București prin lichidator judiciar SC M.S.R.V.A. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 1743 din 12 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. Instanța de apel a apreciat că raporturile de închiriere sunt guvernate de dispozițiile înscrise de părți, prin acordul lor de voință cu privire la durata locațiunii, drepturile și obligațiile locatorului și ale locatarului, cu referire la prevederile art. 1410 și următoarele C. civ., înscrise în titlul VII „despre contractul de locațiune”.

În calitatea de parte semnatară a contractului de locațiune, ale cărei prevederi au fost invocate ca temei al cererii dedusă judecății, în mod justificat s-a apreciat de instanța fondului că reclamanta are calitate procesuală activă, neavând relevanță juridică în cauză dacă această parte are și dreptul de proprietate asupra imobilului închiriat. Corect a fost respinsă și solicitarea suspendării judecării litigiului în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. 11.883/3/2006 înscris pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Împotriva deciziei comerciale nr. 64 din 6 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC R. SA în faliment, prin lichidator judiciar R.V.A.

I.S. SPRL București, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și rejudecând cauza, în principal să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar admiterea recursului, și după rejudecarea pe fond a cauzei să se dispună suspendarea cererii de chemare în judecată până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 11883/3/2006 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Intimata-reclamantă SC T.T. SRL a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Atât instanța de fond cât și cea de apel, printr-o completă și integrală apreciere a probelor au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, precum și regimul sancționator care intervine în situația nerespectării clauzelor contractului de închiriere încheiat la data de 23 decembrie 2005. Examinând contractul apare fără putere de tăgadă că obiectul lui îl constituie închirierea suprafeței de 35.000 m.p., pe o perioadă determinată, până la data de 31 martie 2006. Chiriașul SC R. SA în faliment, prin lichidator judiciar, conform art. 4.1.8 și art. 4.1.9 din contractul evocat anterior, s-a obligat că la încetarea contractului să predea spațiul așa cum a fost preluat, precum și eliberarea spațiului de toate utilajele, astfel încât spațiul să rămână liber.

S-a convenit de părți, prin liberul lor consimțământ exprimat la data semnării contractului, la art. 5.1 că închirierea încetează la expirarea termenului, respectiv 31 martie 2006. Corect s-a reținut că în cadrul acestor raporturi de locațiune nu se impune a fi analizat dreptul de proprietate asupra bunului care a format obiectul contractului de închiriere dedus judecății, cererea de chemare în judecată neputând fi caracterizată o acțiune reală imobiliară în revendicare. Este unanim admis, că în procesul civil, calitatea de parte se dobândește prin exercitarea acțiunii, ceea ce semnifică aspectul că în măsura în care anumite condiții sunt necesare pentru exercițiul acțiunii, în aceiași măsură ele sunt și condiții pentru a fi parte în procesul civil.

O condiție pentru a fi parte în procesul civil este ca interesul să fie legitim, juridic, respectiv să fie în legătură cu pretenția formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală pentru a cărei realizare demersul în justiție este obligatoriu. Reclamanta a făcut pe deplin dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, având calitate procesuală activă. Din această perspectivă, nu este justificată nici critica referitoare la necesitatea suspendării cererii de chemare în judecată până la soluționarea dosarului nr. 11883/3/2006 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a comercială, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1704 din 16 august 2002, determinat de împrejurarea că nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SA București prin lichidator judiciar SC R.V.A. I.S. SPRL împotriva deciziei comerciale nr. 64 din 6 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SA prin lichidator SC R.V.A. I.S. SRL București împotriva deciziei nr. 64 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2007.