ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3222/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1743 din 12 aprilie 2006, a

admis în parte cererea reclamantei SC T.T. SRL București cu sediul social în

București în contradictoriu cu pârâta SC R. SA în faliment, cu sediul social în

București, prin lichidator SC M.S.R.V.A. SA București în sensul că a respins

cererea de constatare a rezilierii contractului de închiriere din 23 decembrie

2005 ca neîntemeiată și a obligat pârâta să elibereze spațiul închiriat prin

acest contract, din București, ca urmare a încetării contractului prin

îndeplinirea termenului și să evacueze utilajele.

De asemenea, a mai fost

respins capătul 3 de cerere privind autorizarea reclamantei ca, în caz de

neexecutare, să ridice ea însăși utilajele industriale pe socoteala pârâtei.

Instanța de fond, a reținut

că primul capăt de cerere al reclamantei, privitor la rezilierea contractului

de închiriere, nu este întemeiat, deoarece prin contractul părților nu s-a

prevăzut un pact comisoriu de grad suficient de energic încât să permită

rezilierea prin manifestarea unilaterală de voință a reclamantei și fără

intervenția instanței. Rezilierea convențională fără intervenția instanței de

judecată, poate opera numai în situația în care părțile au convenit un pact

comisoriu expres de gradul 3 sau 4 și numai în această situație rezilierea

operează ca efect doar al simplei manifestări de voință a părții (cu sau fără

punere în întârziere), fără pronunțarea unei hotărâri judecătorești de către

instanța de judecată.

Reclamanta a cerut nu ca

instanța să dispună rezilierea, ci să o constate intervenită anterior cererii

de chemare în judecată, ori în cauză datorită lipsei unui pact comisoriu de

gradul 3 sau 4 rezilierea nu a intervenit convențional, ci poate fi pronunțată

doar de instanță.

În ce privește obligarea

pârâtei să evacueze spațiul și să ridice utilajele, cererea a fost apreciată ca

întemeiată, prin aceea că în dispozițiile art. 1431 C. civ., prevăd că la

încetarea contractului locatarul trebuie să restituie lucrul închiriat, iar conform

contractului de închiriere, la data de 31 martie 2006, acest contract a încetat

ca urmare a ajungerii lui la termen.

A fost respinsă pretenția

reclamantei de a fi autorizată, ca în caz de neexecutare de pârâtă a obligației

de evacuare să ridice ea însăși utilajele, întrucât obligația de evacuare și

implicit cea de ridicare a utilajelor este o obligație ce poate fi adusă la

îndeplinire pe cale de executare silită.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 64 din 6 februarie 2007, a

respins apelul formulat de pârâta SC R. SA București prin lichidator judiciar

SC M.S.R.V.A. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 1743 din 12

aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

Instanța de apel a apreciat

că raporturile de închiriere sunt guvernate de dispozițiile înscrise de părți,

prin acordul lor de voință cu privire la durata locațiunii, drepturile și

obligațiile locatorului și ale locatarului, cu referire la prevederile art. 1410

și următoarele C. civ., înscrise în titlul VII „despre contractul de

locațiune”. În calitatea de parte semnatară a contractului de locațiune, ale

cărei prevederi au fost invocate ca temei al cererii dedusă judecății, în mod

justificat s-a apreciat de instanța fondului că reclamanta are calitate

procesuală activă, neavând relevanță juridică în cauză dacă această parte are

și dreptul de proprietate asupra imobilului închiriat.

Corect a fost respinsă și

solicitarea suspendării judecării litigiului în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. 11.883/3/2006 înscris pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 64 din 6 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâta SC R. SA în faliment, prin

lichidator judiciar R.V.A. I.S. SPRL București, care în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

atacate și rejudecând cauza, în principal să fie respinsă cererea de chemare în

judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar

în subsidiar admiterea recursului, și după rejudecarea pe fond a cauzei să se

dispună suspendarea cererii de chemare în judecată până la soluționarea

irevocabilă a dosarului nr. 11883/3/2006 aflat pe rolul Tribunalului București,

secția a VI-a comercială.

Intimata-reclamantă SC T.T. SRL

a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile

formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a

respinge, ca nefondat, recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Atât instanța de fond cât și

cea de apel, printr-o completă și integrală apreciere a probelor au stabilit

adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc, precum și regimul sancționator care intervine în

situația nerespectării clauzelor contractului de închiriere încheiat la data de

23 decembrie 2005. Examinând contractul apare fără putere de tăgadă că obiectul

lui îl constituie închirierea suprafeței de 35.000 m.p., pe o perioadă determinată, până la data de 31 martie 2006.

Chiriașul SC R. SA în

faliment, prin lichidator judiciar, conform art. 4.1.8 și art. 4.1.9 din

contractul evocat anterior, s-a obligat că la încetarea contractului să predea

spațiul așa cum a fost preluat, precum și eliberarea spațiului de toate

utilajele, astfel încât spațiul să rămână liber.

S-a convenit de părți, prin

liberul lor consimțământ exprimat la data semnării contractului, la art. 5.1 că

închirierea încetează la expirarea termenului, respectiv 31 martie 2006.

Corect s-a reținut că în

cadrul acestor raporturi de locațiune nu se impune a fi analizat dreptul de

proprietate asupra bunului care a format obiectul contractului de închiriere dedus

judecății, cererea de chemare în judecată neputând fi caracterizată o acțiune

reală imobiliară în revendicare.

Este unanim admis, că în

procesul civil, calitatea de parte se dobândește prin exercitarea acțiunii,

ceea ce semnifică aspectul că în măsura în care anumite condiții sunt necesare

pentru exercițiul acțiunii, în aceiași măsură ele sunt și condiții pentru a fi

parte în procesul civil. O condiție pentru a fi parte în procesul civil este ca

interesul să fie legitim, juridic, respectiv să fie în legătură cu pretenția

formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală

pentru a cărei realizare demersul în justiție este obligatoriu.

Reclamanta a făcut pe deplin

dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, având

calitate procesuală activă.

Din această perspectivă, nu este

justificată nici critica referitoare la necesitatea suspendării cererii de

chemare în judecată până la soluționarea dosarului nr. 11883/3/2006 aflat pe

rolul Tribunalului București, secția a VII-a comercială, având ca obiect

anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1704 din 16 august 2002,

determinat de împrejurarea că nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru aceste rațiuni, urmează

a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SA București prin

lichidator judiciar SC R.V.A. I.S. SPRL împotriva deciziei comerciale nr. 64

din 6 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC R. SA prin lichidator SC R.V.A. I.S. SRL

București împotriva deciziei nr. 64 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 octombrie 2007.