ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2382/2008

Examinând contestația în anulare de fată, constată : Prin decizia nr. 365 din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2685/44/2006 s-a respins, între altele, recursul declarat de inculpatul P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 257/A din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați. La data de 4 iulie 2007 s-a înregistrat sub nr. 6470/1/2007 contestația în anulare formulată de P.N.M., împotriva deciziei nr. 365 din 23 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) și e) C. proc. pen., în motivarea contestației susținându-se că termenul la care s-a judecat recursul, procedura de citare cu a fost îndeplinită cu contestatorul care nu a fost citat și la locul de muncă din Italia, ci doar prin afișare la ușa Consiliului local Galați.

Contestatorul a susținut că era obligatorie ascultarea sa în recurs întrucât nu a fost audiat nici în primă instanță și nici în apel. La 1 octombrie 2007, instanța a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul P.N.M., reținând că aceasta întrunește cerințele art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv că a fost formulată în termen, că motivele de contestație sunt cele prevăzute de art. 386 lit. a) și e) C. proc. pen. și că au fost invocate dovezi care sunt la dosar în susținerea contestației. La termenul din 30 iunie 2008, apărătorul ales al contestatorului P.N.M., a precizat că temeiul contestației în anulare îl reprezintă dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că nu este fondată contestația în anulare formulată de contestatorul P.N.M. Conform art. 386 lit. a) C. proc. pen. există caz de contestație în anulare când procedura de citare a părții la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii. Potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează. D in actele dosarului rezultă că în faza de urmărire penală, contestatorul P.N.M. a declarat că locuiește în Galați. De altfel la această adresă a și fost găsit de organele de poliție (f. 23 dosar urmărire penală ) și a fost citat și la judecarea cauzei în primă instanță și în apel.

Mai rezultă că, în procesul verbal din 8 august 2005, încheiat cu ocazia aducerii la îndeplinire a mandatului de aducere emis de Tribunalul Galați pentru termenul din 11 august 2005 (f.47 dosar nr. 742/P/2005) , s-a consemnat afirmația tatălui contestatorului că fiul său a primit citația și că îl va anunța despre mandatul de aducere. Ulterior, la termenul din 7 octombrie 2005 apărătorul ales al inculpatului P.N.M. a depus la dosar un înscris în limba italiană, venit prin fax, susținând că inculpatul lucrează în Italia. Curtea mai reține că la data de 26 iunie 2006, inculpatul P.N.M. a depus în apel, la dosarul nr. 2685/P/2006 al Curții de Apel Galați, o cerere pentru termenul din 29 iunie 2006 prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.

Din actele dosarului mai rezultă că pentru termenul din 23 ianuarie 2007, când s-a judecat, între altele, recursul declarat de P.N.M. împotriva deciziei nr. 257/A din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, procedura de citare cu acest recurent a fost îndeplinită la adresa din Galați, citația fiind afișată, în condițiile art. 179 alin. (4) C. proc. pen., pe ușa principală a locuinței. Se constată că din nici un act al dosarului nu rezultă că, la data judecării cauzei în recurs, contestatorul era plecat din țară, lucra în străinătate și nu mai locuia la adresa unde a fost citat, procedura de citare fiind astfel legal îndeplinită. Întrucât nu s-a făcut dovada existenței cazului prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc.

pen., contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul P.N.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 365 din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2685/44/2006. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2008.