ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5073/2007

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 iunie 2007, sub nr. 22378 a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul N.A.S. împotriva deciziei penale nr. 1506 din 1 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 6570/2004. În motivarea contestației în anulare, contestatorul a menționat că nu a fost prezent la judecarea cauzei nici pe fond și nici de căile ordinare de atac, întrucât s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta și de a încunoștiința instanțele despre această împiedicare.

A arătat că înainte de a începe urmărirea penală în acest dosar, din cauza dificultăților financiare cu care se confrunta, a plecat din țară, la lucru în Spania și că nu a cunoscut despre începerea urmăririi penale împotriva sa, apreciind că urmărirea penală și judecarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură. Prin încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2007, Înalta Curte examinând, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, a constatat că aceasta este formulată în termenul de 10 zile prevăzută de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., și că motivele invocate în contestație se regăsesc în cele prevăzută de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a contestației în anulare și a citat părțile pentru dezbaterea acesteia.

La termenul de astăzi, contestatorul prin apărător, a reiterat motivele scrise din cuprinsul contestației în anulare, astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor invocate de contestator, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. Potrivit art. 386 lit. a) și b) C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestației în anulare în cazul când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii [(lit. a)] și când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare [( lit. b)]. În cauză, nu există nici un dubiu că motivul privind neîndeplinirea procedurii de citare cu contestatorul în fața instanței de recurs, nu se confirmă, partea introductivă a deciziei penale atacate (nr. 1506/2005) menționând că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Verificând procedura de citare în recurs, cu recurentul inculpat N.A.S., contestator în prezenta cauză, Înalta Curte constată că citarea cu acesta s-a efectuat prin afișare la domiciliul acestuia, după cum rezultă din dovada de citare aflată la fila 14 din dosarul instanței de recurs nr. 6570/2004. În plus, din faptul că în fața instanței de recurs, recurentul inculpat a fost reprezentat de apărător ales, avocat L.C., care a și formulat și depus la dosar motivele de recurs, rezultă că recurentul era în legătură cu familia sa și a avut cunoștință de existența cauzei. Nici motivul referitor la imposibilitatea contestatorului de a se prezenta la termenul când s-a judecat cauza în fața instanței de recurs și de a încunoștiința despre această împiedicare, nu este dovedit în speță.

Astfel, atâta vreme cât procedura de citare cu recurentul N.A.S. a fost legal îndeplinită la instanța de recurs, înseamnă că acesta nu era în imposibilitate de a încunoștiința instanța despre situația în care se afla. De asemenea, faptul că recurentul a plecat în Spania, după ce a fugit de organele de poliție care au efectuat un flagrant în care era implicat și contestatorul, sustrăgându-se astfel voit de la urmărirea penală, nu reprezintă un motiv de natura celui prevăzută de art. 386 lit. b) C. proc. pen., pe care să se sprijine contestația în anulare. Fiind extrădat din Spania, la data de 18 iunie 2007, după cum comunică Biroul Executări Penale al Tribunalului Olt, contestatorul are posibilitatea să ceară rejudecarea cauzei, potrivit dispozițiilor art. 522 1 C. proc.

pen. În raport cu aceste considerente, contestația în anulare formulată de contestatorul N.A.S. va fi respinsă ca nefondată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul N.A.S. împotriva deciziei nr. 1506 din 1 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2007.