ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3919/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 603 din 26 iunie 2008 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de C.D.A., judecător la Tribunalul București pentru recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel. În motivarea hotărârii s-a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor se realizează prin concurs și în consecință, nu poate fi recunoscut un grad profesional superior în cazul celor care nu au susținut concursul de promovare, așa cum este și cazul judecătorului C.D.A.

Împotriva acestei hotărâri, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, a declarat recurs recurentul C.D.A. și a solicitat anularea hotărârii și obligarea intimatului C.S.M. să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască gradul profesional de judecător de curte de apel. În motivarea recursului, au fost invocate deciziile prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate împotriva hotărârilor nr. 791 și nr. 819 din 28 noiembrie 2007 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de către procurori din cadrul D.N.A. și din cadrul D.I.I.C.O.T.

și prin care li s-a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . Recurentul a susținut că față de aceste hotărâri judecătorești este nelegal refuzul intimatului de a-i recunoaște gradul profesional de judecător de curte de apel, în condițiile în care îndeplinește cerința vechimii de șase ani în funcția de judecător, precum și celelalte criterii prevăzute de lege. Prin acest refuz, recurentul a arătat că s-a produs o discriminare în raport cu procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T., care pentru obținerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au susținut concursuri de promovare, fiind numiți după susținerea unui interviu, fără alte criterii prestabilite.

Un alt argument invocat pentru dovedirea acestei situații discriminatorii a fost principiul constatat de Curtea Constituțională în decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, potrivit căruia judecătorii și procurorii se află în aceeași situație juridică, prin statutul lor constituțional similar. Cu referire la deciziile nr. 6/1993, nr. 60/1993 și nr. 104/1995 pronunțate de Curtea Constituțională, recurentul a arătat că egalitatea în fața legii implică un tratament egal pentru situații identice sau similare. În același sens, au fost invocate prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005. Analizând actele și lucrările dosarului și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304/1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele superioare și la parchetele de pe lângă acestea se realizează prin concurs organizat la nivel național în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete. Recurentul nu a susținut un concurs de promovare în condițiile prevăzute de art. 43-47 din actul normativ susmenționat, astfel că în mod legal intimatul a respins cererea acestuia pentru recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel.

Susținerile din recurs cu privire la pretinsa discriminare în raport de hotărârile judecătorești pronunțate în cazul procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. pentru recunoașterea gradului profesional superior vor fi respinse, întrucât aceste hotărâri produc efecte numai față de părțile din litigiile respective. Aceleași susțineri vor fi respinse și față de neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, deoarece nu se poate constata existența unei discriminări în cazul stabilirii unor soluții diferite pentru persoane aflate în situații distincte. Astfel, se reține că numirea procurorilor la D.N.A.

și D.I.I.C.O.T. s-a realizat în condițiile speciale prevăzute de O.U.G. nr. 43/2002 și de Legea nr. 508/2004, conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, reprezentat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. În consecință, recurentul nu s-a aflat în aceeași situație juridică față de ceilalți magistrați cărora li s-a recunoscut gradul profesional superior și nu există temei legal pentru a i se aplica prin analogie legislația specială referitoare la numirea procurorilor la D.N.A. și la D.I.I.C.O.T. Pentru considerentele expuse, constatând că este legală și temeinică hotărârea nr. 603 din 26 iunie 2008 pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de C.D.A. împotriva Hotărârii nr. 603 din 26 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2008.