ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1806/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Iași sub nr. 13150 din 21 august 2006 reclamanta SC B.V. SRL Iași a

chemat în judecată pe pârâta SC G. SA Buzău pentru a se constata nulitatea

absolută a Protocolului încheiat la data de 3 mai 2006 pentru lipsa totală a

consimțământului valabil exprimat. Totodată, în situația în care instanța va

aprecia că motivele invocate de reclamantă întrunesc regimul juridic al

nulității relative, s-a solicitat a se dispune anularea aceluiași protocol.

Tribunalul Iași, prin

sentința nr. 550/ E din 14 martie 2007, a admis acțiunea și a constatat

nulitatea absolută a Protocolului încheiat de părți la 3 mai 2006, cu obligarea

pârâtei la 13,30 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei

hotărâri s-a reținut că la 3 mai 2006, părțile în litigiu au semnat un protocol

având ca obiect o promisiune de vânzare – cumpărare a unor imobile.

Că, din partea reclamantei,

protocolul nu a fost semnat de reprezentantul legal al societății, unicul

administrator V.K., ci de numitul V.P. fără calitate în angajarea societății.

Ca urmare, reținându-se lipsa consimțământului unei părți la încheierea

convenției, s-a reținut că aceasta este lovită de nulitate absolută.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de

Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 82 din 10 septembrie 2007.

S-a reținut că întemeiat s-a

constatat nulitatea Protocolului din 3 mai 2006, încheiat de părțile în cauză,

având în vedere lipsa consimțământului reclamantei, convenția fiind semnată din

partea acesteia de o persoană ce nu era reprezentantul legal.

Împotriva deciziei

reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

formulând următoarele critici:

- greșit instanțele de fond

și apel nu au administrat proba cu martori prin care urma să se dovedească

validitatea protocolului dintre părți, întrucât reprezentantul legal a fost

prezent la negocieri și cunoștea conținutul înscrisului.

- lipsa totală a

consimțământului nu este motiv de nulitate absolută, ci relativă.

Semnatarul protocolului a

acționat ca un reprezentant al societății reclamante cu depline puteri și a

creat aparența că o reprezintă.

- reclamanta nu a  făcut dovada

că a fost prejudiciat prin nesemnarea actului de către reprezentantul legal.

Recursul este nefondat.

Consimțământul valabil al

părții care se obligă este un element esențial al validității convențiilor,

prevăzut de art. 948 C. civ.

Lipsa consimțământului este

sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic.

Este necontestat faptul că

Protocolul din 3 mai 2006 nu a fost semnat de reprezentantul legal al

societății reclamante, astfel că întemeiat instanțele de fond și apel au

constatat nulitatea absolută.

Lipsa consimțământului nu

poate fi suplinită prin proba cu martori și nici interpretările încheierii

actului, invocate de recurentă, nu sunt concludente.

Așa fiind, hotărârea

pronunțată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC G.I. SA Buzău împotriva deciziei nr. 82 din 10 septembrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.