ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1806/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 13150 din 21 august 2006 reclamanta SC B.V. SRL Iași a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA Buzău pentru a se constata nulitatea absolută a Protocolului încheiat la data de 3 mai 2006 pentru lipsa totală a consimțământului valabil exprimat. Totodată, în situația în care instanța va aprecia că motivele invocate de reclamantă întrunesc regimul juridic al nulității relative, s-a solicitat a se dispune anularea aceluiași protocol. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 550/ E din 14 martie 2007, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a Protocolului încheiat de părți la 3 mai 2006, cu obligarea pârâtei la 13,30 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că la 3 mai 2006, părțile în litigiu au semnat un protocol având ca obiect o promisiune de vânzare – cumpărare a unor imobile. Că, din partea reclamantei, protocolul nu a fost semnat de reprezentantul legal al societății, unicul administrator V.K., ci de numitul V.P. fără calitate în angajarea societății. Ca urmare, reținându-se lipsa consimțământului unei părți la încheierea convenției, s-a reținut că aceasta este lovită de nulitate absolută. Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 82 din 10 septembrie 2007. S-a reținut că întemeiat s-a constatat nulitatea Protocolului din 3 mai 2006, încheiat de părțile în cauză, având în vedere lipsa consimțământului reclamantei, convenția fiind semnată din partea acesteia de o persoană ce nu era reprezentantul legal.

Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit instanțele de fond și apel nu au administrat proba cu martori prin care urma să se dovedească validitatea protocolului dintre părți, întrucât reprezentantul legal a fost prezent la negocieri și cunoștea conținutul înscrisului. - lipsa totală a consimțământului nu este motiv de nulitate absolută, ci relativă. Semnatarul protocolului a acționat ca un reprezentant al societății reclamante cu depline puteri și a creat aparența că o reprezintă. - reclamanta nu a făcut dovada că a fost prejudiciat prin nesemnarea actului de către reprezentantul legal. Recursul este nefondat.

Consimțământul valabil al părții care se obligă este un element esențial al validității convențiilor, prevăzut de art. 948 C. civ. Lipsa consimțământului este sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic. Este necontestat faptul că Protocolul din 3 mai 2006 nu a fost semnat de reprezentantul legal al societății reclamante, astfel că întemeiat instanțele de fond și apel au constatat nulitatea absolută. Lipsa consimțământului nu poate fi suplinită prin proba cu martori și nici interpretările încheierii actului, invocate de recurentă, nu sunt concludente. Așa fiind, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G.I. SA Buzău împotriva deciziei nr. 82 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.