ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1609/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 03 martie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarii B.E. și R.C. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în sinteză, că plângerea nu are ca obiect o rezoluție sau o ordonanță de netrimitere în judecată. Anterior acestei dispoziții, prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea prin care s-a solicitat trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și 52 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 29, fost art. 23, din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc.

civ., art. 183 C. proc. pen., art. 244 C. proc. civ. și art. 224 C. proc. pen. Împotriva sentinței, petiționarul B.E. a declarat prezentul recurs. Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele: - petiționarii B.E. și R.C. nu s-au prezentat la termenele de judecată în primă instanță, și nici la termenul când s-a soluționat plângerea de către prima instanță; - recurentul B.E. nu s-a prezentat la instanța de recurs, trimițând, prin serviciul poștal, cererea cuprinzând motivele de recurs. Recurentul critică hotărârea atacată, pe de o parte, pentru că nu i s-a admis de către prima instanță cererea de trimitere a cauzei la Curtea Constituțională, iar pe de altă parte, pentru că, în opinia sa, nu se fac cercetări în dosarele în care a formulat plângeri penale.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. Din examinarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că plângerea adresată instanței are ca obiect, exclusiv, o soluție de netrimitere în judecată (rezoluție sau ordonanță), iar nu un alt act emis de procuror. În acest sens, s-au pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007 (M. Of. nr. 283/11.04.2008). Or, în prezenta cauză, prin rezoluția din 01 septembrie 2008, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus conexarea mai multor dosare în care se soluționau plângeri ale numiților B.E. și R.C., plângeri formulate împotriva unor ofițeri și agenți de poliție, judecători și grefieri.

Împotriva acestei rezoluții, numiții B.E. și R.C. au formulat plângere la Curtea de Apel Iași. De asemenea, Înalta Curte constată, în raport cu obiectul cauzei, că dispoziția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii de trimitere a dosarului la Curtea Constituțională este legală, textele menționate de petiționari neavând legătură cu soluționarea plângerii astfel cum a fost formulată. Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere și decizia nr. 82 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (M. Of. nr. 780/21.10.2008), recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 21 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.