ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1212/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 137 din 13 noiembrie 2008,

Curtea de Apel Iași, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.E. împotriva

ordonanței nr. 199/P/2008 din 29 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași, soluție pe care a menținut-o.

Totodată, a respins ca

inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la art. 51,

52 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995,

dispozițiile Legii avocaturii, Legea nr. 304/2004, textul de lege privind

sesizarea Curții Constituționale, art. 183 C. proc. pen., art. 244 C. proc.

pen.

În baza art. 192 C. proc.

pen., petentul a fost obligat să achite statului suma de 100 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a constatat că prin ordonanța nr. 199/P/2008 din 29

mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe făptuitorii L.V., L.M. și alții, cercetați sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.,

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.,

abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 raportat la art.

248

1

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în favoarea

Serviciului Teritorial Iași din cadrul D.N.A.

Soluția de declinare a

competenței dispusă de procuror nu face parte dintre cele care, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere în

fața instanței de către persoana vătămată.

În consecință, constatând că

actul contestat nu poate fi atacat în acest cadru procesual, instanța a respins

plângerea petiționarului ca inadmisibilă.

Excepțiile de

neconstituționalitate fiind ridicate într-o procedură inadmisibilă și neavând,

de altfel, legătură cu soluționarea cauzei, au fost și ele respinse ca

inadmisibile.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționarul B.E., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Petiționarul a arătat că

făptuitorii nu au fost cercetați sub aspectul faptelor pe care le-a sesizat.

A mai susținut că instanța –

Curtea de Apel Iași – era incompatibilă să soluționeze plângerea sa, s-a

pronunțat în cauză fără să aibă la dispoziție dosarul parchetului și i-a

încălcat dreptul la apărare, respingându-i cererea de amânare formulată pentru

a putea fi prezent la judecarea cauzei.

De asemenea, a criticat ca

nelegală respingerea ca inadmisibile a excepțiilor de neconstituționalitate

invocate.

A solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii și

trimiterea dosarului spre soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

A mai solicitat sesizarea

Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor invocate în fața

instanței de fond.

Verificând hotărârea atacată

potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., plângerea în fața judecătorului trebuie să privească următoarele

soluții dispuse de procuror: rezoluția de neîncepere a urmăririi penale,

ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale.

Legiuitorul prevăzând în mod

expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată ce pot fi verificate

de instanță, rezultă că sesizarea judecătorului cu o plângere împotriva unei

ordonanțe de declinare a competenței este inadmisibilă.

Calea de atac folosită de

petiționar nefiind prevăzută și permisă de lege, Înalta Curte constată că în

mod întemeiat instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă.

Instanța nu putea verifica conținutul

acestei soluții și actele care au stat la baza ei, prin urmare nici nu era

necesară atașarea dosarului procurorului, fiind suficientă depunerea unui

exemplar al ordonanței de declinare a competenței nr. 199/P/2008 din 29 mai

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Pe cale de consecință,

într-o procedură inadmisibilă, instanța nu poate soluționa nici excepțiile de

neconstituționalitate invocate și care, de altfel, nici nu aveau legătură cu

rezolvarea cauzei, astfel că Înalta Curte constată că și soluția de respingere

a cererii de sesizare a Curții Constituționale este legală și temeinică.

Instanța a amânat cauza, la

cererea petiționarului, la termenele de judecată din 26 iunie 2008, 25

septembrie 2008 și 23 octombrie 2008, dându-i acestuia posibilitatea să se

prezinte în judecată și să-și susțină plângerea.

Petiționarul nu s-a

prezentat nici la termenul de judecată din 13 noiembrie 2008, când a solicitat

din nou amânarea cauzei, fără să prezinte dovezi în sensul motivelor amânării,

astfel că instanța a purces la judecarea pricinii, în lipsa acestuia, dar cu

respectarea dispozițiilor legale și fără a-i încălca dreptul la apărare.

Cât privește

incompatibilitatea Completului de judecată invocată de petent, Înalta Curte

constată că aceasta nu rezultă din actele dosarului, petiționarul nearătând

motivele acestei critici și neformulând cerere de recuzare, potrivit

dispozițiilor art. 51 C. pen., la adresa judecătorului fondului.

Dimpotrivă, la dosarul

cauzei există dovada admiterii cererii de abținere formulată de judecătorul C.P.,

de a participa la judecarea acestui dosar (fila 26 dosar fond).

Așa fiind, Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent este nefondat și, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 137 din 13 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.