ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2009

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților M.V., D.F. , C.M.S., K.R. și M. 2009 a Curții de Apel Oradea. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus măsura arestării preventive a nouă inculpați, printre care și inculpații M.V., D.F., C.M.S. , K.R. și M.S., cercetați pentru constituire, respectiv aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, precum și pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată, în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. , cu motivarea că există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpații ar fi comis faptele reținute în sarcina lor, precum și faptul că infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora și sentimentul acut de insecuritate socială și dezaprobare publică. În urma verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a constatat că aceasta s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au fost corect reținute cu ocazia arestării preventive.

S-a reținut că inculpații M.V., D.F., C.M.S., K.R. și M.S., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, respectiv aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, precum și pentru contrabandă calificată, respectiv complicitate la contrabandă calificată, reținându-se, în esență, că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009, grupul infracțional coordonat de inculpatul M.V., din care făceau parte inculpații D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., S.E.T., H.G.S., K.R. și M.S., fiecare cu atribuții prestabilite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au introdus în țară, din Ucraina prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, 1.533.340 pachete de țigări în valoare de 1.001.516 Euro.

S-a mai reținut că, în cadrul grupului infracțional, inculpatul C.M.S. a avut rolul de a transporta marfa de contrabandă, iar inculpații H.G. și K.R. au furnizat informații contra cost în legătură cu securizarea liniei de frontieră, în timp ce inculpatul M.S. s-a implicat în vânzarea țigărilor de contrabandă. S-a mai constatat că urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată prin rechizitoriu, iar dosarul se află în prezent la Curtea Constituțională, ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate la termenul din 24 iunie 2009, de către inculpatul M.V., la care toți inculpații au achiesat, care a obligat instanța să dispună suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.

Totodată, instanța a reținut, în esență, considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au modificat. S-a mai reținut că în perioada de timp în care cauza a fost suspendată ca urmare a admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, la primul termen de judecată și înainte de a se începe cercetarea judecătorească, nu a fost administrată nicio probă și nu au intervenit împrejurări noi care să impună punerea în libertate a inculpaților, iar, în acest context, inculpații nu pot să își invoce drept temei pentru punerea în libertate, propria lor turpitudine.

Împotriva încheierii sus-menționate, au declarat recurs inculpații M.V., D.F., C.M.S., K.R. și M.S., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii și în scris la dosar. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive se mențin, așa cum a reținut în mod corect prima instanță. Potrivit Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc.

pen. În cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege: inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de corupție - complicitate la trafic de influență, complicitate la cumpărare de influență și favorizarea infractorului, reflectat de calitatea inculpaților, pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care nu s-a pronunțat încă o hotărâre în primă instanță, precum și de faptul că cercetarea judecătorească nu a fost începută, lăsarea inculpaților în libertate ar putea crea atât riscul de a se exercita presiuni asupra martorilor, precum și ca aceștia să repete asemenea fapte. În raport de calitatea inculpaților, lucrători de poliție, cu atribuții de pază și supraveghere a frontierei, se constată că, repuși în stare de libertate ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, prin exercitare de influențe asupra martorilor ce urmează să fie ascultați în instanță.

Pe de altă parte, în raport de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaților care au acționat ca o structură organizată, precum și de valoarea de peste 2 milioane Euro a țigărilor provenite din contrabandă, prin lăsarea în libertate s-ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică. În prezent, cauza, aflată în faza procesuală a judecății în primă instanță, este suspendată, în temeiul art. 303 alin. (6) C. proc. pen., întrucât la primul termen de judecată a fost formulată o cerere de sesizare a Curții Constituționale. Urmare trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, cercetarea judecătorească nu a fost începută, instanța făcând aplicarea" prevederilor art. 300 2 C. proc.

pen. Or, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, ca urmare a suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor în materia contenciosului constituțional. Așa fiind, menținerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea inculpaților în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal. Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile declarate de inculpații M.V., D.F., C.M.

să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați M.V., D.F., C.M.S., K.R. și M.S. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 611/35/2009. Obligă recurenții inculpați M.V., D.F. și C.M.S. la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenții inculpați K.R. și M.S. la plata sumei de câte 225 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2009.