ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2009

Asupra

recursurilor de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, a dispus, în baza art. 300

2

raportat la

art. 160 lit. b) C. proc. pen., menținerea

măsurii

arestării preventive a inculpaților M.V., D.F.

, C.M.S., K.R. și M.

2009 a Curții de Apel Oradea.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus măsura

arestării preventive a nouă inculpați,

printre

care și inculpații M.V., D.F., C.M.S.

, K.R. și M.S., cercetați pentru

constituire, respectiv aderare și sprijinire sub

orice formă a unui grup

infracțional organizat, în vederea săvârșirii de

infracțiuni grave, precum și pentru contrabandă calificată, respectiv

complicitate la contrabandă calificată, în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen.

, cu motivarea că există indicii

care fac verosimilă bănuiala că

inculpații ar fi comis faptele reținute

în sarcina lor, precum și faptul că infracțiunile pentru care aceștia sunt

cercetați sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar

lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de

comitere a acestora și sentimentul acut de insecuritate socială și dezaprobare

publică.

În urma

verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii

arestării preventive a inculpaților, instanța a

constatat că aceasta s-a

dispus în

conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile

care au

determinat luarea acestei măsuri au fost corect reținute cu ocazia arestării

preventive.

S-a reținut că inculpații M.V., D.F.,

C.M.S.,

K.R. și M.S., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

constituire,

respectiv aderare și sprijinire

sub orice formă a unui grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de

infracțiuni grave, precum și pentru

contrabandă calificată, respectiv

complicitate la contrabandă calificată, reținându-se, în esență, că în perioada

iulie 2008 – ianuarie 2009, grupul infracțional coordonat de inculpatul M.V.,

din care făceau parte inculpații D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., S.E.T., H.G.S., K.R.

și M.S., fiecare cu atribuții prestabilite, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, au introdus în țară, din Ucraina prin alte locuri decât cele

stabilite pentru controlul vamal, 1.533.340 pachete de țigări în valoare de

1.001.516 Euro. S-a mai reținut că, în cadrul grupului infracțional,

inculpatul C.M.S. a avut rolul de a transporta

marfa de

contrabandă, iar inculpații H.G. și K.R. au furnizat informații

contra cost în legătură cu securizarea liniei de frontieră, în timp ce

inculpatul M.S. s-a implicat în vânzarea țigărilor de contrabandă.

S-a mai

constatat că urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată prin

rechizitoriu, iar dosarul se află în prezent la Curtea Constituțională, ca

urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate la termenul din 24

iunie 2009, de către

inculpatul M.V., la

care toți inculpații au achiesat, care a

obligat instanța să dispună suspendarea cauzei până la soluționarea

excepției.

Totodată,

instanța a reținut, în esență, considerentele Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv a

inculpaților, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestului preventiv nu s-au modificat.

S-a mai

reținut că în perioada de timp în care cauza a fost suspendată ca urmare a

admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, la primul termen de

judecată și înainte de a se

începe

cercetarea judecătorească, nu a fost administrată nicio probă

și nu au

intervenit împrejurări noi care să impună punerea în libertate a inculpaților,

iar, în acest context, inculpații nu pot să își invoce drept temei pentru

punerea în libertate, propria lor turpitudine.

Împotriva

încheierii sus-menționate, au declarat recurs

inculpații

M.V., D.F., C.M.S.,

K.R. și M.S.,

pentru motivele expuse în partea

introductivă a hotărârii și în scris la

dosar.

Recursurile nu sunt fondate.

Din

examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus

luarea măsurii arestării preventive se

mențin,

așa cum a reținut în mod corect prima instanță.

Potrivit

Codului nostru de procedură penală, similar reglementărilor din majoritatea

legislațiilor europene, menținerea unei măsuri preventive privative de

libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond:

să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute

de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile

de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.

În

cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii

arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în

prezent, fiind îndeplinite, cumulativ,

condițiile

prevăzute de textul de lege: inculpații au săvârșit infracțiuni

pentru

care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai

mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică.

Referitor

la acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este

justificată atunci când se face dovada că pericole care trebuie apreciate in

concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi

infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra

martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi

tulburată ordinea publică.

Din

examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în raport

de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor de

corupție - complicitate la trafic de influență, complicitate la cumpărare de

influență și favorizarea infractorului, reflectat de calitatea inculpaților,

pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care nu s-a pronunțat încă o

hotărâre în primă instanță, precum și de faptul că cercetarea judecătorească nu

a fost începută, lăsarea inculpaților în libertate ar putea crea atât riscul de

a se exercita presiuni asupra martorilor, precum și ca aceștia să repete

asemenea fapte.

În

raport de calitatea inculpaților, lucrători de poliție, cu atribuții de pază și

supraveghere a frontierei, se constată că, repuși în stare de libertate ar

putea să zădărnicească aflarea adevărului, prin exercitare de influențe asupra

martorilor ce urmează să fie ascultați în instanță. Pe de altă parte, în raport

de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită,

de numărul mare al inculpaților care au acționat ca o structură organizată,

precum și de valoarea de peste 2 milioane Euro a țigărilor provenite din

contrabandă, prin lăsarea în libertate s-ar induce un sentiment de insecuritate

în ordinea publică.

În

prezent, cauza, aflată în faza procesuală a judecății în primă instanță, este

suspendată, în temeiul art. 303 alin. (6) C. proc. pen., întrucât la primul

termen de judecată a fost formulată o cerere de sesizare a Curții

Constituționale. Urmare trimiterii dosarului la Curtea Constituțională, cercetarea

judecătorească nu a fost începută, instanța făcând aplicarea"

prevederilor art. 300

2

C. proc. pen.

Or,

simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, ca

urmare a suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției

de

neconstituționalitate, nu este de natură să încalce principiul

rezonabilității măsurii arestării preventive, în

accepțiunea Convenției

Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta

se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și

durata

procedurilor în materia

contenciosului constituțional.

Așa fiind, menținerea măsurii arestării

preventive se impune

în continuare, întrucât prin lăsarea inculpaților

în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru

aceste considerente, urmează ca recursurile declarate de inculpații M.V., D.F.,

C.M. să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de recurenții

inculpați M.V., D.F., C.M.S.,

K.R. și M.S. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 611/35/2009.

Obligă recurenții inculpați M.V., D.F. și C.M.S.

la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu pentru

inculpați, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Obligă recurenții

inculpați K.R. și M.S. la

plata sumei de câte 225 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie

2009.