ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3290/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009, Curtea de Apel Oradea, ca instanță de fond, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E.T., C.M.S., H.G.S., K.R. și M.S., prin încheierea penală nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea. A respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de inculpații C.M.S., M.V., H.A.I., M.S., K.R., D.F. și F.I. Instanța a mai constatat că inculpații H.A.I.

și M.S. nu și-au însușit cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de apărătorii lor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea judecătorul a dispus, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, respectiv complicitate la această infracțiune, prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se, în esență, că în perioada iulie 2008 – ianuarie 2009 grupul infracțional coordonat de inculpatul M.V.

și din care făceau parte inculpații D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., S.E.T., H.G.S., K.R. și M.S., fiecare cu atribuții prestabilite, au introdus în țară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, 1.533.340 pachete de țigări, în valoare de 1001.516 euro. S-a reținut, între alte activități infracționale, că inculpatul C.M.S. a avut rolul de a transporta marfa de contrabandă, iar inculpații H.G.S. și K.R. au furnizat informații contra cost în legătură cu securizarea liniei de frontieră, în timp ce inculpatul M.S. s-a implicat în vânzarea țigărilor de contrabandă.

Inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest, la Curtea de Apel Oradea și, la primul termen de judecată, din 24 iunie 2009, inculpatul M.V., prin apărător, a invocat o excepție de neconstituționalitate, la care s-au raliat și ceilalți inculpați, ceea ce a determinat instanța să dispună suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională. Și în prezent – arată instanța – dosarul se află la Curtea Constituțională, motiv pentru care lipsa dosarului este justificată iar verificarea stării de arest preventiv a inculpaților are la bază rechizitoriul aflat la dosar.

Văzând că judecata a fost suspendată ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate încă înainte de a se începe cercetarea judecătorească, neadministrându-se nici o probă și că în dosar nu au intervenit alte împrejurări noi care să impună punerea în libertate a inculpaților, instanța a apreciat că se justifică menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații M.V., D.F., C.M.S., H.G.S., K.R. și M.S., criticile acestora, formulate personal și prin apărători, fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri. Verificând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursurile inculpaților nu sunt fondate. Așa cum rezultă din hotărâri cu autoritate de lucru judecat, pronunțate în precedent în aceeași cauză (a se vedea Deciziile nr. 2057 din 2 iunie 2009, nr. 2556 din 2 iulie 2009, nr. 2740 din 3 august 2009 și nr. 2762 din 10 august 2009, toate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție), chestiunea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților a fost examinată și confirmată, menținându-se, succesiv, măsura privată de libertate în condițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Este adevărat că începând cu data de 24 iunie 2009, când s-a dispus suspendarea judecății și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de inculpatul M.V., verificările privind arestarea inculpaților în cursul judecății, cerute de dispozițiile art. 300 2 C. proc.

pen., s-au făcut în lipsa dosarului. Obligativitatea verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților și în această situație, de suspendare a judecății este, însă, prevăzută prin dispozițiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen., text de lege care are în vedere, implicit, lipsa dosarului, trimis, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curții Constituționale. Așa cum rezultă din motivarea hotărârii atacate, încheierea din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu măsura obligării acestora de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc.

pen., a fost casată prin Decizie nr. 2556 din 2 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă menținând, ca temeinică și legală, măsura arestării preventive luată în cauză întrucât a apreciat că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii privative de libertate, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă și în prezent. De urmare – arată instanța prin încheierea atacată – în considerarea acestei practici a Înaltei Curți de Casație și Justiție (care, în treacăt spus, a făcut o motivare amplă și pertinentă dispoziției de menținere a arestării preventive a inculpaților) și văzând că în dosar nu au intervenit alte împrejurări noi care să impună privarea de libertate a inculpaților, a apreciat că se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv a acestora.

Cât privește susținerile inculpaților, potrivit cărora prin suspendarea judecății cauza rămâne în nelucrare, în condițiile în care sunt arestați preventiv de peste 6 luni, ceea ce afectează realizarea scopului măsurilor preventive, de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, instanța le-a apreciat ca neîntemeiate, cu motivarea că tergiversarea judecății a fost provocată chiar de inculpați, toți achiesând la excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul M.V. Curtea apreciază că încheierea din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea prin care a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților recurenți, este legală și temeinică, fiind corespunzător motivată.

La data pronunțării hotărârii, judecătorul însărcinat cu soluționarea cauzei avea să constate dacă se mențin sau nu temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, dacă acestea impun în continuare privarea de libertate ori dacă există sau nu temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Constatarea judecătorului potrivit căreia temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, este întemeiată. Inculpații au fost arestați preventiv în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind întrunite cumulativ condițiile cerute de lege, respectiv săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpaților a fost judicios motivat atât cu prilejul luării măsurii arestării cât și al verificării prevăzută de art. 300 2 C. proc. pen. Dat fiind că toți inculpații sunt bănuiți de săvârșirea acelorași infracțiuni, cu nuanțe doar în ce privește forma de participație, motivarea existenței pericolului pentru ordinea publică prin punerea lor în libertate este comună, astfel că, critica din recurs cu privire la neindividualizarea situației fiecărui inculpat, nu este întemeiată.

Este necontestat că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt bănuiți inculpații prezintă un ridicat grad de pericol social, care se regăsește în pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea lor în libertate, alături de celelalte date circumstanțiale, cum sunt frecvența faptelor de aceeași natură în zona de frontieră, numărul ridicat al inculpaților constituiți sau care au aderat la gruparea infracțională organizată, calitatea unora dintre inculpați, de lucrători de poliție, cu atribuții de pază și supraveghere a frontierei, care furnizau informații cu privire la zonele nesupravegheate, de trecere în și din Ucraina și repetabilitatea actelor de contrabandă. Toate aceste date definitorii pentru pericolul pentru ordinea publică se completează cu starea de neliniște și sentimentul de insecuritate și injustiție resimțit de comunitate în cazul lăsării în libertate a inculpaților.

Nu poate fi reținută nici critica formulată de avocat R.E. pentru inculpații M.V. și M.S., cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive la menținerea acesteia din 26 august 2009, întrucât nu s-a avut în vedere că anterioara dispoziție de menținere a arestării a fost luată prin Decizia nr. 2556 din 2 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind astfel respectat termenul prevăzut de art. 160 b C. proc. pen. Nici susținerea inculpaților privind nemotivarea încheierii din 6 octombrie 2009 nu este întemeiată, instanța constatând și susținând, pe de o parte, că de la precedenta verificare a arestării preventive nu s-a efectuat nici un act de cercetare judecătorească, neîncetând temeiurile care au determinat arestarea iar, pe de altă parte, că aceleași temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Aceasta este, de altfel, esența motivării menținerii arestării preventive a inculpaților, instanța răspunzând și argumentând, punctual, și la cererile și susținerile apărătorilor inculpaților. Față de cele ce preced, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, recursurile inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V., D.F., C.M.S., H.G.S., K.R. și M.S. împotriva încheierii din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 611/35/2009. Obligă pe recurenții inculpați M.V., D.F., C.M.S., K.R. și M.S. la câte 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 25 lei, fiecare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C. Obligă pe recurentul inculpat H.G.S. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2009.