ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3290/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul

nr. 611/35/2009, Curtea de Apel Oradea, ca instanță de fond, în baza art. 300

2

raportat la art. 160 lit. b) C. proc. pen., a menținut măsura arestării

preventive luată față de inculpații M.V., D.F., F.I., H.A.I., S.E.T., C.M.S., H.G.S.,

K.R. și M.S., prin încheierea penală nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea.

A respins cererile de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

țara sau localitatea formulată de inculpații C.M.S., M.V., H.A.I., M.S., K.R.,

D.F. și F.I.

Instanța a mai constatat că

inculpații H.A.I. și M.S. nu și-au însușit cererile de liberare provizorie sub

control judiciar formulate de apărătorii lor.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a constatat că prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea judecătorul a dispus, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup

infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzute de art.

7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată, respectiv complicitate la

această infracțiune, prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se, în esență, că în perioada

iulie 2008 – ianuarie 2009 grupul infracțional coordonat de inculpatul M.V. și

din care făceau parte inculpații D.F., F.I., C.M.S., H.A.I., S.E.T., H.G.S., K.R.

și M.S., fiecare cu atribuții prestabilite, au introdus în țară din Ucraina,

prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, 1.533.340 pachete

de țigări, în valoare de 1001.516 euro.

S-a reținut, între alte

activități infracționale, că inculpatul C.M.S. a avut rolul de a transporta

marfa de contrabandă, iar inculpații H.G.S. și K.R. au furnizat informații

contra cost în legătură cu securizarea liniei de frontieră, în timp ce

inculpatul M.S. s-a implicat în vânzarea țigărilor de contrabandă.

Inculpații au fost trimiși

în judecată în stare de arest, la Curtea de Apel Oradea și, la primul termen de

judecată, din 24 iunie 2009, inculpatul M.V., prin apărător, a invocat o

excepție de neconstituționalitate, la care s-au raliat și ceilalți inculpați,

ceea ce a determinat instanța să dispună suspendarea judecății până la soluționarea

excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.

Și în prezent – arată

instanța – dosarul se află la Curtea Constituțională, motiv pentru care lipsa dosarului este justificată iar verificarea

stării de arest preventiv a inculpaților are la bază rechizitoriul aflat la

dosar.

Văzând că judecata a fost

suspendată ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate încă

înainte de a se începe cercetarea judecătorească, neadministrându-se nici o

probă și că în dosar nu au intervenit alte împrejurări noi care să impună

punerea în libertate a inculpaților, instanța a apreciat că se justifică

menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs inculpații M.V., D.F., C.M.S., H.G.S., K.R. și M.S.,

criticile acestora, formulate personal și prin apărători, fiind consemnate

detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Verificând hotărârea atacată

în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

recursurile inculpaților nu sunt fondate.

Așa cum rezultă din hotărâri

cu autoritate de lucru judecat, pronunțate în precedent în aceeași cauză (a se

vedea Deciziile nr. 2057 din 2 iunie 2009, nr. 2556 din 2 iulie 2009, nr. 2740

din 3 august 2009 și nr. 2762 din 10 august 2009, toate ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție), chestiunea legalității și temeiniciei arestării

preventive a inculpaților a fost examinată și confirmată, menținându-se,

succesiv, măsura privată de libertate în condițiile art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen.

Este adevărat că începând cu

data de 24 iunie 2009, când s-a dispus suspendarea judecății și trimiterea

dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate invocată de inculpatul M.V., verificările privind

arestarea inculpaților în cursul judecății, cerute de dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., s-au făcut în lipsa dosarului.

Obligativitatea verificării

legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților și în această

situație, de suspendare a judecății este, însă, prevăzută prin dispozițiile art.

303 alin. (6) C. proc. pen., text de lege care are în vedere, implicit, lipsa

dosarului, trimis, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curții

Constituționale.

Așa cum rezultă din

motivarea hotărârii atacate, încheierea din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a

inculpaților, cu măsura obligării acestora de a nu părăsi țara, prevăzută de art.

145

1

C. proc. pen., a fost casată prin Decizie nr. 2556 din 2 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă menținând, ca temeinică și legală,

măsura arestării preventive luată în cauză întrucât a apreciat că temeiul care

a stat la baza luării și menținerii măsurii privative de libertate, prevăzut de

art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă și în prezent.

De urmare – arată instanța

prin încheierea atacată – în considerarea acestei practici a Înaltei Curți de

Casație și Justiție (care, în treacăt spus, a făcut o motivare amplă și

pertinentă dispoziției de menținere a arestării preventive a inculpaților) și

văzând că în dosar nu au intervenit alte împrejurări noi care să impună

privarea de libertate a inculpaților, a apreciat că se impune menținerea în

continuare a stării de arest preventiv a acestora.

Cât privește susținerile

inculpaților, potrivit cărora prin suspendarea judecății cauza rămâne în nelucrare,

în condițiile în care sunt arestați preventiv de peste 6 luni, ceea ce

afectează realizarea scopului măsurilor preventive, de asigurare a bunei

desfășurări a procesului penal, instanța  le-a apreciat ca neîntemeiate, cu

motivarea că tergiversarea judecății a fost provocată chiar de inculpați, toți

achiesând la excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul M.V.

Curtea apreciază că

încheierea din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea prin care a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpaților recurenți, este legală și

temeinică, fiind corespunzător motivată.

La data pronunțării

hotărârii, judecătorul însărcinat cu soluționarea cauzei avea să constate dacă

se mențin sau nu temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, dacă

acestea impun în continuare privarea de libertate ori dacă există sau nu

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Constatarea judecătorului

potrivit căreia temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate a inculpaților, este întemeiată.

Inculpații au fost arestați

preventiv în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind întrunite cumulativ

condițiile cerute de lege, respectiv săvârșirea unor infracțiuni pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea

lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru

ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea în libertate a inculpaților a fost

judicios motivat atât cu prilejul luării măsurii arestării cât și al

verificării prevăzută de art. 300

2

C. proc. pen.

Dat fiind că toți inculpații

sunt bănuiți de săvârșirea acelorași infracțiuni, cu nuanțe doar în ce privește

forma de participație, motivarea existenței pericolului pentru ordinea publică

prin punerea lor în libertate este comună, astfel că, critica din recurs cu

privire la neindividualizarea situației fiecărui inculpat, nu este întemeiată.

Este necontestat că

infracțiunile de săvârșirea cărora sunt bănuiți inculpații prezintă un ridicat

grad de pericol social, care se regăsește în pericolul concret pentru ordinea

publică ce ar rezulta din lăsarea lor în libertate, alături de celelalte date

circumstanțiale, cum sunt frecvența faptelor de aceeași natură în zona de

frontieră, numărul ridicat al inculpaților constituiți sau care au aderat la

gruparea infracțională organizată, calitatea unora dintre inculpați, de

lucrători de poliție, cu atribuții de pază și supraveghere a frontierei, care

furnizau informații cu privire la zonele nesupravegheate, de trecere în și din

Ucraina și repetabilitatea actelor de contrabandă.

Toate aceste date

definitorii pentru pericolul pentru ordinea publică se completează cu starea de

neliniște și sentimentul de insecuritate și injustiție resimțit de comunitate

în cazul lăsării în libertate a inculpaților.

Nu poate fi reținută nici

critica formulată de avocat R.E. pentru inculpații M.V. și M.S., cu privire la

încetarea de drept a măsurii arestării preventive la menținerea acesteia din 26

august 2009, întrucât nu s-a avut în vedere că anterioara dispoziție de

menținere a arestării a fost luată prin Decizia nr. 2556 din 2 iulie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind astfel respectat termenul prevăzut de art. 160

b

C. proc. pen.

Nici susținerea inculpaților

privind nemotivarea încheierii din 6 octombrie 2009 nu este întemeiată,

instanța constatând și susținând, pe de o parte, că de la precedenta verificare

a arestării preventive nu s-a efectuat nici un act de cercetare judecătorească,

neîncetând temeiurile care au determinat arestarea iar, pe de altă parte, că

aceleași temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Aceasta este, de altfel,

esența motivării menținerii arestării preventive a inculpaților, instanța

răspunzând și argumentând, punctual, și la cererile și susținerile apărătorilor

inculpaților.

Față de cele ce preced,

constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, recursurile

inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații M.V., D.F., C.M.S., H.G.S., K.R. și M.S. împotriva încheierii din 6

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, în Dosarul nr. 611/35/2009.

Obligă pe recurenții inculpați M.V., D.F., C.M.S., K.R.

și M.S. la câte 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 25 lei,

fiecare, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă pe recurentul inculpat H.G.S. la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 octombrie 2009.