ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2011

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 21 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s ecția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 160/8a pct. 6 C. proc. pen. s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații S.E.T., D.F., F.I., H.A.I., K.R., M.S., în prezent deținuți în Penitenciarul Oradea. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această încheiere, a reținut Curtea de Apel că inculpații S.E.T., D.F., F.I., H.A.I., K.R. și M.S. au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar în condițiile art. 160/2 C. proc.

pen. În motivarea cererilor, inculpații au arătat că au fost arestați preventiv la data de 24 martie 2009 în baza încheierii nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 26 raportat la art.270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în ce privește pe inculpații M.S. și K.R. și săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă calificată prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen. Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a reținut că inculpații sunt cercetați pentru infracțiunile menționate mai sus, iar prin încheierea prin care s-a dispus arestarea lor preventivă s-a arătat că sunt indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele respective, temeiul arestării fiind acela prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. S-a reținut de instanță că cererea de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute de art. 160/2 alin. (1) C. proc. pen. , infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, fiind infracțiuni intenționate pentru care se prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, dar și cerințele negative prevăzute de art. 160/2 alin. (2) C. proc.

pen. S-a mai reținut că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 5 par. 1 lit. c) și par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât există motive verosimile de a-i bănui pe inculpați de săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, iar prevede altă parte, durata arestării preventive nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real, rară a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

Prin urmare, instanța este datoare să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte și interesul public de protecție al cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților precum și din interesul bunei desfășurări a procesului penal. Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene la prezenta cauză, instanța a reținut că privarea de libertate a inculpaților nu a încetat să aibă un caracter rezonabil, iar pericolul social generat de comiterea faptelor nu a încetat să existe. Măsura liberării sub control judiciar a fost apreciată ca nejustificată și prin prisma impactului negativ asupra ordinii publice ca urmare a faptului că astfel de infracțiuni proliferează în ultima perioadă de timp, iar faptele, dacă acestea se va dovedi că au fost săvârșite de inculpați, sunt grave.

Împotriva încheierii prin care s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar, au declarat recurs inculpații S.E.T., D.F. , H.A.I., K.R. și M.S., solicitând judecarea în stare de libertate întrucât au dat dovadă de sinceritate, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt arestați de peste 2 ani, fiind astfel depășit termenul rezonabil de arest preventiv, iar parte din inculpați sunt cercetați în stare de libertate. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că în perioada septembrie 2008 - ianuarie 2009, grupul infracțional coordonat de inculpatul M.V. din care făceau parte și ceilalți inculpați, fiecare cu atribuții prestabilite, au introdus în țară din Ucraina, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, cantitatea de 1.194.340 pachete țigări în valoare de 1.552.453 Euro.

Împotriva inculpaților s-a luat măsura arestării preventive la data de 24 martie 2009 în baza mandatelor de arestare preventivă emise de Curtea de Apel Oradea, apreciindu-se ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. Prin cererile formulate pe rolul Curții de Apel Oradea, inculpații au solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar și judecarea în stare de libertate, apreciind ca fiind întrunite condițiile prevăzute de lege în acest sens. Potrivit dispozițiilor art. 160/2 alin. (2) C. proc. pen.

„ liberarea probizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte". Față de complexitatea cauzei, de scopul procesului penal și buna desfășurare a acestuia menținerea stării de arest a inculpaților este oportună, în acord cu prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

și art. 148 alin. (1) lit. f) din același cod, dar și cu prevederile Constituției României și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Față de datele existente la dosar din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, iar arestarea preventivă nu a depășit perioada rezonabilă, în actuala fază a procesului, Înalta Curte constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și ca atare nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar. Împrejurarea că unii inculpați trimiși în judecată în aceeași cauză sunt cercetați în stare de libertate nu obligă instanța la punerea în libertate a tuturor inculpaților, iar egalitatea de tratament nu reprezintă una din condițiile punerii în libertate provizorie sub control judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea Curții de Apel este legală și temeinică, iar recursurile inculpaților sunt nefondate, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse. In temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.F., K.R., M.S., H.A.I. și S.E.T. împotriva încheierii din 21 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s ecția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 611/35/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică azi 5 ianuarie 2011.