ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursurilor penale de față;
Examinând actele
și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea
din 21 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s
ecția penală și
pentru cauze cu minori, în baza art. 160/8a pct. 6 C. proc. pen. s-au respins
cererile de liberare provizorie sub control judiciar
formulate de
inculpații S.E.T., D.F., F.I., H.A.I.,
K.R., M.S.,
în prezent deținuți în Penitenciarul Oradea.
Au fost obligați
inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, a
reținut Curtea de Apel că inculpații
S.E.T.,
D.F., F.I., H.A.I., K.R.
și M.S. au
solicitat liberarea provizorie sub control judiciar în
condițiile art.
160/2 C. proc. pen.
În motivarea
cererilor, inculpații au arătat că au fost arestați preventiv la data
de 24 martie 2009
în baza încheierii nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Oradea
și trimiși în
judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice
formă a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni
grave,
prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la contrabandă
calificată prevăzută de art. 26 raportat la art.270 raportat la art. 274 din
Legea nr. 86/2006 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.
33 lit. a) C. pen. în ce
privește pe inculpații M.S. și K.R. și săvârșirea
infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul
săvârșirii de infracțiuni
grave prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și
contrabandă calificată prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr.
86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 33 lit. a) C. pen.
Din actele și
lucrările dosarului, Curtea de Apel a reținut că inculpații sunt
cercetați pentru infracțiunile
menționate mai sus, iar prin încheierea prin care s-a dispus arestarea lor
preventivă s-a arătat că sunt indicii temeinice că aceștia au
săvârșit faptele respective, temeiul arestării
fiind acela prevăzut de art. 148
lit. f)
C. proc. pen.
S-a reținut de
instanță că cererea de liberare provizorie sub control judiciar
îndeplinește
condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute de art. 160/2 alin. (1) C.
proc. pen.
, infracțiunile
pentru care inculpații sunt trimiși în
judecată,
fiind infracțiuni intenționate pentru care se prevede pedeapsa închisorii ce
nu depășește 18 ani, dar și cerințele negative
prevăzute de art. 160/2 alin. (2) C. proc. pen.
S-a mai reținut
că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 5 par. 1 lit. c)
și par. 3 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului întrucât există motive
verosimile
de a-i bănui pe inculpați de săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, iar
prevede altă parte, durata arestării preventive nu poate fi apreciată că a
depășit un
termen rezonabil.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face
luându-se în considerare circumstanțele concrete
ale fiecărui caz în parte pentru a
vedea
în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real, rară
a fi
adusă atingere prezumției de
nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii
generale a
judecării în stare de libertate.
Prin urmare, instanța
este datoare să vegheze la un just echilibru între durata
măsurii privării de libertate, pe de o
parte și interesul public de protecție al
cetățenilor
împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al
faptelor
cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților
precum și din interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Aplicând
criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene la prezenta cauză,
instanța a reținut că privarea de
libertate a inculpaților nu a încetat să aibă un caracter rezonabil, iar
pericolul social generat de comiterea faptelor nu a încetat să existe.
Măsura liberării
sub control judiciar a fost apreciată ca nejustificată și prin
prisma
impactului negativ asupra ordinii publice ca urmare a faptului că astfel de
infracțiuni
proliferează în ultima perioadă de timp, iar faptele, dacă acestea se va
dovedi că au fost săvârșite de
inculpați, sunt grave.
Împotriva
încheierii prin care s-au respins cererile de liberare provizorie sub
control judiciar, au declarat recurs
inculpații S.E.T., D.F.
, H.A.I., K.R. și
M.S., solicitând judecarea
în stare de libertate întrucât au dat dovadă
de sinceritate, nu sunt cunoscuți cu
antecedente
penale, sunt arestați de peste 2 ani, fiind astfel depășit termenul rezonabil
de arest preventiv, iar parte din inculpați sunt cercetați în stare de
libertate.
Recursurile
declarate de inculpați nu sunt fondate.
Din actele și lucrările dosarului
rezultă că în perioada septembrie 2008 -
ianuarie
2009, grupul infracțional coordonat de inculpatul M.V. din care
făceau
parte și ceilalți inculpați, fiecare cu atribuții prestabilite, au introdus în
țară
din Ucraina, prin alte locuri decât
cele stabilite pentru controlul vamal, cantitatea de
1.194.340 pachete
țigări în valoare de 1.552.453 Euro.
Împotriva
inculpaților s-a luat măsura arestării preventive la data de 24 martie 2009 în
baza mandatelor de arestare preventivă emise de Curtea de Apel Oradea,
apreciindu-se ca fiind întrunite
condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen..
Prin cererile formulate pe rolul Curții de Apel Oradea,
inculpații au solicitat
punerea în libertate provizorie sub control judiciar și
judecarea în stare de libertate,
apreciind ca fiind întrunite condițiile prevăzute de
lege în acest sens.
Potrivit dispozițiilor art. 160/2 alin. (2) C. proc. pen. „ liberarea
probizorie sub control judiciar nu se
acordă în cazul în care există date din care
rezultă
necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte
infracțiuni
sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin
influențarea unor părți, martori sau experți,
alterarea ori distrugerea mijloacelor de
probă sau prin alte asemenea
fapte".
Față de complexitatea cauzei, de scopul procesului penal
și buna desfășurare a
acestuia
menținerea stării de arest a inculpaților este oportună, în acord cu
prevederile art. 136 alin. (1) C. proc. pen. și
art. 148 alin. (1) lit. f) din
același
cod, dar și cu prevederile Constituției României și ale Convenției Europene a
Drepturilor
Omului referitoare la libertatea individuală, care prevăd că măsura lipsirii de
libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice
că s-a săvârșit o infracțiune, din necesitatea de a împiedica să se săvârșească
o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor
și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Față de datele existente la dosar din care reiese
presupunerea rezonabilă că
inculpații
sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, fără a aduce atingere
prezumției de nevinovăție, iar arestarea
preventivă nu a depășit perioada rezonabilă,
în actuala fază a procesului, Înalta Curte constată că temeiurile care
au fost avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au
schimbat și ca atare nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Împrejurarea
că unii inculpați trimiși în judecată în aceeași cauză sunt
cercetați în stare de libertate nu obligă
instanța la punerea în libertate a tuturor
inculpaților, iar egalitatea de tratament nu reprezintă una din
condițiile punerii în
libertate provizorie sub control judiciar.
Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea Curții de
Apel este legală și
temeinică,
iar recursurile inculpaților sunt nefondate, urmând ca în temeiul
art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie
respinse.
In
temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge
ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.F., K.R., M.S., H.A.I. și
S.E.T. împotriva încheierii din 21 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
Oradea, s
ecția penală și pentru cauze cu
minori în dosarul nr. 611/35/2009.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300
lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat din care suma de câte 100 lei
reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Pronunțată
în ședință publică azi 5 ianuarie 2011.