ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2009

Asupra

recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iulie 2009, pronunțată în dosarul

nr. 611/35/2009, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, în baza art. 160

8

alin. (2) C. proc. pen., a admis cererile

de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D.F., F.I.

și S.E.T., arestați preventiv prin încheierea nr. 1 din 24 martie 2009 a Curții

de apel Oradea, și a dispus punerea în libertate provizorie a acestora.

Pe timpul liberării provizorii a stabilit obligațiile

prevăzute de art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen. pe care trebuie să le

respecte inculpații, atrăgându-li-se atenția asupra consecințelor nerespectării

acestor obligații, respectiv luare măsurii arestării preventive.

S-au aplicat și prevederile art. 160

2

alin. (4)

referitoare la comunicarea încheierii organelor de poliție menționate în acest

text.

Instanța de fond a considerat că și în situația

în care se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive, se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar deoarece

dispozițiile legale ce reglementează instituția liberării provizorii sub

control judiciar nu cuprind nici o referire explicită la un astfel de

impediment care să facă inaplicabilă această instituție.

De asemenea, a considerat că gravitatea

faptelor de care sunt acuzați inculpații nu pot constitui criterii care să-i

excludă de plano pe inculpați de la beneficiul legal și constituțional al

liberării provizorii.

Totodată a considerat că poziția procesuală a inculpaților

de negare a faptelor nu poate constitui un argument pentru a fi respinsă

cererea lor, ei beneficiind de prezumția de nevinovăție.

S-a mai invocat și hotărârea CEDO din 27 iunie 1968, în

Cauza Neumeister contra Austriei, care se referă la criteriile privind persoana

inculpatului (moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale,

legăturile cu familia) care trebuie avute în vedere la menținerea unei persoane

în detenție

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională

Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu

a examinat și temeinicia cererilor formulate de inculpați, considerând că

admisibilitatea cererilor ar echivala și cu temeinicia lor.

Astfel a făcut abstracție de temeiurile de fapt și de

drept care au determinat luarea acestei măsuri.

Se consideră de către Parchet că nu putea fi

luată măsura solicitată de inculpați, în raport cu împrejurarea că nici nu a

început cercetarea judecătorească (cauza fiind suspendată până la soluționarea

unei excepții de neconstituționalitate ridicată de inculpați de către Curtea

Constituțională), că inculpații nici nu au fost încă audiați, precum și

martorii, iar o bună desfășurare a procesului

este împiedicată de punerea în

libertate a inculpaților arestați.

Examinând recursul declarat de Parchet, Înalta Curte

constată că este fondat, pentru motivele ce urmează:

Conform art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.,

liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul

infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18

ani.

Aceste dispoziții se referă la admisibilitatea cererii de

liberarea provizorie sub control judiciar și nu la temeinicia ei.

Alin. (2) al aceluiași articol privește

impedimentele acordării liberării provizorii sub control judiciar, impedimente,

în absența cărora, instanța nu este obligată de plano să admită cerea formulată

în acest sens de inculpați.

Prin urmare, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 160

2

alin. (1) și nu există impedimentele

prevăzute în alin. (2) ale aceluiași articol, instanța poate acorda liberarea

provizorie sub control judiciar, având în vedere criteriile prevăzute de art.

136 alin. (8) C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 136 alin. (2) din

același cod.

Scopul măsurilor preventive prevăzut în alin. (1) al

aceluiași articol

este de a se asigura buna

desfășurare a procesului penal. Acest scop poate fi

realizat, în

principiu, și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune

[alin. (2)].

Alegerea măsurii se face ținându-se seama de scopul

acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta,

antecedentele și

alte situații privind

persoana față de care se ia măsura, [alin. 8 al art. 136 C. proc. pen.

].

Or, examinând considerentele încheierii

recurate, Înalta Curte constată că acordarea liberării provizorii sub control

judiciar celor trei intimați inculpați nu este justificată.

Astfel, instanța de fond nu a ținut seama de gradul de

pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, prin

rechizitoriu,

intimații inculpați:

constituire a unui grup infracțional organizat în scopul

săvârșirii de

infracțiuni grave, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă

calificată, prevăzută de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., excluzând acest criteriu obligatoriu care

trebuia avut în vedere la admiterea cererilor formulate de inculpați.

De asemenea, instanța de fond ignoră temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii preventive a arestării, considerând că menținerea lor

nu ar fi un impediment pentru dispunerea liberării provizorii sub control judiciar,

deși potrivit art. 160/b alin. (2) C. proc. pen. doar în cazul în care au

încetat temeiurile sau nu mai există temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate putea dispune revocarea arestării și punerea de îndată în libertate.

Este adevărat că punerea în libertate a inculpaților s-a

dispus nu ca urmare a revocării măsurii arestării preventive ci ca urmare a

liberării provizorii sub control judiciar, dar trebuia motivată luarea acestei

ultime măsuri și în raport cu temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării preventive, iar nu respinse de plano.

De asemenea, nici în raport cu persoana inculpaților

respectiv cu sănătatea, vârsta inculpaților, precum și cu atitudinea procesuală

a acestora, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar nu

se justifică în această fază a procesului.

Situația grea familială a inculpaților, unic criteriu avut

în vedere de instanța de fond, nu este suficientă pentru dispunerea liberării

provizorii sub control judiciar.

In consecință, considerând că recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., ST Oradea,

este fondat, Înalta Curte îl va admite, va casa încheierea atacată și,

rejudecând, va respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate

de intimații inculpați D.F., F.I. și S.E.T.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorului desemnat din

oficiu, pentru inculpații D.F. și F.I., până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de câte 25 lei, precum și onorariul apărătorului din oficiu pentru

intimata inculpată S.E.T. în sumă de 100 lei se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

Onorariul interpretului de limbă maghiară corespunzător

activității timp de o oră se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție,

Serviciul Teritorial Oradea, împotriva încheierii din 23 iulie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul

nr. 611/35/2009, privind pe inculpații D.F., F.I. și S.E.T.

Casează în parte încheierea recurată și, rejudecând:

Respinge cererile de liberare provizorie sub control

judiciar formulate de inculpații D.F., F.I. și S.E.T.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpații D.F. și F.I., în sumă de câte 25 lei fiecare, până la prezentarea

apărătorului ales, precum și suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpata

S.E.T. se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților

Cetățenești.

Onorariul interpretului de limbă maghiară corespunzător

activității

prestate timp de o oră se va

suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 august 2009