ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1416/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 489 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost condamnat inculpatul M.D., la pedeapsa de 25 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., cu referire la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri către minorele M.D. și M.G., prin curator M.C., în sumă de 40.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale. A fost confiscat cuțitul marca B. cu mâner maro, lung de 24 cm, cu lama de 13 cm și lată de 2 cm.

Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 29 noiembrie 2007, la domiciliul comun din Năvodari, pe fondul consumului de alcool și din gelozie exagerată, inculpatul M.D. a aplicat peste 31 de lovituri cu cuțitul pe tot corpul victimei M.J., soția sa în timp ce aceasta dormea în pat, producându-i leziuni ce au condus la deces. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul M.D. a declarat apel cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Prin decizia penală nr. 4 din 15 ianuarie 2009 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că, în raport de pericolul social concret al faptei, de rezultatul iremediabil produs, nu au apărut împrejurări la momentul soluționării apelului care să conducă la o atenuare a răspunderii penale, nefiind justificată reținerea unor circumstanțe judiciare atenuante. În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea prin reținerea circumstanțelor atenuante. Examinând hotărârile atacate din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., prin prisma cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 3 C. proc.

pen., se constată că hotărârea pronunțată în apel este supusă casării, fiind afectată de o nulitate absolută ce vizează dispozițiile legale relative la compunerea instanței, nulitate de natura celor arătate prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, la fila X, dosar instanță de apel, se află minuta întocmită în cauză cu ocazia deliberării asupra apelului declarat de inculpat și care nu a fost semnată decât de unul din membrii completului de judecată. Conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar potrivit art. 307 C. proc. pen., la deliberare iau parte numai membrii completului, rezultatul deliberării fiind consemnat într-o minută, care se semnează de membrii completului de judecată, art. 309 alin. (1) C. proc.

pen. Rațiunea întocmirii minutei, imediat după deliberare, potrivit art. 309 C. proc. pen., reprezintă o garanție că rezultatul judecății înscris în dispozitiv care se redactează mai târziu este expresia deliberării, atât sub aspectul conținutului cât și al judecătorilor care au participat la deliberare și care semnează hotărârea. Așadar, nesemnarea minutei de unul din judecătorii care au format completul de judecată în apel constituie un aspect privitor atât la existența deliberării făcută de un singur membru al completului de judecată, cât și referitor la compunerea instanței, fiind încălcate atât dispozițiile imperative ale art. 309 C. proc. pen., cât și cele ale art. 292 C. proc. pen. și care și într-un caz și în altul atrage o nulitate absolută de natura celei arătate prin art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Așa fiind, pentru considerentele expuse se impune casarea deciziei pronunțată în apel, afectată de o nulitate absolută, prin admiterea recursului declarat de inculpat în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza fiind trimisă la Curtea de Apel Constanța pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat. În temeiul dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., se va menține în continuare starea de arest preventiv a inculpatului. Văzând și prevederile art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 4 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală. Casează decizia penală atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.D. la Curtea de Apel Constanța. Menține starea de arest a inculpatului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.