ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1416/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 489

din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost condamnat

inculpatul M.D., la pedeapsa de 25 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit.

c) și art. 176 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.

pen., cu referire la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

despăgubiri către minorele M.D. și M.G., prin curator M.C., în sumă de 40.000

lei fiecare, cu titlu de daune morale.

A fost confiscat cuțitul

marca B. cu mâner maro, lung de 24 cm, cu lama de 13 cm și lată de 2 cm.

Pentru a pronunța această

soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

La data de 29 noiembrie

2007, la domiciliul comun din Năvodari, pe fondul consumului de alcool și din

gelozie exagerată, inculpatul M.D. a aplicat peste 31 de lovituri cu cuțitul pe

tot corpul victimei M.J., soția sa în timp ce aceasta dormea în pat,

producându-i leziuni ce au condus la deces.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, inculpatul M.D. a declarat apel cu privire la individualizarea

pedepsei, în sensul reducerii acesteia prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Prin decizia penală nr. 4

din 15 ianuarie 2009 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu

motivarea că, în raport de pericolul social concret al faptei, de rezultatul

iremediabil produs, nu au apărut împrejurări la momentul soluționării apelului

care să conducă la o atenuare a răspunderii penale, nefiind justificată

reținerea unor circumstanțe judiciare atenuante.

În termen legal împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care le-a criticat sub aspectul

individualizării pedepsei, solicitând reducerea prin reținerea circumstanțelor

atenuante.

Examinând hotărârile atacate

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., prin prisma

cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 3 C. proc.

pen., se constată că hotărârea pronunțată în apel este supusă casării, fiind

afectată de o nulitate absolută ce vizează dispozițiile legale relative la

compunerea instanței, nulitate de natura celor arătate prin art. 197 alin. (2) C.

proc. pen.

Astfel, la fila X, dosar

instanță de apel, se află minuta întocmită în cauză cu ocazia deliberării

asupra apelului declarat de inculpat și care nu a fost semnată decât de unul

din membrii completului de judecată.

Conform art. 54 alin. (2)

din Legea nr. 304/2004 apelurile se judecă în complet format din doi

judecători, iar potrivit art. 307 C. proc. pen., la deliberare iau parte numai

membrii completului, rezultatul deliberării fiind consemnat într-o minută, care

se semnează de membrii completului de judecată, art. 309 alin. (1) C. proc.

pen.

Rațiunea întocmirii minutei,

imediat după deliberare, potrivit art. 309 C. proc. pen., reprezintă o garanție

că rezultatul judecății înscris în dispozitiv care se redactează mai târziu

este expresia deliberării, atât sub aspectul conținutului cât și al

judecătorilor care au participat la deliberare și care semnează hotărârea.

Așadar, nesemnarea minutei

de unul din judecătorii care au format completul de judecată în apel constituie

un aspect privitor atât la existența deliberării făcută de un singur membru al

completului de judecată, cât și referitor la compunerea instanței, fiind

încălcate atât dispozițiile imperative ale art. 309 C. proc. pen., cât și cele

ale art. 292 C. proc. pen. și care și într-un caz și în altul atrage o nulitate

absolută de natura celei arătate prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, pentru

considerentele expuse se impune casarea deciziei pronunțată în apel, afectată

de o nulitate absolută, prin admiterea recursului declarat de inculpat în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza fiind trimisă

la Curtea de Apel Constanța pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.

În temeiul dispozițiilor art.

385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., se va

menține în continuare starea de arest preventiv a inculpatului.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va

plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 4 din 15 ianuarie 2009 a Curții

de Apel Constanța, secția penală.

Casează decizia penală atacată

și trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.D. la

Curtea de Apel Constanța.

Menține starea de arest a

inculpatului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 aprilie 2009.