ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 160/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.I.L.N.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Galați anularea Hotărârilor nr. 1, 2 și 3 ale adunărilor generale ordinare și extraordinare ale acționarilor SC C. SA din data de 25 aprilie 2007 pe motivul că au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. În esență s-a susținut că aprobarea situațiilor financiare pentru exercițiul anului 2006 este nelegală pentru că nu reflectă situația reală a societății din moment ce se bazează pe situațiile financiare din anii 2004 și 2005 care au fost anulate.

De asemenea s-a invocat încălcarea art. 241 și 238 din Legea nr. 297/2004, pentru motivul că a fost dată o împuternicire generică administratorului unic de a încheia acte de înstrăinare și de a constitui garanții, că auditarea societății este ilegală întrucât auditorul nu a fost desemnat de adunarea generală și că hotărârile au fost adoptate fără a se determina data de înregistrare. Reclamanta a mai susținut că și mandatarea directorului general cu dreptul de a semna contracte comerciale fără individualizarea obiectului acestor contracte este nelegală. Sentința nr. 14 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.

După examinarea susținerilor reclamantei și a apărărilor formulate de pârâtă prin care aceasta din urmă a arătat că nu s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la întocmirea situațiilor financiare și la mandatarea încheierii contractelor de către directorul general, Tribunalul Galați, secția comercială, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârilor nr. 1, 2 și 3 din 25 aprilie 2007 adoptate de adunările generale ordinare și extraordinare ale acționarilor SC C. SA Galați. Instanța de fond a reținut că adunarea generală extraordinară a acționarilor societății a împuternicit consiliul de administrație, printre altele, să ia hotărâri cu privire la vânzarea de active, pe care le-a menționat expres prin Hotărârea nr. 2 din 25 aprilie 2004, iar prin Hotărârea nr. 3 l-a mandat pe directorul general să semneze contractele.

Potrivit instanței deși au fost enumerate activele care pot fi vândute, mandatarea trebuia să fie dată pentru fiecare activ în parte, aprecierea asupra oportunității încheierii contractelor revenindu-i adunării generale. Pe baza acestui raționament a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. În continuare, instanța de fond a stabilit că s-au încălcat și prevederile art. 238 alin. (1) din aceeași lege precum și Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 pentru că în convocator nu s-a menționat data de referință, prin această omisiune fiind prejudiciați acționarii îndreptățiți să participe la adunarea generală. Apelul. Decizia Curții de Apel Galați Împotriva sentinței fondului a declarat apel, pârâta SC C. SA Galați, prin care a adus critici soluției atât pe aspectul netemeiniciei cât și al nelegalității.

Potrivit apelantei instanța de fond a făcut confuzie între data de referință și data de înregistrare și citând dispozițiile art. 243 din Legea nr. 297/2004 a susținut că societatea a respectat obligația de publicare a datei de referință. A mai fost criticată fundamentarea soluției pe prevederi legale abrogate, sens în care a arătat că Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 au fost abrogate prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 care la rândul său a fost abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. În ce privește încălcarea prevederilor art. 184 din Legea nr. 31/1990, apelanta a susținut că atât termenul de depunere a raportului la sediul societății cât și obligația de informare a acționarilor a fost respectată.

A fost criticată și aprecierea instanței de fond în legătură cu situațiile financiare întocmite pentru exercițiul anului 2006, care potrivit apelantei, reflectă situația reală a societății pentru motivul că situațiile financiare anterioare acestui an nu au fost anulate, precum și dezlegarea dată prin soluția pronunțată în legătură cu mandatarea consiliului de administrație pentru încheierea actelor de înstrăinare și mandatarea directorului general pentru semnarea contractelor. Criticile aduse sentinței au fost analizate de Curtea de Apel Galați care, prin Decizia nr. 44 din 7 mai 2008, a admis apelul pârâtei SC C. SA Galați, a schimbat în tot sentința apelată și în fond a respins acțiunea formulată de reclamanta B.I.L.N.C.

În analiza motivelor de apel, Curtea a avut în vedere și înscrisurile noi depuse de apelanta reclamantă în susținerea criticilor aduse sentinței pronunțată în fond. În esență, Curtea în considerentele deciziei a făcut precizări în legătură cu deosebirea dintre data de referință și data de înregistrare așa cum apar definite aceste noțiuni în Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, a stabilit apoi că societatea apelantă este o entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacționare, supusă legii nr. 297/2004 și apoi a constatat, după analiza convocatorului întocmit pentru ședințele A.G.A. și A.G.E.A., că acesta conține atât data de înregistrare cât și data de referință, contrar celor reținute de prima instanță.

Cea de-a doua critică analizată a avut în vedere faptul că prin acțiune nu s-a invocat încălcarea dreptului la informare al acționarilor și că această chestiune nici nu a fost pusă în dezbaterea părților, prima instanță încălcând astfel principiul contradictorialității. Cu referire la materialele informative, instanța de apel a stabilit că Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 prin art. 136 nu obligă la comunicarea acestora către acționari ci la punerea lor la dispoziție la sediul societății, iar reclamanta a uzat de acest drept de a se informa. A reținut în continuare că prin Decizia nr. 51/2006 a Curții de Apel Galați nu au fost anulate situațiile financiare aferente anului 2004, ci hotărârea adunării generale ordinare și cum pentru anul 2006 se pornește de la exercițiul financiar aferent anului 2005, a considerat că în mod greșit prima instanță a avut în vedere motivul de anulare invocat de intimata reclamantă.

În fine, a fost analizată de Curtea de Apel Galați și incidența în cauză a dispozițiilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 reținute de prima instanță iar în urma acestei analize instanța a constatat că adunarea generală extraordinară a societății a individualizat punctual prin Hotărârea nr. 2/2007 activele imobilizate care urmau a fi înstrăinate sau grevate iar faptul că, pentru semnarea contractelor, prin Hotărârea nr. 3/2007 s-a limitat dreptul directorului general în raport de o anumită valoare, potrivit Curții, nu încalcă prevederile legale. Recursul declarat de reclamantă. Criticile aduse Deciziei nr. 44 din 7 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., reclamanta B.I.L., prin care au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea art. 304 punctului 9 C. proc. civ., recurenta a susținut: - Situațiile financiare aferente exercițiului financiar pe anul 2004 au fost anulate irevocabil printr-o decizie a Curții de Apel Galați, astfel că soldurile preluate în conturile anului 2006 sunt incerte și nu pot constitui bază de calcul pentru evaluarea corectă a situației societății pe anul 2006. - Numai situațiile financiare anuale aprobate pot constitui potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 bază pentru anii următori, obligația aprobării acestor situații financiare revenindu-i adunării generale.

Cum în cazul intimatei nu există situații financiare aprobate pe anul 2004 înseamnă că s-a produs o întrerupere în lanțul cauzal și că situațiile financiare pe anii 2005 și 2006 sunt lipsite de fundament. - S-au încălcat dispozițiile art. 241 alin. (1) din legea nr. 297/2004 referitoare la necesitatea aprobării prealabile prin hotărâre AGA, a unor acte juridice încheiate de administrator. - Instanța de apel a făcut confuzie între actele juridice și operațiunile materiale, pentru acestea din urmă nefiind necesară nici o aprobare pentru că legea nu o prevede. Pentru actele juridice concrete, articolul menționat condiționează încheierea lor de aprobarea prealabilă. - S-a încălcat art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin A.G.E.A.

nr. 3 întrucât nu a fost individualizat obiectul acestor contracte, iar împuternicirea nu poate fi generală, din moment ce adunarea generală are obligația să aprobe actul juridic concret. - Art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 se referă nu numai la administratori ci și la directori atunci când cere aprobarea prealabilă de către A.G.E.A. a actului concret. Prin cel de-al doilea motiv invocat de recurentă, întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care privește A.G.E.A. nr. 2/2007, recurenta a criticat aplicarea art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 pe considerentul că se acordă un mandat general ilegal pentru vânzarea activelor. - Instanța a schimbat conținutul neîndoielnic al mandatului general ilegal, ceea ce este în vădită contradicție cu realitatea.

Pentru toate aceste motive recurenta a solicitat, admiterea recursului și în fond menținerea sentinței primei instanțe. Recursul este nefondat 1.- Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. poate fi invocat atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Urmărind conținutul acestui motiv de nelegalitate și argumentele aduse de recurentă, se constată în ce privește susținerea potrivit căreia s-a produs o întrerupere a lanțului cauzal din fundamentul situației financiare aprobată pe anul 2006, că instanța de apel verificând decizia Curții de Apel (filele 41-51) pronunțată în anul 2004 a constatat corect că hotărârea adunării generale ordinare prin care s-au aprobat situațiile financiare a fost anulată pe aspecte care țin de nelegalitatea convocării și nu pe conținutul sau nelegalitatea situațiilor financiare.

Prin urmare, nu se poate reține că nu a existat fundament pentru situațiile financiare din anul 2006 din moment ce nu s-a dovedit că au fost anulate situațiile financiare din anii anteriori. De altfel, intimata fiind o societate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate avea obligația potrivit legii nr. 297/2004 și Regulamentului C.N.V.M. să comunice aceste situații către C.N.V.M. și așa cum s-a arătat deja nu a fost prezentată nici o dovadă în sensul că au fost constatate ‚încălcări ale legii contabilității evocată de recurentă. În sensul acestei concluzii sunt dispozițiile art. 237 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prin care se stabilește obligația ca situațiile financiare ale societăților admise la tranzacționare să fie auditate de auditori financiari cât și obligația reprezentanților legali ai societății de a pune la dispoziția C.N.V.M.

și a auditorilor documentele care stau la baza întocmirii acestor situații. Cum nu s-a demonstrat contrariul dezlegarea dată acestei critici de către instanța de apel este corectă. În consecință, se va reține și faptul că această critică este ipotetică din moment ce nu se sprijină pe dovezi și pe dispoziții legale care să o susțină. Nici argumentele aduse de recurentă în sprijinul nelegalității, A.G.E.A. nr. 2 din 25 aprilie 2007 nu sunt de natură să ducă la concluzia că au fost încălcate prevederile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Autoarea a făcut distincție între aprobarea prealabilă și actul juridic concret, axându-se pe acesta din urmă atunci când a susținut că s-au încălcat dispozițiile menționate.

Cu privire la această chestiune, instanța de apel a examinat hotărârea A.G.E.A. nr. 2/2007 (f. 96, 98) și a stabilit corect că în cazul de față nu este vizat însuși actul juridic concret, că aprobarea prealabilă trebuie să fie anterioară unor acte de dispoziție sau de garanție, care în orice caz nu se puteau încheia fără controlul organului statutar, care este adunarea generală extraordinară a acționarilor. Observând măsurile luate prin A.G.E.A. nr. 2/2007 se constată că adunarea generală a aprobat în conformitate cu art. 114 din Legea nr. 31/1990 „necesitatea împuternicirilor CA cu privire la… stabilirea organigramei de funcționare, vânzarea de active…”, pe care le-a identificat, împuternicirea referindu-se și la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de active, de credit etc. Se precizează în continuare prin Hotărârea A.G.E.A.

nr. 2/2007 referitor la deciziile C.A. care se vor lua conform împuternicirilor (în care este inclusă și încheierea contractelor) că „vor fi emise” în conformitate cu normele legale și vor fi supuse spre ratificare A.G.E.A. Așadar, recurenta contrar măsurilor luate în A.G.E.A. susține că au fost vizate însăși actele juridice concrete întrucât au fost enumerate activele care urmau să constituie în viitor obiectul unor contracte, or această susținere nu se regăsește printre măsurile care au fost luate de adunarea generală. Se observă din considerentele deciziei că dezlegarea dată acestei critici se fundamentează pe conținutul înscrisului menționat, întrucât enumerarea drepturilor conferite de A.G.E.A.

nu încalcă nici o dispoziție legală, iar actele juridice concrete nu scapă controlului legalității organului statutar. Revenind la dispozițiile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 care în opinia recurentei au fost greșit aplicate, se va constata că acestea vizează o cu totul altă situație așa cum bine a reținut în alți termeni instanța de apel. Potrivit articolului supus spre analiză actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății a căror valoare depășește, individual sau cumulat pe durata unui exercițiu financiar 20% din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor.

- Rezultă că dispozițiile de mai sus vizează situația încheierii unor acte care privesc activele imobilizate, că pentru acestea se cere condiția aprobării de către adunarea generală în măsura în care într-un exercițiu financiar, acestea depășesc 20% din totalul activelor imobilizate. Dispozițiile respective vizează în adevăr actele juridice pe care le pot încheia administratorii sau directorii numai în condițiile în care este vorba de un exercițiu financiar și dacă s-a depășit 20% din totalul activelor imobilizate. În speță, o astfel de demonstrație nu a fost făcută iar ipoteza încălcării dispozițiilor legale la încheierea actului juridic concret nu se regăsește în măsurile luate de A.G.E.A.

nr. 2/2007 care nu a vizat actul juridic concret ci posibilitatea încheierii unor acte cu respectarea dispozițiilor legale cum s-a arătat mai sus. - De asemenea limitarea posibilității de a încheia acte juridice conform textului citat și condiția „numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor” nu rezultă că a fost încălcată dacă nu s-a demonstrat în concret că s-au încheiat acte de înstrăinare dobândire sau constituire de garanții cu valori care depășesc cerința legii, fără aprobarea A.G.E.A.. - În fine, numirea unor active în scopul încheierii unor acte de dispoziție prin A.G.E.A. nr. 2/2007 nu constituie act juridic concret așa cum susține recurenta, ci este o determinare făcută în scopul încheierii actelor juridice, așa încât nu se va reține că atribuția adunării generale extraordinare pentru încheierea actelor concrete a fost încălcată.

Este nefondată și critica referitoare la dezvoltarea de către instanța de apel a considerentelor prin care se explică necesitatea luării unor măsuri prealabile pentru realizarea „operațiunilor materiale”, întrucât aceste argumente nu denaturează nici conținutul măsurilor luate de A.G.E.A. nr. 2/2007 și nici nu sunt în dezacord cu dispozițiile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în privința condițiilor impuse pentru încheierea actelor juridice. - Și critica referitoare la mandatarea directorului pentru a semna contracte până la o valoare, determinată, evocată prin prisma acelorași dispoziții legale, este nefondată și pur teoretică din moment ce nu s-a arătat care sunt actele încheiate cu încălcarea condițiilor cerute de dispozițiile mai sus amintite.

2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. aduce spre analiză drept act juridic al cărui înțeles a fost schimbat A.G.E.A. nr. 2/2007. Potrivit recurentului mandatul dat prin această hotărâre CA este unul general pentru că pe lângă determinarea activelor care urmau să fie gajate, înstrăinate, prin încheierea de acte juridice (care nu au fost determinate) cuprinde și alte măsuri, de mutare a sediilor, de desființare a sediilor, de înființare de sedii secundare, etc. Susținerile recurentei nu vor fi reținute întrucât prin stabilirea dreptului CA de a lua și alte hotărâri nu s-a demonstrat încălcarea unor dispoziții imperative ale legii. Cu privire la natura acestui mandat instanța de apel s-a raportat la criticile care vizau mandatul dat pentru încheierea actelor de dispoziție asupra activelor imobilizate, atunci când a apreciat că nu este un mandat general.

Faptul că s-au stabilit și alte drepturi prin împuternicirea dată de A.G.E.A. nr. 2/2007 nu are nici o eficiență asupra chestiunilor deduse judecății și în orice caz nu atrage nelegalitatea deciziei pronunțată de Curtea de Apel. Față de cele ce preced se va reține că motivele invocate nu demonstrează încălcarea unor dispoziții imperative ale legii și nici vătămarea concretă adusă recurentei pentru ca nulitatea hotărârilor atacate să fie susținută. Așa fiind, recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L.N. împotriva Deciziei nr. 44/ A din 7 mai 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.