ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 160/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 160/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta B.I.L.N.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SA

Galați anularea Hotărârilor nr. 1, 2 și 3 ale adunărilor generale ordinare și

extraordinare ale acționarilor SC C. SA din data de 25 aprilie 2007 pe motivul

că au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. În esență

s-a susținut că aprobarea situațiilor financiare pentru exercițiul anului 2006

este nelegală pentru că nu reflectă situația reală a societății din moment ce

se bazează pe situațiile financiare din anii 2004 și 2005 care au fost anulate.

De asemenea s-a invocat încălcarea art. 241 și 238 din Legea nr. 297/2004,

pentru motivul că a fost dată o împuternicire generică administratorului unic

de a încheia acte de înstrăinare și de a constitui garanții, că auditarea

societății este ilegală întrucât auditorul nu a fost desemnat de adunarea

generală și că hotărârile au fost adoptate fără a se determina data de

înregistrare. Reclamanta a mai susținut că și mandatarea directorului general

cu dreptul de a semna contracte comerciale fără individualizarea obiectului

acestor contracte este nelegală.

Sentința nr. 14 din 19 septembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Galați.

După examinarea susținerilor reclamantei și a

apărărilor formulate de pârâtă prin care aceasta din urmă a arătat că nu s-au

încălcat dispozițiile legale referitoare la întocmirea situațiilor financiare și

la mandatarea încheierii contractelor de către directorul general, Tribunalul

Galați, secția comercială, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârilor nr.

1, 2 și 3 din 25 aprilie 2007 adoptate de adunările generale ordinare și

extraordinare ale acționarilor SC C. SA Galați. Instanța de fond a reținut că

adunarea generală extraordinară a acționarilor societății a împuternicit

consiliul de administrație, printre altele, să ia hotărâri cu privire la

vânzarea de active, pe care le-a menționat expres prin Hotărârea nr. 2 din 25

aprilie 2004, iar prin Hotărârea nr. 3 l-a mandat pe directorul general să

semneze contractele. Potrivit instanței deși au fost enumerate activele care

pot fi vândute, mandatarea trebuia să fie dată pentru fiecare activ în parte,

aprecierea asupra oportunității încheierii contractelor revenindu-i adunării generale.

Pe baza acestui raționament a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 241

alin. (1) din Legea nr. 297/2004. În continuare, instanța de fond a stabilit că

s-au încălcat și prevederile art. 238 alin. (1) din aceeași lege precum și

Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 8/1996 pentru că în convocator nu s-a menționat

data de referință, prin această omisiune fiind prejudiciați acționarii

îndreptățiți să participe la adunarea generală.

Apelul. Decizia Curții de Apel Galați

Împotriva sentinței fondului a declarat apel,

pârâta SC C. SA Galați, prin care a adus critici soluției atât pe aspectul netemeiniciei

cât și al nelegalității. Potrivit apelantei instanța de fond a făcut confuzie

între data de referință și data de înregistrare și citând dispozițiile art. 243

din Legea nr. 297/2004 a susținut că societatea a respectat obligația de

publicare a datei de referință. A mai fost criticată fundamentarea soluției pe

prevederi legale abrogate, sens în care a arătat că Instrucțiunile C.N.V.M. nr.

8/1996 au fost abrogate prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 care la rândul

său a fost abrogat prin Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. În ce privește încălcarea

prevederilor art. 184 din Legea nr. 31/1990, apelanta a susținut că atât termenul

de depunere a raportului la sediul societății cât și obligația de informare a acționarilor

a fost respectată. A fost criticată și aprecierea instanței de fond în legătură

cu situațiile financiare întocmite pentru exercițiul anului 2006, care potrivit

apelantei, reflectă situația reală a societății pentru motivul că situațiile

financiare anterioare acestui an nu au fost anulate, precum și dezlegarea dată prin

soluția pronunțată în legătură cu mandatarea consiliului de administrație

pentru încheierea actelor de înstrăinare și mandatarea directorului general

pentru semnarea contractelor.

Criticile aduse sentinței au fost analizate de

Curtea de Apel Galați care, prin Decizia nr. 44 din 7 mai 2008, a admis apelul

pârâtei SC C. SA Galați, a schimbat în tot sentința apelată și în fond a

respins acțiunea formulată de reclamanta B.I.L.N.C. În analiza motivelor de

apel, Curtea a avut în vedere și înscrisurile noi depuse de apelanta reclamantă

în susținerea criticilor aduse sentinței pronunțată în fond.

În esență, Curtea în considerentele deciziei

a făcut precizări în legătură cu deosebirea dintre data de referință și data de

înregistrare așa cum apar definite aceste noțiuni în Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006,

a stabilit apoi că societatea apelantă este o entitate ale cărei valori

mobiliare sunt admise la tranzacționare, supusă legii nr. 297/2004 și apoi a

constatat, după analiza convocatorului întocmit pentru ședințele A.G.A. și A.G.E.A.,

că acesta conține atât data de înregistrare cât și data de referință, contrar

celor reținute de prima instanță. Cea de-a doua critică analizată a avut în

vedere faptul că prin acțiune nu s-a invocat încălcarea dreptului la informare

al acționarilor și că această chestiune nici nu a fost pusă în dezbaterea

părților, prima instanță încălcând astfel principiul contradictorialității. Cu

referire la materialele informative, instanța de apel a stabilit că Regulamentul

C.N.V.M. nr. 1/2006 prin art. 136 nu obligă la comunicarea acestora către

acționari ci la punerea lor la dispoziție la sediul societății, iar reclamanta a

uzat de acest drept de a se informa. A reținut în continuare că prin Decizia nr.

51/2006 a Curții de Apel Galați nu au fost anulate situațiile financiare

aferente anului 2004, ci hotărârea adunării generale ordinare și cum pentru

anul 2006 se pornește de la exercițiul financiar aferent anului 2005, a considerat

că în mod greșit prima instanță a avut în vedere motivul de anulare invocat de

intimata reclamantă.

În fine, a fost analizată de Curtea de Apel

Galați și incidența în cauză a dispozițiilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004

reținute de prima instanță iar în urma acestei analize instanța a constatat că

adunarea generală extraordinară a societății a individualizat punctual prin Hotărârea

nr. 2/2007 activele imobilizate care urmau a fi înstrăinate sau grevate iar

faptul că, pentru semnarea contractelor, prin Hotărârea nr. 3/2007 s-a limitat dreptul

directorului general în raport de o anumită valoare, potrivit Curții, nu

încalcă prevederile legale.

Recursul declarat de reclamantă. Criticile

aduse Deciziei nr. 44 din 7 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de

Apel Galați a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

reclamanta B.I.L., prin care au fost invocate motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea art. 304 punctului 9 C. proc.

civ., recurenta a susținut:

- Situațiile financiare aferente exercițiului

financiar pe anul 2004 au fost anulate irevocabil printr-o decizie a Curții de

Apel Galați, astfel că soldurile preluate în conturile anului 2006 sunt incerte

și nu pot constitui bază de calcul pentru evaluarea corectă a situației societății

pe anul 2006.

- Numai situațiile financiare anuale aprobate

pot constitui potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 bază pentru anii următori,

obligația aprobării acestor situații financiare revenindu-i adunării generale.

Cum în cazul intimatei nu există situații financiare aprobate pe anul 2004

înseamnă că s-a produs o întrerupere în lanțul cauzal și că situațiile

financiare pe anii 2005 și 2006 sunt lipsite de fundament.

- S-au încălcat dispozițiile art. 241 alin.

(1) din legea nr. 297/2004 referitoare la necesitatea aprobării prealabile prin

hotărâre AGA, a unor acte juridice încheiate de administrator.

- Instanța de apel a făcut confuzie între

actele juridice și operațiunile materiale, pentru acestea din urmă nefiind necesară

nici o aprobare pentru că legea nu o prevede. Pentru actele juridice concrete,

articolul menționat condiționează încheierea lor de aprobarea prealabilă.

- S-a încălcat art. 241 alin. (1) din Legea nr.

297/2004, prin A.G.E.A. nr. 3 întrucât nu a fost individualizat obiectul

acestor contracte, iar împuternicirea nu poate fi generală, din moment ce

adunarea generală are obligația să aprobe actul juridic concret.

- Art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004

se referă nu numai la administratori ci și la directori atunci când cere

aprobarea prealabilă de către A.G.E.A. a actului concret.

Prin cel de-al doilea motiv invocat de recurentă,

întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care privește A.G.E.A. nr. 2/2007,

recurenta a criticat aplicarea art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 pe

considerentul că se acordă un mandat general ilegal pentru vânzarea activelor.

- Instanța a schimbat conținutul neîndoielnic

al mandatului general ilegal, ceea ce este în vădită contradicție cu

realitatea.

Pentru toate aceste motive recurenta a

solicitat, admiterea recursului și în fond menținerea sentinței primei instanțe.

Recursul este nefondat

1.- Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C.

proc. civ. poate fi invocat atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Urmărind conținutul acestui motiv de nelegalitate și argumentele aduse de

recurentă, se constată în ce privește susținerea potrivit căreia s-a produs o

întrerupere a lanțului cauzal din fundamentul situației financiare aprobată pe

anul 2006, că instanța de apel verificând decizia Curții de Apel (filele 41-51)

pronunțată în anul 2004 a constatat corect că hotărârea adunării generale

ordinare prin care s-au aprobat situațiile financiare a fost anulată pe aspecte

care țin de nelegalitatea convocării și nu pe conținutul sau nelegalitatea

situațiilor financiare. Prin urmare, nu se poate reține că nu a existat fundament

pentru situațiile financiare din anul 2006 din moment ce nu s-a dovedit că au

fost anulate situațiile financiare din anii anteriori. De altfel, intimata

fiind o societate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate avea obligația potrivit

legii nr. 297/2004 și Regulamentului C.N.V.M. să comunice aceste situații către

C.N.V.M. și așa cum s-a arătat deja nu a fost prezentată nici o dovadă în

sensul că au fost constatate ‚încălcări ale legii contabilității evocată de

recurentă.

În sensul acestei concluzii sunt dispozițiile

art. 237 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prin care se stabilește obligația ca

situațiile financiare ale societăților admise la tranzacționare să fie auditate

de auditori financiari cât și obligația reprezentanților legali ai societății

de a pune la dispoziția C.N.V.M. și a auditorilor documentele care stau la baza

întocmirii acestor situații. Cum nu s-a demonstrat contrariul dezlegarea dată

acestei critici de către instanța de apel este corectă.

În consecință, se va reține și faptul că

această critică este ipotetică din moment ce nu se sprijină pe dovezi și pe

dispoziții legale care să o susțină.

Nici argumentele aduse de recurentă în

sprijinul nelegalității, A.G.E.A. nr. 2 din 25 aprilie 2007 nu sunt de natură să

ducă la concluzia că au fost încălcate prevederile art. 241 alin. (1) din Legea

nr. 297/2004. Autoarea a făcut distincție între aprobarea prealabilă și actul

juridic concret, axându-se pe acesta din urmă atunci când a susținut că s-au

încălcat dispozițiile menționate. Cu privire la această chestiune, instanța de

apel a examinat hotărârea A.G.E.A. nr. 2/2007 (f. 96, 98) și a stabilit corect

că în cazul de față nu este vizat însuși actul juridic concret, că aprobarea prealabilă

trebuie să fie anterioară unor acte de dispoziție sau de garanție, care în orice

caz nu se puteau încheia fără controlul organului statutar, care este adunarea

generală extraordinară a acționarilor.

Observând măsurile luate prin A.G.E.A. nr. 2/2007

se constată că adunarea generală a aprobat în conformitate cu art. 114 din

Legea nr. 31/1990 „necesitatea împuternicirilor CA cu privire la… stabilirea

organigramei de funcționare, vânzarea de active…”, pe care le-a identificat,

împuternicirea referindu-se și la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare

de active, de credit etc.

Se precizează în continuare prin Hotărârea A.G.E.A.

nr. 2/2007 referitor la deciziile C.A. care se vor lua conform împuternicirilor

(în care este inclusă și încheierea contractelor) că „vor fi emise” în

conformitate cu normele legale și vor fi supuse spre ratificare A.G.E.A.

Așadar, recurenta contrar măsurilor luate în

A.G.E.A. susține că au fost vizate însăși actele juridice concrete întrucât au

fost enumerate activele care urmau să constituie în viitor obiectul unor

contracte, or această susținere nu se regăsește printre măsurile care au fost

luate de adunarea generală.

Se observă din considerentele deciziei că

dezlegarea dată acestei critici se fundamentează pe conținutul înscrisului

menționat, întrucât enumerarea drepturilor conferite de A.G.E.A. nu încalcă nici

o dispoziție legală, iar actele juridice concrete nu scapă controlului

legalității organului statutar.

Revenind la dispozițiile art. 241 alin. (1)

din Legea nr. 297/2004 care în opinia recurentei au fost greșit aplicate, se va

constata că acestea vizează o cu totul altă situație așa cum bine a reținut în

alți termeni instanța de apel. Potrivit articolului supus spre analiză actele

de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanție a unor active din

categoria activelor imobilizate ale societății a căror valoare depășește,

individual sau cumulat pe durata unui exercițiu financiar 20% din totalul activelor

imobilizate mai puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau

directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea

generală extraordinară a acționarilor.

- Rezultă că dispozițiile de mai sus vizează

situația încheierii unor acte care privesc activele imobilizate, că pentru acestea

se cere condiția aprobării de către adunarea generală în măsura în care într-un

exercițiu financiar, acestea depășesc 20% din totalul activelor imobilizate.

Dispozițiile respective vizează în adevăr actele juridice pe care le pot

încheia administratorii sau directorii numai în condițiile în care este vorba

de un exercițiu financiar și dacă s-a depășit 20% din totalul activelor

imobilizate. În speță, o astfel de demonstrație nu a fost făcută iar ipoteza

încălcării dispozițiilor legale la încheierea actului juridic concret nu se

regăsește în măsurile luate de A.G.E.A. nr. 2/2007 care nu a vizat actul

juridic concret ci posibilitatea încheierii unor acte cu respectarea

dispozițiilor legale cum s-a arătat mai sus.

- De asemenea limitarea posibilității de a

încheia acte juridice conform textului citat și condiția „numai după aprobarea prealabilă

de către adunarea generală extraordinară a acționarilor” nu rezultă că a fost

încălcată dacă nu s-a demonstrat în concret că s-au încheiat acte de

înstrăinare dobândire sau constituire de garanții cu valori care depășesc

cerința legii, fără aprobarea A.G.E.A..

- În fine, numirea unor active în scopul

încheierii unor acte de dispoziție prin A.G.E.A. nr. 2/2007 nu constituie act

juridic concret așa cum susține recurenta, ci este o determinare făcută în

scopul încheierii actelor juridice, așa încât nu se va reține că atribuția

adunării generale extraordinare pentru încheierea actelor concrete a fost

încălcată. Este nefondată și critica referitoare la dezvoltarea de către

instanța de apel a considerentelor prin care se explică necesitatea luării unor

măsuri prealabile pentru realizarea „operațiunilor materiale”, întrucât aceste argumente

nu denaturează nici conținutul măsurilor luate de A.G.E.A. nr. 2/2007 și nici

nu sunt în dezacord cu dispozițiile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004,

în privința condițiilor impuse pentru încheierea actelor juridice.

- Și critica referitoare la mandatarea

directorului pentru a semna contracte până la o valoare, determinată, evocată

prin prisma acelorași dispoziții legale, este nefondată și pur teoretică din

moment ce nu s-a arătat care sunt actele încheiate cu încălcarea condițiilor cerute

de dispozițiile mai sus amintite.

proc. civ. aduce spre analiză drept act juridic al cărui înțeles a fost

schimbat A.G.E.A. nr. 2/2007. Potrivit recurentului mandatul dat prin această hotărâre

CA este unul general pentru că pe lângă determinarea activelor care urmau să

fie gajate, înstrăinate, prin încheierea de acte juridice (care nu au fost

determinate) cuprinde și alte măsuri, de mutare a sediilor, de desființare a

sediilor, de înființare de sedii secundare, etc. Susținerile recurentei nu vor

fi reținute întrucât prin stabilirea dreptului CA de a lua și alte hotărâri nu

s-a demonstrat încălcarea unor dispoziții imperative ale legii.

Cu privire la natura acestui mandat instanța

de apel s-a raportat la criticile care vizau mandatul dat pentru încheierea actelor

de dispoziție asupra activelor imobilizate, atunci când a apreciat că nu este un

mandat general. Faptul că s-au stabilit și alte drepturi prin împuternicirea

dată de A.G.E.A. nr. 2/2007 nu are nici o eficiență asupra chestiunilor deduse

judecății și în orice caz nu atrage  nelegalitatea deciziei pronunțată de

Curtea de Apel.

Față de cele ce preced se va reține că motivele

invocate nu demonstrează încălcarea unor dispoziții imperative ale legii și

nici vătămarea  concretă adusă recurentei pentru ca nulitatea hotărârilor

atacate să fie susținută.

Așa fiind, recursul, potrivit art. 312 C.

proc. civ. se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta B.I.L.N. împotriva Deciziei nr. 44/ A din 7 mai 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie

2009.