ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 465/2006

HOTĂRÂRE
07.02.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 465/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

noiembrie 2004, reclamanta S.I.F. O. SA a solicitat ca în contradictoriu cu SC S.

SA Cluj Napoca să se dispună anularea hotărârilor din 25 octombrie 2004 ale

adunării generale ordinare a acționarilor și a hotărârii din 25 octombrie 2004

a adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei, ca fiind nelegale.

Tribunalul Comercial Cluj prin

sentința nr. 14 din 17 februarie 2005 a respins acțiunea reclamantei.

Hotărârea a fost confirmată prin

decizia civilă nr. 105 din 30 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut în considerentele

deciziei că în speță au fost respectate dispozițiile legale referitoare la

metoda votului cumulativ, ca modalitate de completare a componenței consiliului

de administrație. Că în situația în care s-a aflat pârâta, respectiv vacantarea

a 3 mandate în consiliul de administrație, sunt incidente dispozițiile art. 7

din regulamentul nr. 3/2004 al C.N.V.M., privind aplicarea metodei votului

cumulativ în cadrul societăților deținute public.

În ceea ce privește descărcarea de

gestiune s-a reținut că textul art. 140 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 se

referă la garanția pe care trebuie să o depună administratorul. Că acesta face

referire și la momentul încetării mandatului unui administrator și anume după

ce i s-a dat descărcare de adunarea generală, după aprobarea de către aceasta a

ultimului exercițiu financiar în care administratorul a îndeplinit această

funcție.

Această condiție a fost realizată

ulterior, în adunarea generală din 27 aprilie 2005.

Referitor la durata mandatului, s-a

reținut că art. 137 alin. (4)-(6) din Legea nr. 31/1990 face referire la durata

mandatului fiecărui administrator în parte și nu a consiliului de

administrație, privit ca organ colegial de conducere.

S-a apreciat că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind

necesitatea abținerii de la vot a acționarului majoritar pentru alegerea

consiliului de administrație că interesul social va fi protejat de acest

consiliu care răspunde în fața tuturor asociaților.

Împotriva acestei decizii reclamanta

S.I.F. O. SA a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

susținut că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

Prin întâmpinare, intimata a

solicitat respingerea recursului, cu motivarea că decizia instanței de apel

este legală și temeinică.

A susținut recurenta că deși

instanța de apel a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 7 alin.

(2) din regulamentul C.N.V.M., privind aplicarea metodei votului cumulativ cu

referire la art. 3 alin. (3) privind aplicarea votului cumulativ în mod obligatoriu

la alegerea întregului consiliu de administrație, a concluzionat că trimiterea alin.

(2) al art. 7 la dispozițiile art. 3 este numai în ipoteza încetării mandatului

tuturor membrilor consiliului de administrație și nu atunci când doar se

completează acest consiliu.

A invocat recurenta că ambele

instanțe nu au avut în vedere prevederile art. 235 din Legea nr. 297/2004 și

nici avizul nr. 294 din 15 iulie 2004 al C.N.V.M., care la art. 1 a statuat că

alegerea membrilor consiliului de administrație prin metoda votului cumulativ

este aplicabilă exclusiv în situația în care în consiliul de administrație al

societății există cel puțin un loc vacant.

Critica nu este întemeiată.

În mod corect instanța de apel a

reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din regulamentul nr. 3/2004

al C.N.V.M., privind aplicarea metodei votului cumulativ, în cadrul

societăților deținute public.

Pe de altă parte, avizul din 15

iulie 2004 al C.N.V.M. invocat de recurentă a fost modificat prin avizul din 1

octombrie 2004, care a prevăzut la art. 2 că „alegerea membrilor consiliului de

administrație prin metoda votului cumulativ este aplicabilă atunci când pe

ordinea de zi a adunării generale a acționarilor este înscris alegerea

administratorilor, ca urmare a faptului că unul sau mai multe locuri în

consiliul de administrație sunt vacante.

În raport de aceste prevederi

legale, revocarea celor doi administratori și alegerea pentru această funcție a

altor două persoane s-a făcut în mod corect prin metoda votului cumulativ, așa

încât nu se poate reține nici apărarea recurentei privind încălcarea

dispozițiilor art. 235 din Legea nr. 297/2004.

A susținut recurenta că în ceea ce

privește descărcarea de gestiune, deși instanța a reținut că art. 140 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990 se referă la garanția menționată în acest text, alin. (5)

al aceluiași articol prevede că administratorii nu vor putea fi descărcați de

gestiune, decât după ce adunarea generală a aprobat situația ultimului

exercițiu financiar în care administratorul a îndeplinit această funcție. Că în

speță, adunarea generală a acționarilor SC S. SA din 25 octombrie 2004 nu avea

competența de a da descărcare de gestiune a administratorilor revocați, până la

încheierea exercițiului financiar, iar faptul că ulterior în adunarea generală

din 27 aprilie 2005 s-a îndeplinit această lipsă, nu are temei legal.

Nici această critică nu este

întemeiată.

În speță nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 140 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, care prevăd condițiile

de restituire a cauțiunii administratorului și nu privește descărcarea de

gestiune a administratorilor revocați înainte de aprobarea situațiilor

financiare anuale așa cum recurenta a susținut.

A invocat recurenta că în mod greșit

au fost interpretate dispozițiile art. 137 alin. (4)-(6) din Legea nr. 31/1990,

în sensul că s-ar referi la durata mandatului fiecărui administrator în parte

și nu a consiliului de administrație, privit ca un organ colegial de conducere.

S-a susținut că în cauza de față

consiliul de administrație a fost completat, iar noii administratori trebuiau

aleși pentru diferența de mandat ce a rămas neefectuată de administratorii

revocați, în locul cărora au fost aleși.

Afirmația recurentei nu are temei

legal, cât timp dispozițiile art. 137 alin. (4)-(6) din Legea nr. 31/1990,

privind societățile comerciale se referă la durata mandatului fiecărui

administrator în parte și nu a consiliului de administrație.

În ultimul motiv de recurs recurenta

a arătat că în mod greșit instanțele au reținut că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 referitoare la

necesitatea abținerii de la vot a acționarului majoritar. Că dispozițiile art. 127

alin. (2) prevăd și o sancțiune suplimentară pentru acționarul ale cărui voturi

determină formarea majorității cerute de lege pentru adoptarea hotărârii,

respectiv răspunderea pentru daune.

Nici această critică nu este

fondată.

Potrivit dispoziției art. 127 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990 „acționarul care, într-o anumită operațiune are, fie

personal, fie ca mandatar al unei alte persoane un interes contrar aceluia al

societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune”.

În mod corect instanța de apel a

reținut că în speță nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, că nu se impunea

ca acționarul majoritar să se abțină de la vot în situația alegerii unor membri

în consiliul de administrație.

De menționat că administratorul

acționează numai în interesul societății, iar atunci când o face în interesul

unuia dintre acționari (majoritari sau minoritari) poate fi tras la răspundere

conform dispozițiilor legale.

Față de considerentele reținute,

Curtea constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea

corectă a dispozițiilor legale și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei.

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. O. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 105 din 30 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-01-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2006
. 137 din 13 mai 2005, a respins apelurile, ca nefondate. Pentru a se pronunța astfel a reținut în ceea ce privește apelul reclamantei că procesul verbal al A.G.O.A. din 15 decembrie 2004 conține prevederea din ordinea de zi, publicată încâ
ÎCCJ 2008-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1490/2008
243 alin. (4) din Legea nr. 297/2004. SC E. SA Roman a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 83 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C.
ÎCCJ 2007-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1137/2007
Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1201 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă
ÎCCJ 2005-11-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5671/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2003, reclamanta S.I.F. O. SA a chemat în judecată pârâta SC S.M.R. SA Balș, solicitând ca în baza senti
ÎCCJ 2008-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 952/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1314 pronunțată la data de 24 mai 2006, Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis ac
Sursă