ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5774/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5774/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10

octombrie 2006 sub numărul 34361/3/2007 la Tribunalul București, secția a III-a

civilă, P.I. și P.V. au solicitat în contradictoriu cu E.M., M.E. și Biroul

Executoriului Judecătoresc G.D., pe calea contestației la executare.

1)

anularea mențiunii investirii cu formulă executorie a sentinței civile nr. 10

din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă în raport

de dispozitiunile art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 63 din Legea nr. 304/2004

și urmare a admiterii acestui capăt de cerere.

2) anularea pe calea contestației la

executare a procesului verbal emis la data de 2 octombrie 2006 de Biroul

Executoriului Judecătoresc G.D.;

3) anularea încheierii din data de 9

iunie 2006 prin care Judecătoria sectorului 1 a admis cererea de încuviințare a

executării silite de bunuri mobile cât și anularea încheierii din 9

iunie 2006 a aceleiași instanțe în dosarul nr.

2061/2006 cu privire la

predarea bunului imobil.

4) anularea dosarului de executare nr.

591/2006 a Biroului Executoriului Judecătoresc G.D.

5) repunerea părților în situația

anterioară executării silite începută ca urmare a celor două procese verbale

susmenționate.

6) întoarcerea executării silite.

7) restituirea bunurilor mobile, creanță

încasată de executorul judecătoresc în context și pentru intimatul E. (cheltuieli

de judecată).

8) contestație la executarea solicită

fondată pe art. 399 C. proc. civ. privind înțelesul, întinderea și aplicarea

titlului executoriu cu privire la dispozitivul sentinței civile nr. 50/2001 a Tribunalului

București ca urmare a neconcordanței între considerentele sentinței și dispozitiv

cu privire la numărul încăperilor apartamentului nr. 4 din sector 1 București.

Prin sentința civilă nr. 1712 din 13

decembrie 2006, Tribunalului București, secția a III-a, în raport de

dispozițiunile art. 373 pct. 3 C. proc. civ. a invocat din oficiu excepția de

necompetență materială în soluționarea capetelor de cerere 2-7 din contestația

formulată și a dispus declinarea competenței

soluționării

acestora în favoarea Judecătoriei sectorului 1 ca efect al

disjungerii

lor pentru restul capetelor de cerere 1 și 8 din contestație, fixând ulterior

un nou termen pentru continuarea judecății.

Prin sentința nr. 1264

din 10 octombrie 2007 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în

parte contestația la executare și a lămurit dispozitivul sentinței nr. 450 din

17 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în sensul că

pârâții contestatori sunt obligați să lase în deplină proprietate și posesie

apartamentul nr. 4 din imobilul situat în București sector 1, astfel cum este

identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 27/112 din 1996.

Capătul de cerere

privind contestația față de învestirea cu formulă executorie a sentinței civile

nr. 50 din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a

fost respins ca neîntemeiat și tot astfel a fost respins și capătul de cerere

privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu privire la

punctul 1 al contestației, referitoare la investirea cu formulă executorie a

sentinței nr. 50/2001, motivată în drept pe dispozițiile art. 269 C. proc. civ.

raportat la art. 63 din Legea nr. 304/2004, instanța a avut în vedere

considerentele deciziei nr. 471 din 17 mai 2007 a Curții Constituționale

pronunțată la excepția de neconstituționalitate a textelor de lege care au

constituit temeiul pct. 1 al contestației.

În ce privește

contestația la executare, vizând lămurirea înțelesului și întinderii

dispozitivului sentinței nr. 50/2001 fondată în

drept pe dispozițiunile art. 399 C. proc. civ. și care a format

pct.

8 al cererii, tribunalul a concluzionat că în cauză sunt

întrunite cerințele textului de lege pe care

petiționarii și-au întemeiat

contestația, dispunând ca pârâta să lase

reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 4 situat în

București, astfel cum acesta este identificat în titlul de proprietate

reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 27/112/1996. Prin decizia

nr. 169 din 10 martie 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de

contestatorii P.I. și P.V. împotriva sentinței nr. 1264 din 10 octombrie 2007

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu

E.M. și M.E.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a statuat că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a

dispozițiunilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., a fost respectat principiul

disponibilității procesului civil precum și dispozitiunile art. 399 C. proc.

civ.

Cerința motivării hotărârii este satisfăcută dacă instanța dă un

răspuns global sau implicit criticilor și

argumentelor formulate de părți.

Argumentarea instanței

potrivit căreia s-au avut în vedere aceleași considerente ca și acelea avute în

vedere de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de

neconstitutionalitate a dispozițiunilor art. 269 C. proc. civ., nu echivalează

cu o nemotivare a sentinței de vreme ce permite exercitarea controlului legalității

hotărârii criticate cu ocazia exercitării căilor de atac. Această motivare se

complinește cu aceea din încheierea din 24 ianuarie 2007 prin care instanța a

admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstitutionalitate invocată de contestatori.

Curtea de apel

a înlăturat și critica referitoare la nesoluționarea capetelor de cerere 2-7,

de vreme ce prin sentința civilă nr. 1712 din 13 decembrie 2006, admițându-se

excepția de necompetență materială a tribunalului s-a dispus irevocabil

disjungerea acestora și declinarea competenței în favoarea judecătoriei.

Prin

decizia nr. 345 din 12 mai 2008 Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului deciziei

nr. 169 din 10 martie 2008 a aceleiași instanțe, formulată de E.M. în

contradictoriu cu apelanții-contestatori P.I., P.V. și ceilalți intimați M.E.

și Biroul Executorului Judecătoresc G.D., pentru acordarea cheltuielilor de

judecată aferente contractului de asistență juridică.

S-a

reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 281

2

C. proc.

civ.

deoarece cu ocazia

concluziilor puse în apel, E.M. nu a solicitat acordarea cheltuielilor de

judecată.

Împotriva

deciziei nr. 169 A din 10 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a

III-a civilă, au declarat recurs contestatorii P.I. și P.V., motivat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 6, art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

- În motivarea

recursului contestatorii susțin că nu au investit instanța cu lămurirea

dispozitivului sentinței, astfel că aceasta s-a pronunțat mai mult decât i s-a

cerut.

- Sesizând

contradicția între considerente și dispozitiv contestatorii P.I. și V. afirmă

că sentința nr. 1264 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București

nu poate fi pusă în executare cu atât mai mult cu cât în imobilul respectiv își

are domiciliul și fiica acestora P.B., iar

evacuarea nu

poate opera de vreme ce titlul acestora de proprietate nu a

fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă.

- Invocând

încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., recurenții arată că instanța de

fond respingând contestația se referă la considerentele deciziei Curții

Constituționale prin care s-a soluționat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiunilor art. 269 C. proc. civ., deși era datoare să arate propriile

considerente care au condus la formarea convingerii că soluția pronunțată este

aceea corectă. Acest mod de a proceda reclama reformarea hotărârii pronunțată

în apel.

- În cel de al

treilea motiv de recurs recurenții susțin că hotărârea este lipsită de temei

legal, deoarece instanța de apel a aplicat greșit legea, considerând că în

cauză sunt aplicabile prevederile art. 399 C. proc. civ. și pe cale de

consecință a dispus lămurirea titlului executoriu - considerând că acest lucru

se impune în cauză întrucât din cuprinsul actelor depuse la dosar rezultă o

seamă de neconcordante.

Recursul este nefondat.

În temeiul

art. 399 C. proc. civ., dacă nu s-a utilizat

procedura

prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ. se poate face

contestație

și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea

sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de

executare refuză că înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de

executare în condițiile prevăzute de lege.

Prin cuvintele

„înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului" se înțelege tot ce se

referă la forța executorie a titlului.

În speță, instanța

aplicând în cauză dispozițiunile art. 399 C. proc. civ., text în temeiul căruia

recurenții și-au fondat explicit contestația, a asigurat executarea sentinței

civile nr. 50 din 17 ianuarie 2001, care constituie titlul executoriu,

înlăturând neconcordanțele privitoare la compunerea imobilului - în sensul că

pârâții sunt obligați să lase intimaților-reclamanți în deplină proprietate și

posesie apartamentul nr. 4 din București, astfel cum este identificat prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 27/112 din 1996.

Tribunalul, ca

instanță de fond nu a înfrânt principiul disponibilității, ci s-a înscris în

exigențele art. 399 C. proc. civ., text pe care recurenții P. și-au întemeiat

explicit contestația.

Finalitatea textului

procedural este legată de asigurarea executării titlului, în speță sentința nr.

50/2001 în limitele legale, iar înlăturarea pretinsei contradicții între

considerente și dispozitiv nu

reprezintă un

scop în sine ci o garanție a legalității executării titlului,

ceea ce

instanța a și înfăptuit prin sentința nr. 1264/2007 a Tribunalului București

menținută în apel.

De fapt, prin

invocarea neconcordanței dintre considerente și dispozitiv pe care în niciuna

din fazele procesuale contestatorul nu Ie-a explicitat, a tins de fapt la

anularea titlului executoriu, ceea ce în faza executării și pe calea

contestației întemeiată pe art. 399 C. proc. civ. nu mai este posibil.

Împrejurarea

potrivit căreia imobilul în litigiu la care se referă sentința nr. 50/2001 este

ocupat și de P.B., fiica contestatorilor, este o problemă invocată pentru prima

oară în recurs și care depășește limitele de investire ale instanței prin

cererea ce i-a fost adresată și tot în aceiași termeni se pune

problema și în legătură cu împrejurarea potrivit

căreia contestatorii-

recurenți dețin titlu de proprietate pentru

imobilul din care li se cere evacuarea.

Din

acest punct de vedere, primul și cel de al treilea motiv de

recurs sunt nefondate.

Instanța de apel a

reținut corect că sentința nr. 1264/2007 a Tribunalului București este

motivată, împrumutând motivarea deciziei nr. 171 din 17 mai 2007 a Curții

Constituționale căreia i-a adăugat și propria motivare din încheierea din 14

ianuarie 2007 prin care a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiunilor art. 269 C. proc. civ., irevocată de contestatorii-recurenți.

Era normal ca

instanța să se refere la motivarea deciziei de respingere a excepției de

neconstituționalitate, de vreme ce motivul de anulare a investirii cu formula

executorie a sentinței civile nr. 50 din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului

București, avea un caracter formal, deoarece viza inadvertența dintre

dispozițiunile art. 269 C. proc. civ. și art. 63 din Legea nr. 304/2004, și

care a constituit și obiectul excepției de neconstituționalitate, fără a pune

în discuție alte aspecte susceptibile de a fi analizate distinct de această

excepție.

Modul de a proceda al

instanței face posibil controlul de legalitate în procedura de reformare a

sentinței, căci hotărârea se consideră motivată dacă din întregul său rezultă

că instanța a răspuns argumentelor în mod implicit, fără a fi necesar un

răspuns special pentru fiecare argument invocat, așa cum de fapt s-a reținut în

esență și în decizia pronunțată în apel.

Așa fiind, critica din

cel de al doilea motiv de recurs este și ea nefondată.

Ca urmare, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul contestatorilor P.I. și P.V. va fi

respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Împotriva

deciziei nr. 345 A din 12 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, a declarat recurs și E.M., arătând în esență că în mod greșit nu i-a

fost admisă cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 169 A din 10

martie 2008 privind acordarea cheltuielilor de judecată, de vreme ce a depus

actele

doveditoare a acestor cheltuieli,

chiar dacă ele nu au fost solicitate.

Și recursul

intimatei-contestatoare E.M. este nefondat.

Depunerea

actelor doveditoare ale cheltuielilor de judecată nu presupune și acordarea

acestora de vreme ce ele nu au fost solicitate, așa cum se reține din

încheierea de dezbateri, când părțile au pus concluzii.

În temeiul

principiului disponibilității ce stă la baza procesului civil, regăsit în art.

129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecății și nicidecum asupra altor aspecte cu care nu au fost

sesizate, chiar dacă în privința acestora există probe la dosar, așa cum este

situația în cauza de fată.

În temeiul art. 312 C.

proc. civ. și recursul intimatei E.M. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanții P.I., P.V. împotriva deciziei nr. 169 din

10 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, și de pârâta E.M. împotriva deciziei nr. 345 A

din 12 mai 2008 a aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai

2009.