ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5774/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 octombrie 2006 sub numărul 34361/3/2007 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, P.I. și P.V. au solicitat în contradictoriu cu E.M., M.E. și Biroul Executoriului Judecătoresc G.D., pe calea contestației la executare. 1) anularea mențiunii investirii cu formulă executorie a sentinței civile nr. 10 din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă în raport de dispozitiunile art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 63 din Legea nr. 304/2004 și urmare a admiterii acestui capăt de cerere.

2) anularea pe calea contestației la executare a procesului verbal emis la data de 2 octombrie 2006 de Biroul Executoriului Judecătoresc G.D.; 3) anularea încheierii din data de 9 iunie 2006 prin care Judecătoria sectorului 1 a admis cererea de încuviințare a executării silite de bunuri mobile cât și anularea încheierii din 9 iunie 2006 a aceleiași instanțe în dosarul nr. 2061/2006 cu privire la predarea bunului imobil. 4) anularea dosarului de executare nr. 591/2006 a Biroului Executoriului Judecătoresc G.D. 5) repunerea părților în situația anterioară executării silite începută ca urmare a celor două procese verbale susmenționate. 6) întoarcerea executării silite. 7) restituirea bunurilor mobile, creanță încasată de executorul judecătoresc în context și pentru intimatul E. (cheltuieli de judecată).

8) contestație la executarea solicită fondată pe art. 399 C. proc. civ. privind înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu cu privire la dispozitivul sentinței civile nr. 50/2001 a Tribunalului București ca urmare a neconcordanței între considerentele sentinței și dispozitiv cu privire la numărul încăperilor apartamentului nr. 4 din sector 1 București. Prin sentința civilă nr. 1712 din 13 decembrie 2006, Tribunalului București, secția a III-a, în raport de dispozițiunile art. 373 pct. 3 C. proc. civ. a invocat din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea capetelor de cerere 2-7 din contestația formulată și a dispus declinarea competenței soluționării acestora în favoarea Judecătoriei sectorului 1 ca efect al disjungerii lor pentru restul capetelor de cerere 1 și 8 din contestație, fixând ulterior un nou termen pentru continuarea judecății.

Prin sentința nr. 1264 din 10 octombrie 2007 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte contestația la executare și a lămurit dispozitivul sentinței nr. 450 din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în sensul că pârâții contestatori sunt obligați să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 4 din imobilul situat în București sector 1, astfel cum este identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 27/112 din 1996. Capătul de cerere privind contestația față de învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 50 din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respins ca neîntemeiat și tot astfel a fost respins și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu privire la punctul 1 al contestației, referitoare la investirea cu formulă executorie a sentinței nr. 50/2001, motivată în drept pe dispozițiile art. 269 C. proc. civ. raportat la art. 63 din Legea nr. 304/2004, instanța a avut în vedere considerentele deciziei nr. 471 din 17 mai 2007 a Curții Constituționale pronunțată la excepția de neconstituționalitate a textelor de lege care au constituit temeiul pct. 1 al contestației. În ce privește contestația la executare, vizând lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței nr. 50/2001 fondată în drept pe dispozițiunile art. 399 C. proc. civ.

și care a format pct. 8 al cererii, tribunalul a concluzionat că în cauză sunt întrunite cerințele textului de lege pe care petiționarii și-au întemeiat contestația, dispunând ca pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 4 situat în București, astfel cum acesta este identificat în titlul de proprietate reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 27/112/1996. Prin decizia nr. 169 din 10 martie 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorii P.I. și P.V. împotriva sentinței nr. 1264 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu E.M.

și M.E. Pentru a decide astfel, instanța de apel a statuat că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiunilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., a fost respectat principiul disponibilității procesului civil precum și dispozitiunile art. 399 C. proc. civ. Cerința motivării hotărârii este satisfăcută dacă instanța dă un răspuns global sau implicit criticilor și argumentelor formulate de părți. Argumentarea instanței potrivit căreia s-au avut în vedere aceleași considerente ca și acelea avute în vedere de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiunilor art. 269 C. proc. civ., nu echivalează cu o nemotivare a sentinței de vreme ce permite exercitarea controlului legalității hotărârii criticate cu ocazia exercitării căilor de atac.

Această motivare se complinește cu aceea din încheierea din 24 ianuarie 2007 prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstitutionalitate invocată de contestatori. Curtea de apel a înlăturat și critica referitoare la nesoluționarea capetelor de cerere 2-7, de vreme ce prin sentința civilă nr. 1712 din 13 decembrie 2006, admițându-se excepția de necompetență materială a tribunalului s-a dispus irevocabil disjungerea acestora și declinarea competenței în favoarea judecătoriei. Prin decizia nr. 345 din 12 mai 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 169 din 10 martie 2008 a aceleiași instanțe, formulată de E.M.

în contradictoriu cu apelanții-contestatori P.I., P.V. și ceilalți intimați M.E. și Biroul Executorului Judecătoresc G.D., pentru acordarea cheltuielilor de judecată aferente contractului de asistență juridică. S-a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 281 2 C. proc. civ. deoarece cu ocazia concluziilor puse în apel, E.M. nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Împotriva deciziei nr. 169 A din 10 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, au declarat recurs contestatorii P.I. și P.V., motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - În motivarea recursului contestatorii susțin că nu au investit instanța cu lămurirea dispozitivului sentinței, astfel că aceasta s-a pronunțat mai mult decât i s-a cerut.

- Sesizând contradicția între considerente și dispozitiv contestatorii P.I. și V. afirmă că sentința nr. 1264 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București nu poate fi pusă în executare cu atât mai mult cu cât în imobilul respectiv își are domiciliul și fiica acestora P.B., iar evacuarea nu poate opera de vreme ce titlul acestora de proprietate nu a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă. - Invocând încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., recurenții arată că instanța de fond respingând contestația se referă la considerentele deciziei Curții Constituționale prin care s-a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiunilor art. 269 C. proc. civ., deși era datoare să arate propriile considerente care au condus la formarea convingerii că soluția pronunțată este aceea corectă.

Acest mod de a proceda reclama reformarea hotărârii pronunțată în apel. - În cel de al treilea motiv de recurs recurenții susțin că hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece instanța de apel a aplicat greșit legea, considerând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 399 C. proc. civ. și pe cale de consecință a dispus lămurirea titlului executoriu - considerând că acest lucru se impune în cauză întrucât din cuprinsul actelor depuse la dosar rezultă o seamă de neconcordante. Recursul este nefondat. În temeiul art. 399 C. proc. civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ. se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză că înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Prin cuvintele „înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului" se înțelege tot ce se referă la forța executorie a titlului. În speță, instanța aplicând în cauză dispozițiunile art. 399 C. proc. civ., text în temeiul căruia recurenții și-au fondat explicit contestația, a asigurat executarea sentinței civile nr. 50 din 17 ianuarie 2001, care constituie titlul executoriu, înlăturând neconcordanțele privitoare la compunerea imobilului - în sensul că pârâții sunt obligați să lase intimaților-reclamanți în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 4 din București, astfel cum este identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 27/112 din 1996. Tribunalul, ca instanță de fond nu a înfrânt principiul disponibilității, ci s-a înscris în exigențele art. 399 C. proc.

civ., text pe care recurenții P. și-au întemeiat explicit contestația. Finalitatea textului procedural este legată de asigurarea executării titlului, în speță sentința nr. 50/2001 în limitele legale, iar înlăturarea pretinsei contradicții între considerente și dispozitiv nu reprezintă un scop în sine ci o garanție a legalității executării titlului, ceea ce instanța a și înfăptuit prin sentința nr. 1264/2007 a Tribunalului București menținută în apel. De fapt, prin invocarea neconcordanței dintre considerente și dispozitiv pe care în niciuna din fazele procesuale contestatorul nu Ie-a explicitat, a tins de fapt la anularea titlului executoriu, ceea ce în faza executării și pe calea contestației întemeiată pe art. 399 C. proc.

civ. nu mai este posibil. Împrejurarea potrivit căreia imobilul în litigiu la care se referă sentința nr. 50/2001 este ocupat și de P.B., fiica contestatorilor, este o problemă invocată pentru prima oară în recurs și care depășește limitele de investire ale instanței prin cererea ce i-a fost adresată și tot în aceiași termeni se pune problema și în legătură cu împrejurarea potrivit căreia contestatorii- recurenți dețin titlu de proprietate pentru imobilul din care li se cere evacuarea. Din acest punct de vedere, primul și cel de al treilea motiv de recurs sunt nefondate. Instanța de apel a reținut corect că sentința nr. 1264/2007 a Tribunalului București este motivată, împrumutând motivarea deciziei nr. 171 din 17 mai 2007 a Curții Constituționale căreia i-a adăugat și propria motivare din încheierea din 14 ianuarie 2007 prin care a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiunilor art. 269 C. proc.

civ., irevocată de contestatorii-recurenți. Era normal ca instanța să se refere la motivarea deciziei de respingere a excepției de neconstituționalitate, de vreme ce motivul de anulare a investirii cu formula executorie a sentinței civile nr. 50 din 17 ianuarie 2001 a Tribunalului București, avea un caracter formal, deoarece viza inadvertența dintre dispozițiunile art. 269 C. proc. civ. și art. 63 din Legea nr. 304/2004, și care a constituit și obiectul excepției de neconstituționalitate, fără a pune în discuție alte aspecte susceptibile de a fi analizate distinct de această excepție. Modul de a proceda al instanței face posibil controlul de legalitate în procedura de reformare a sentinței, căci hotărârea se consideră motivată dacă din întregul său rezultă că instanța a răspuns argumentelor în mod implicit, fără a fi necesar un răspuns special pentru fiecare argument invocat, așa cum de fapt s-a reținut în esență și în decizia pronunțată în apel.

Așa fiind, critica din cel de al doilea motiv de recurs este și ea nefondată. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul contestatorilor P.I. și P.V. va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ. Împotriva deciziei nr. 345 A din 12 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs și E.M., arătând în esență că în mod greșit nu i-a fost admisă cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 169 A din 10 martie 2008 privind acordarea cheltuielilor de judecată, de vreme ce a depus actele doveditoare a acestor cheltuieli, chiar dacă ele nu au fost solicitate. Și recursul intimatei-contestatoare E.M. este nefondat. Depunerea actelor doveditoare ale cheltuielilor de judecată nu presupune și acordarea acestora de vreme ce ele nu au fost solicitate, așa cum se reține din încheierea de dezbateri, când părțile au pus concluzii.

În temeiul principiului disponibilității ce stă la baza procesului civil, regăsit în art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății și nicidecum asupra altor aspecte cu care nu au fost sesizate, chiar dacă în privința acestora există probe la dosar, așa cum este situația în cauza de fată. În temeiul art. 312 C. proc. civ. și recursul intimatei E.M. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P.I., P.V. împotriva deciziei nr. 169 din 10 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și de pârâta E.M. împotriva deciziei nr. 345 A din 12 mai 2008 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009.