ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3899/2008

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24 august 2006, revizuientul M.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimata M.P., anularea deciziilor civile nr. 41/R/2006 și nr. 205/R/2005 pronunțate de Tribunalul Timiș cu motivarea că acestea conțin dispoziții contradictorii în raport cu decizia nr. 2066/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că nu recunosc nulitatea formelor de executare silită ce ar fi fost dispusă prin aceasta din urmă, considerând că ea a rămas fără obiect. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Prin decizia civilă nr. 1198/R din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 7 alin. (2), teza a II-a C. proc. civ. Cu privire la cererea de revizuire se constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5556 din 9 septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâtului M.Ș. și a fost obligat pârâtul să predea reclamantei bunurile mobile specificate în dispozitivul sentinței sau contravaloarea lor de 35.000.000 lei și cheltuieli de judecată de 5.796.000 lei.

Această hotărâre a devenit definitivă și executorie prin neexercitarea căilor de atac, însă Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acesteia, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii și că este vădit netemeinică. Prin decizia nr. 2066 din 21 mai 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, s-a admis recursul în anulare, s-a casat sentința menționată și s-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare, reținându-se că instanța a soluționat pricina cu lipsă de procedură față de pârât, înfrângându-se astfel dispozițiile art. 85 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3430 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 7408/2002 s-a admis în parte contestația la executare formulată de M.Ș.

în contradictoriu cu intimatele B.E. și P.S.M. și s-a constatat nulitatea absolută a tuturor formelor de executare silită imobiliară efectuate în dosarul execuțional nr. 24/ex/2001 al B.E.J. M.D. din Timișoara, respectiv actul de adjudecare încheiat la data de 5 septembrie 2001 cu privire la imobilul situat în Timișoara, respingându-se capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite imobiliare, cu consecința restabilirii situației anterioare de C.F. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că titlul executoriu în baza căruia s-a procedat la executarea silită a imobilului și anume sentința civilă nr. 5556/2001 a Judecătoriei Timișoara a fost casată prin decizia nr. 2066/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursurile declarate de părțile în cauză împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 205/R din 22 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă. Prin sentința civilă nr. 6334 din 14 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.Ș. în contradictoriu cu pârâtele P.S.M. și M.P., având drept obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1332 din 6 septembrie 2001 privind imobilul din Timișoara. Recursul declarat de reclamantul M.Ș. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 41/R din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă.

Prin cererea de revizuire formulată în prezenta cauză revizuentul M.Ș. solicită anularea acestor ultime două decizii, iar pe fond să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de care a beneficiat pârâtul M.P., restabilirea situației anterioare stării de ilegalitate și rectificarea de C.F. Această cerere de revizuire este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Cale de atac extraordinară, de retractare, revizuirea poate fi exercitată numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei legal în cauză, se poate cere revizuirea când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Deci, pentru a fi primit acest motiv de revizuire trebuie dovedită existența triplei identități, de părți, obiect și cauză. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, cu aceeași calitate. Această identitate nu este întrunită în cauză, pricinile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii având obiecte și cauze diferite, nefiind îndeplinită nici condiția identității de părți, cu aceeași calitate, după cum rezultă cu evidență din prezentarea anterioară a hotărârilor pronunțate în cauză. Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată cererea de revizuire introdusă de revizuentul M.Ș. împotriva deciziei civile nr. 41/R din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă și a deciziei civile nr. 205/R din 22 februarie 2005 pronunțată de aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.