ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3899/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3899/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea de revizuire
înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24 august 2006,
revizuientul M.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu intimata M.P., anularea
deciziilor civile nr. 41/R/2006 și nr. 205/R/2005 pronunțate de Tribunalul
Timiș cu motivarea că acestea conțin dispoziții contradictorii în raport cu
decizia nr. 2066/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în
sensul că nu recunosc nulitatea formelor de executare silită ce ar fi fost
dispusă prin aceasta din urmă, considerând că ea a rămas fără obiect.
Cererea de revizuire a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 1198/R din 6
noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a declinat competența de
soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și
Justiție, în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 7 alin. (2), teza a II-a
C. proc. civ.
Cu privire la cererea de revizuire
se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5556 din 9
septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a admis acțiunea
formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâtului M.Ș. și a fost obligat pârâtul
să predea reclamantei bunurile mobile specificate în dispozitivul sentinței sau
contravaloarea lor de 35.000.000 lei și cheltuieli de judecată de 5.796.000
lei.
Această hotărâre a devenit
definitivă și executorie prin neexercitarea căilor de atac, însă Procurorul
General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs
în anulare împotriva acesteia, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea
esențială a legii și că este vădit netemeinică.
Prin decizia nr. 2066 din 21 mai
2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, s-a admis
recursul în anulare, s-a casat sentința menționată și s-a dispus trimiterea
cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare, reținându-se că instanța a
soluționat pricina cu lipsă de procedură față de pârât, înfrângându-se astfel
dispozițiile art. 85 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 3430 din 21
aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 7408/2002 s-a
admis în parte contestația la executare formulată de M.Ș. în contradictoriu cu
intimatele B.E. și P.S.M. și s-a constatat nulitatea absolută a tuturor
formelor de executare silită imobiliară efectuate în dosarul execuțional nr.
24/ex/2001 al B.E.J. M.D. din Timișoara, respectiv actul de adjudecare încheiat
la data de 5 septembrie 2001 cu privire la imobilul situat în Timișoara,
respingându-se capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite
imobiliare, cu consecința restabilirii situației anterioare de C.F.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că titlul executoriu în baza căruia s-a procedat la executarea silită a
imobilului și anume sentința civilă nr. 5556/2001 a Judecătoriei Timișoara a
fost casată prin decizia nr. 2066/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recursurile declarate de părțile în
cauză împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia
civilă nr. 205/R din 22 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția
civilă.
Prin sentința civilă nr. 6334 din 14
iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a respins acțiunea formulată
de reclamantul M.Ș. în contradictoriu cu pârâtele P.S.M. și M.P., având drept
obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 1332 din 6 septembrie 2001 privind imobilul din Timișoara.
Recursul declarat de reclamantul
M.Ș. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă
nr. 41/R din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă.
Prin cererea de revizuire formulată
în prezenta cauză revizuentul M.Ș. solicită anularea acestor ultime două
decizii, iar pe fond să se constate nulitatea absolută a contractului de
vânzare-cumpărare de care a beneficiat pârâtul M.P., restabilirea situației
anterioare stării de ilegalitate și rectificarea de C.F.
Această cerere de revizuire este
nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cale de atac extraordinară, de retractare,
revizuirea poate fi exercitată numai în condițiile expres și limitativ
prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.
civ., invocat drept temei legal în cauză, se poate cere revizuirea când există
hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade
deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași
calitate.
Deci, pentru a fi primit acest motiv
de revizuire trebuie dovedită existența triplei identități, de părți, obiect și
cauză.
Revizuirea pentru contrarietate de
hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, când
instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același
obiect, aceeași cauză și aceleași părți, cu aceeași calitate.
Această identitate nu este întrunită
în cauză, pricinile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii
având obiecte și cauze diferite, nefiind îndeplinită nici condiția identității
de părți, cu aceeași calitate, după cum rezultă cu evidență din prezentarea
anterioară a hotărârilor pronunțate în cauză.
Față de considerentele expuse,
Înalta Curte urmează a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată în
prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de
revizuire introdusă de revizuentul M.Ș. împotriva deciziei civile nr. 41/R din
16 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă și a deciziei
civile nr. 205/R din 22 februarie 2005 pronunțată de aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.