ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3023/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, reclamanta SC M. SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR G.N. ORADEA a solicitat

instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că reclamanta

este în posesia utilajelor enumerate în anexa 1 la cererea introductivă și

constatându-se dreptul de proprietate al acesteia asupra bunurilor, să se

dispună anularea tuturor actelor de indisponibilizare efectuate de executorul

judecătoresc B.I., ca fiind nelegale și prescrise.

Prin sentința nr. 340 din 25

septembrie 2008, Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S.N.A. Prin aceeași

hotărâre, s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC R.I.

SRL și s-a dispus anularea licitației publice din data de 27 iulie 2006, având

ca obiect vânzarea bunurilor mobile aparținând acestei societăți și pe cale de

consecință, anularea actului de adjudecare din data de 24 octombrie 2006, prin

care aceste bunuri au fost adjudecate în favoarea intervenientului S.N.A.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța fondului a reținut că potrivit actului de adjudecare încheiat la data

de 24 octombrie 2006, pe baza procesului-verbal de vânzare prin licitație a

bunurilor mobile ale debitoarei SC R.I. SRL ORADEA, bunurile în cauză s-au

adjudecat în favoarea adjudecatarului S.N.A., în contul creanței derivate din

contractul de asistență juridică nr. 137/2000 investit cu formulă executorie.

Executarea silită a fost pornită de

intervenientul în interes propriu S.N.A., iar în prealabil actului de

adjudecare, bunurile au fost indisponibilizate în baza procesului-verbal de

sechestru nr. 90 din 14 martie 2002 și predate în custodia SC M.I. SRL ORADEA.

Potrivit procesului-verbal nr. 90 din 31 martie 2003, bunurile mobile au fost

indisponibilizate și predate în custodia reclamantei SC M. SA ORADEA, societate

care ulterior, a fost supusă dizolvării de drept prin încheierea nr. 8074 din

30 martie 2006 a judecătorului delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Bihor,

fiind numită lichidator judiciar G.N.

Referitor la acțiunea principală,

prima instanță a respins capătul de cerere privind constatarea stării de fapt a

deținerii în posesie de către reclamantă a bunurilor în cauză, ca fiind

inadmisibilă, reclamanta având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.

În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea dreptului de

proprietate a reclamantei asupra bunurilor în cauză, prima instanță a respins

ca neîntemeiat acest capăt de cerere, deoarece reclamanta deține aceste bunuri

în posesie și folosință cu titlu de predare în custodie, neîntrunind cumulativ

atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 C. civ.

În ceea ce privește legalitatea

procedurii de executare, instanța a reținut că susținerile reclamantei nu au

fost dovedite, iar în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere

executarea silită, termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art. 405 C.

proc. civ. nu era împlinit la data introducerii cererii de executare silită,

titlul executoriu fiind emis la data de 24 septembrie 2002, respectiv decizia

nr.1657/2002, prin care a fost menținută în parte sentința nr. 5421 din 29 mai

2002 pronunțată de Judecătoria Oradea.

Referitor la cererea reconvențională

formulată de pârâta-reclamantă SC M. SA ORADEA, instanța fondului a apreciat că

este întemeiată, întrucât actul de licitație a fost întocmit la 27 iulie 2006,

adjudecarea bunurilor aparținând debitoarei SC R.I. SRL ORADEA, fiind

ulterioară desemnării lichidatorului judiciar, respectiv la data de 30 martie 2006.

A mai reținut instanța că după deschiderea procedurii insolvenței, toate actele

și operațiunile sunt supuse autorizării judecătorului sindic și orice încălcare

a dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu privire la regimul

actelor juridice încheiate ulterior deschiderii procedurii fiind sancționate cu

nulitatea absolută.

Pentru aceleași considerente, a fost

respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de adjudecatarul S.A.N.,

potrivit principiului retroactivității efectelor nulității.

Sentința instanței de fond a fost

apelată de reclamanta SC M. SA ORADEA și intervenientul S.A.N., iar prin

decizia nr. 36 din 17 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate apelurile

formulate în cauză.

În argumentarea soluției pronunțate,

instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 111 C. proc. civ.,

cererea nu întrunește condițiile de admisibilitate, iar faptul posesiunii

bunurilor mobile nu este suficient pentru a-i legitima dreptul de proprietate,

reclamanta având doar calitatea de custode al acestor bunuri, cu obligația de a

asigura conservarea acestora și nu are dreptul de a săvârși acte de dispoziție.

S-a mai reținut că reclamanta a avut inițial calitatea de comodatar, apoi de

custode, posesia sa asupra bunurilor fiind precară, neîntrunind cumulativ

atributele dreptului de proprietate prevăzute de art. 480 C. civ.

În ceea ce privește apelul

intervenientului S.A.N., instanța a reținut că în mod corect a fost respinsă

cererea de intervenție în interes propriu, potrivit principiului

retroactivității efectelor nulității, cu referire la faptul că potrivit art. 46

alin. (1) din Legea nr. 85/2006, actele juridice încheiate ulterior deschiderii

procedurii falimentului, sunt supuse autorizării judecătorului sindic.

Împotriva deciziei sus menționate, a

declarat recurs intervenientul S.A.N., invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desființarea deciziei

recurate, admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea cererii de

intervenție în interes propriu, astfel cum a fost formulată.

În argumentarea motivului prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut că deși prin motivele

de apel a formulat o serie de critici la soluția instanței de fond, curtea s-a

rezumat la a le enumera, fără însă a le analiza și a se pronunța asupra

acestora. A precizat recurentul că, deși a învederat instanței că în speță nu

sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 85/2006, ci ale Legii nr. 359/2004,

instanța nu s-a pronunțat asupra acestei critici, preluând motivarea instanței

fondului, pe acest aspect.

În strânsă legătură cu prima critică

formulată, din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă aplicarea greșită a

dispozițiilor Legii nr. 85/2006, nefiind incidente cauzei, având în vedere că

urmare a nerespectării art. 30 din Legea nr. 359/2004, respectiv neefectuarea

preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare

fiscală, SC R.I. SRL ORADEA a intrat în dizolvare de drept.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit art. 304 alin. (7) C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Dispozițiile sus menționate supun spre analiză dispozițiile art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., care obligă instanța de judecată să arate în considerentele

hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, precum

și motivele pentru care au fost înlăturate criticile părților.

Având în vedere că recurentul a pus

în discuție în cadrul acestui motiv, ipoteza în care hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de

natura pricinii, Înalta Curte va reține spre examinare criticile formulate.

Analizând decizia recurată, prin

prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că în adevăr,

intervenientul a formulat o serie de critici, atât în ceea ce privește soluția

de admitere a cererii reconvenționale, cât și cea de respingere a cererii de

intervenție, apreciind că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 30 din

Legea nr. 359/2004 și nu cele ale Legii nr. 85/2006. Sub acest aspect, se

constată că, deși a reținut criticile formulate, instanța nu s-a pronunțat

asupra acestora, mărginindu-se la a îmbrățișa punctul de vedere al instanței

fondului, cu privire la aplicabilitatea art.46 din Legea nr. 85/2006, fără a

analiza criticile privind soluția de admitere a cererii reconvenționale și fără

a examina incidența dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004. De altfel, în

ceea ce privește apelul intervenientului, instanța se rezumă la o singură

frază, apreciind ca fiind corectă soluția fondului, potrivit principiului

retroactivității efectelor nulității, cu referire la art. 46 din Legea nr. 85/2006.

Pentru analizarea motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează încălcarea

sau aplicarea greșită a legii, se vor analiza dispozițiile art. 46 din Legea

nr. 85/2006 și art. 30 din Legea nr. 359/2004.

Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,

privind procedura insolvenței, prevede că toate actele, operațiunile și plățile

efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, fără autorizarea

judecătorului sindic sunt nule. Or, în speță, se constată că în mod greșit

instanța a reținut incidența dispozițiilor legale sus menționate, nefiind vorba

de o societate intrată în procedura insolvenței, aceasta fiind statuată de

legiuitor ca fiind starea patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin

insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe,

lichide și exigibile.

Totodată, din înscrisurile aflate la

dosarul cauzei, se observă că SC R.I. SRL ORADEA a fost supusă procedurii

speciale prevăzută de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 359/2004, fiind

dizolvată de drept, conform încheierii nr. 72907 din 8 decembrie 2005 a

judecătorului delegat la ORC, astfel încât, deși ambele proceduri au aceeași

finalitate, respectiv lichidarea unei societăți comerciale, nu se poate pune

semnul egalității între insolvență și procedura prevăzută de Legea nr. 359/2004.

De asemenea, în raport de cererile

formulate și disjunse, se constată că instanța nu a stabilit cadrul procesual,

în sensul de a stabili obiectul litigiului, respectiv contestație la executare

sau acțiune în pretenții de drept comun și nu s-a procedat la verificarea

situației juridice a celor două societăți, părți în prezenta cauză.

Pe cale de consecință, față de cele

ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul va

fi admis, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

intervenientul în interes propriu S.N.A., împotriva deciziei nr. 36 din 17

martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 noiembrie 2009.