ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2009

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 9 octombrie 2006, sub nr. 6398/111/2006, reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT, în contradictoriu cu pârâtele SC R. SRL ORADEA, SC E. T.N., SUCURSALA ORADEA, și PRIMĂRIA COMUNEI BORȘ a solicitat instanței obligarea pârâtei SC R. SRL să refacă legătura cablurilor electrice, prin care se alimentează cu energie electrică imobilul proprietatea sa din Santăul Mic, înscris în C.F. 286 Borș, nr. Cadastral 17/2, cabluri care au fost rupte de salariați ai societății pârâte, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să refacă aceste legături, pe cheltuiala pârâtei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că deține calitatea de proprietar a imobilului sus menționat, compus din teren și construcție, cu titlul de sistare de indiviziune, conform sentinței nr. 413/2004 a Tribunalului Bihor, fiind pusă în posesie pe numărul cadastral atribuit 17/2, pârâta fiind proprietatea construcțiilor învecinate imobilului, pe nr. Cadastral 17/1 ( ulterior dezmembrate în 17/3 și 17/4 ). În continuare, reclamanta a susținut că alimentarea cu energie electrică se realizează dintr-un punct trafo zidit, proprietatea SC E. SA, aflat pe proprietatea pârâtei SC R. SRL, iar la data de 27 septembrie 2006, administratorul și salariații societății pârâte au rupt cablurile electrice.

Această stare de fapt a fost constatată de echipa de intervenție a SC E. SA și de către organele de poliție, care și-au afirmat competența de a interveni numai cu privire la problemele care apar până la contorul de energie electrică. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 20 decembrie 2006, sub nr. 8335/111/2006, reclamanta SC B.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC T.N. SA la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice conform art. 42 din Legea nr. 18/2003, de asemenea obligarea acesteia la emiterea avizului tehnic de racordare și alimentare efectivă la rețeaua de tensiune electrică de la stația TRAFO, situată pe terenul proprietatea reclamantei.

În cadrul acestei pricini a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC R. SRL ORADEA, la data de 29 martie 2007, prin care a solicitat să se constate că este proprietara de drept a stației RAFO aflată pe terenul proprietatea reclamantei, precum și a întregii rețele de energie electrică, de asemenea să se constate că nu și-a dat acordul cu privire la folosirea transformatorului și a rețelelor de către reclamantă sau de către pârâta SC E. SA. Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2007, tribunalul a admis, în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de către SC R. SA și a dispus conexarea dosarului nr. 8335/111/2006 la dosarul nr. 6398/111/2006. Prin acțiunea înregistrată la data de 5 februarie 2007 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta a formulat acțiune împotriva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor și a SC P.M.C.

SRL, solicitând să se constate existența pe terenul proprietatea reclamantei a unui transformator electric ; constatarea dobândirii de către reclamantă a proprietății asupra imobilului transformator aerian și intabularea acestuia în C.F. ca parte integrantă a stației de biogaz. Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2007, Judecătoria Oradea, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Tribunalul Bihor la completul stabilit pentru soluționarea dos. nr. 6398/111/2006. Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 23 noiembrie 2006, în fața Tribunalului Bihor, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC R. SRL la plata sumei de 4000 lei, reprezentând prejudiciu creat societății ca urmare a întreruperii abuzive a furnizării energiei electrice.

Reclamanta la termenul de judecată din data de 22 martie 2006, și-a extins acțiunea și în raport cu Primăria Comunei Borș, pentru opozabilitate. Prin acțiunea reconvențională depusă la dosarul cauzei, pârâta SC R. SRL a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de furnizare energie electrică încheiat de reclamanta cu SC E. SA precum și obligarea acesteia la plata sumei de 3.588 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea taxei de utilizare a stâlpilor de înaltă tensiune și instalații adiacente, folosite abuziv de pârâtă în perioada 17 iunie 2004 până la data prezentei. Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2007, Tribunalul Bihor a dispus conexarea dosarului nr. 8335/111/2006, la dosarul nr. 6398/111/2006 și a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC R. SRL.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea electrotehnică, concluziile raportului fiind în sensul că nici una dintre părți nu a prezentat probe judiciare pertinente din care să rezulte cine este proprietarul de drept al postului de transformare și caracteristicile tehnice de identificare . Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 182/COM din 15 mai 2008 a respins acțiunea comercială formulată de reclamantă, astfel cum au fost conexate, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC R. SRL și în consecință a constatat că pârâta SC R. SRL are calitatea de proprietar a stației TRAFO aflată pe terenul proprietatea reclamantei, precum și a întregii rețele de electricitate existente în incinta celor două ferme, situate pe fostul număr cadastral nr. 17 Borș ; a respins restul capetelor de cerere ce formează obiectul intervenției în interes propriu . În ceea ce privește respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, tribunalul a reținut că reclamanta nu poate face dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra obiectivului din litigiu, având în vedere că din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr. 12/1998, încheiat cu SC C.T.O.

SA BORȘ, rezultă că obiectul acestuia este imobilul denumit stație de biogaz, situat în Santăul Mic, județul Bihor, iar în clauza prevăzută la art. III A pct. 1 se arată că terenul aferent, instalația electrică și drumul de acces precum și instalația de alimentare cu apă nu fac obiectul contractului. Față de cererea subsidiară, tribunalul a arătat că reclamanta nu a dovedit întrunirea elementelor privind stabilirea răspunderii civile delictuale . În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu a SC R. SRL, tribunalul a reținut, în parte, temeinicia acesteia, raportat la conținutul contractului de vânzare cumpărare nr. 1024/2004, prin care SC R. SRL a achiziționat de la SC C.T.O.

SA BORȘ transformator electric, rețele electrice exterioare și interioare, racord mediu tensiune, asupra căruia s-a instituit un drept de superficie în favoarea pârâtei SC R. SRL, evidențiat în C.F. . Cererea reclamantei privind obligarea SC E. SA la încheierea contractului de furnizare energie electrică pe o perioadă nedeterminată, a fost respinsă, având în vedere dispozițiile art. 41 și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora reclamanta nu a efectuat demersurile necesare obținerii avizului tehnic de racordare, în condițiile art. 12 și art. 84 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta SC R. SRL ORADEA, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate numai cu privire la cererea sa reconvențională, în sensul obligării reclamantei SC B.C.

SRL la plata sumei de 3.588 lei cu titlu de daune. Prin criticile invocate, apelanta a arătat că întrucât din concluziile raportului de expertiză, a rezultat că reclamanta SC B.C. SRL a folosit un număr de 8 stâlpi de energie, proprietatea pârâtei, se impune admiterea cererii de despăgubiri . Împotriva sentinței Tribunalului Bihor a formulat apel și reclamanta SC B.C. SRL, solicitând, în principal, admiterea acțiunii, obligarea pârâtei SC E. T.N. SA la încheierea contractului de furnizare energie electrică pe o perioadă nedeterminată și emiterea avizului tehnic de racordare și alimentare efectivă și să se constate că pe proprietatea sa există un transformator electric, dobândit prin contract de vânzare cumpărare și intabularea acestuia.

În subsidiar, a solicitat să fie obligată pârâta SC R. SRL la refacerea legăturilor cablurilor electrice sau autorizarea refacerii acestora, pe cheltuiala pârâtei. De asemenea, a solicitat respingerea cererii de intervenție și a cererii reconvenționale. Prin motivele de apel a arătat că din probele administrate nu a rezultat identitatea transformatorului cumpărat de pârâtă cu cel care este parte integrantă a stației de producere a curentului electric. Față de încheierea unui contract de furnizare energie electrică, arată că aceasta se impune, întrucât rețeaua și transformatorul se află pe domeniul public. Curtea de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 116/C din 2 decembrie 2008 – A, a admis ca fondat apelul declarat de SC R. SRL, a schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC R. SRL și a obligat reclamanta SC B.C.

SRL SĂCĂDAT la plata sumei de 1680 lei despăgubiri parțiale; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate; a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. S-a reținut în considerentele deciziei, că reclamanta prin contractul de vânzare cumpărare nr. 12 din 1998 a cumpărat imobilul stație biogaz, fără instalații electrice, drum de acces și instalații de alimentare cu apă. Pârâta, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1024/2004 a cumpărat o serie de bunuri mobile și imobile, printre care un transformator, rețele electrice exterioare și interioare și racord mediu tensiune. Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că în fosta incintă a SC C.T.O. SA exista un singur transformator aerian, transformator de la care reclamanta a fost racordată la rețeaua electrică, prima instanță reținând corect că proprietatea asupra transformatorului aparține intervenientei SC R. SRL ORADEA.

Instanța de apel, a concluzionat că pârâta SC E. SA nu poate fi obligată la emiterea avizului tehnic de racordare la rețeaua de tensiune electrică, deoarece această societate nu este proprietara transformatorului , iar proprietarul acestor bunuri nu și-a dat acordul în acest sens. De asemenea, pârâta SC E. SA nu poate fi obligată la încheierea contractului de furnizare energie electrică, în lipsa avizului tehnic de racordare, astfel cum dispune H.G. nr. 867/2003. Cu privire la capetele de cerere subsidiare, privind obligarea pârâtei la refacerea legăturii cablurilor, instanța de apel a arătat că pârâta nu poate fi obligată să-și dea acordul ori să asigure mijloacele tehnice necesare în favoarea altui consumator, în virtutea dreptului său de proprietate asupra bunurilor sale, având libertate de dispoziție, posesie și folosință.

Cu atât mai mult, nu poate fi obligată ca pe cheltuiala sa să efectueze racordarea unei alte societăți la energia electrică. În ceea ce privește apelul declarat de pârâta SC R. SRL , instanța a arătat că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta a fost alimentată cu energie electrică prin intermediul a doi stâlpi proprietatea pârâtei , a cablului dintre acești stâlpi și transformatorului electric aerian până la data de 27 septembrie 2006, iar pentru folosința acestora reclamanta datorează contravaloarea folosinței bunurilor respective, în sumă de 1680 lei. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, admiterea acțiunilor conexe, respingerea cererii reconvenționale și a apelului pârâtei SC R. SRL ORADEA.

Prin motivele de recurs s-a susținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 12/1998 a cumpărat de la SC C.T.O. SA imobilul denumit stație biogaz, însă nu era necesar ca în cuprinsul contractului să se menționeze existența vreunui transformator, atât timp cât este de notorietate că stația de biogaz are în componența sa și un transformator. Deși instanța de apel face referire la faptul că pârâta SC R. SRL a cumpărat un transformator, precum și rețele exterioare și interioare, acesta rămâne neidentificat. Recurenta susține că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra altui transformator, evidențiat în anexa 33 a caietului de sarcini, fiind evidențiat post TRAFO și nu cel care este parte componentă al stației de Biogaz.

Recurenta arată în continuare, că pârâta a procedat la deconectarea reclamantei de la punctul TRAFO zidit și nu de la punctul de transformare stația biogaz. Instanța de apel a reținut în mod incorect că nu am fost niciodată conectați la punctul TRAFO zidit. De asemenea, recurenta a formulat critici cu privire la obligarea sa la plata despăgubirilor, deși instanța de apel a reținut că a fost conectată la rețele de înaltă tensiune proprietatea SC E. SA. Recursul este nefondat. Prealabil examinării criticilor formulate de către recurentă, Înalta Curte reamintește că recursul este cale de atac, extraordinară, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate strict prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. În esență, recurenta readuce în discuție chestiunea interpretării probatoriilor administrate în cauză, respectiv a probei cu expertiză și interpretarea concluziilor acesteia, deși aceste critici sunt lipsite de suport legal, în condițiile abrogării art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Singura critică care poate fi analizată prin prisma precizărilor făcute este cea legată de dobândirea dreptului de proprietate asupra transformatorului electric aerian. În considerarea dispozițiilor art. 969 C. civ., SC R. SRL ORADEA a dobândit prin licitație publică, ferma de animale care a aparținut SC C.T.O. SA, inclusiv rețeaua de electricitate și transformatorul electric, exceptând stația de biogaz care a fost dobândită de către reclamanta SC B.C.

SRL SĂCĂDAT prin contractul de vânzare cumpărare nr. 12/1998. În ceea ce privește transformatorul aerian, ca parte componentă a stației de biogaz, acesta a fost înregistrat în evidența contabilă a antecesoarei SC C.T.O. SA, în mod separat, cu valoare distinctă de inventar. În concluzie, antecesoarea celor două părți, a recurentei și pârâtei SC R. SRL ORADEA, a deținut în proprietate un singur transformator electric, pe care îl putea înstrăina, celălalt transformator – TRAFO zidit, fiind proprietatea SC E. SA. Din interpretarea clauzelor contractului de vânzare cumpărare nr. 12/1998, privind transmiterea dreptului de proprietate asupra stației biogaz către reclamanta SC B.C.

SRL SĂCĂDAT, cu excepția instalației electrice, respectiv a transformatorului electric aerian, coroborate cu concluziile raportului de expertiză potrivit căruia, în interiorul fermei exista un singur transformator aerian, situat pe unul dintre stâlpii situați pe terenul reclamantei, rezultă că proprietatea asupra acestuia a fost dobândită de către pârâta SC R. SRL ORADEA. Critica recurentei privind lipsa de identitate a transformatorului electric dobândit de către pârâtă, cu transformatorul parte componentă a stației de biogaz nu pot fi reținute în condițiile în care acesta nu se regăsește printre componentele menționate expres în cuprinsul procesului verbal de predare primire încheiat între SC B.C.

SRL și SC C.T.O. SA, deși era înregistrat separat în evidența contabilă a vânzătoarei. Transformatorul în litigiu, se regăsește însă în contractul de vânzare cumpărare nr. 1024/2004, încheiat cu SC R. SRL ORADEA. Soluția instanței de apel privind admiterea cererii de intervenție, în raport de argumentele prezentate este legală. Critica privind obligarea recurentei la plata contravalorii folosinței bunurilor evidențiate prin raportul de expertiză este neîntemeiată, decurgând din aplicarea dispozițiilor art. 998 C. civ., cu referire la prejudiciul creat pârâtei SC R. SRL, prin folosința bunurilor acesteia fără acordul părții. Față de cele reținute, instanța de apel a pronunțat o decizie cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale și pe cale de consecință, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă. În ceea ce privește cererea formulată de către intimata SC R. SRL privind acordarea de cheltuieli de judecată, aceasta va fi respinsă, având în vedere că în susținerea acesteia au fost depuse la dosar (filele 29, 30, 31, 46 și 47 dosar recurs) chitanțe, respectiv facturi fiscale și bilete de tren, în copii xerox, acestea neputând reprezenta documente justificative în condițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT împotriva deciziei nr. 116/C din 2 decembrie 2008 – A, a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea intimatei SC R. SRL ORADEA privind acordarea de cheltuieli de judecată, ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.