ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la
data de 9 octombrie 2006, sub nr. 6398/111/2006, reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT,
în contradictoriu cu pârâtele SC R. SRL ORADEA, SC E. T.N., SUCURSALA ORADEA,
și PRIMĂRIA COMUNEI BORȘ a solicitat instanței obligarea pârâtei SC R. SRL să
refacă legătura cablurilor electrice, prin care se alimentează cu energie
electrică imobilul proprietatea sa din Santăul Mic, înscris în C.F. 286 Borș,
nr. Cadastral 17/2, cabluri care au fost rupte de salariați ai societății
pârâte, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să refacă aceste
legături, pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că deține
calitatea de proprietar a imobilului sus menționat, compus din teren și
construcție, cu titlul de sistare de indiviziune, conform sentinței nr.
413/2004 a Tribunalului Bihor, fiind pusă în posesie pe numărul cadastral
atribuit 17/2, pârâta fiind proprietatea construcțiilor învecinate imobilului,
pe nr. Cadastral 17/1 ( ulterior dezmembrate în 17/3 și 17/4 ). În continuare,
reclamanta a susținut că alimentarea cu energie electrică se realizează
dintr-un punct trafo zidit, proprietatea SC E. SA, aflat pe proprietatea
pârâtei SC R. SRL, iar la data de 27 septembrie 2006, administratorul și salariații
societății pârâte au rupt cablurile electrice. Această stare de fapt a fost
constatată de echipa de intervenție a SC E. SA și de către organele de poliție,
care și-au afirmat competența de a interveni numai cu privire la problemele
care apar până la contorul de energie electrică.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la
data de 20 decembrie 2006, sub nr. 8335/111/2006, reclamanta SC B.C. SRL a
solicitat obligarea pârâtei SC T.N. SA la încheierea contractului de furnizare
a energiei electrice conform art. 42 din Legea nr. 18/2003, de asemenea
obligarea acesteia la emiterea avizului tehnic de racordare și alimentare
efectivă la rețeaua de tensiune electrică de la stația TRAFO, situată pe
terenul proprietatea reclamantei. În cadrul acestei pricini a formulat cerere
de intervenție în interes propriu SC R. SRL ORADEA, la data de 29 martie 2007,
prin care a solicitat să se constate că este proprietara de drept a stației
RAFO aflată pe terenul proprietatea reclamantei, precum și a întregii rețele de
energie electrică, de asemenea să se constate că nu și-a dat acordul cu privire
la folosirea transformatorului și a rețelelor de către reclamantă sau de către
pârâta SC E. SA.
Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2007,
tribunalul a admis, în principiu cererea de intervenție în interes propriu
formulată de către SC R. SA și a dispus conexarea dosarului nr. 8335/111/2006
la dosarul nr. 6398/111/2006.
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 februarie 2007 pe
rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta a formulat acțiune împotriva Oficiului de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor și a SC P.M.C. SRL, solicitând să se
constate existența pe terenul proprietatea reclamantei a unui transformator
electric ; constatarea dobândirii de către reclamantă a proprietății asupra
imobilului transformator aerian și intabularea acestuia în C.F. ca parte
integrantă a stației de biogaz.
Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2007,
Judecătoria Oradea, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Tribunalul Bihor la completul stabilit pentru soluționarea dos. nr. 6398/111/2006.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 23
noiembrie 2006, în fața Tribunalului Bihor, reclamanta a solicitat obligarea
pârâtei SC R. SRL la plata sumei de 4000 lei, reprezentând prejudiciu creat
societății ca urmare a întreruperii abuzive a furnizării energiei electrice.
Reclamanta la termenul de judecată din data de 22 martie
2006, și-a extins acțiunea și în raport cu Primăria Comunei Borș, pentru
opozabilitate.
Prin acțiunea reconvențională depusă la dosarul cauzei,
pârâta SC R. SRL a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului
de furnizare energie electrică încheiat de reclamanta cu SC E. SA precum și
obligarea acesteia la plata sumei de 3.588 lei cu titlu de daune, reprezentând
contravaloarea taxei de utilizare a stâlpilor de înaltă tensiune și instalații
adiacente, folosite abuziv de pârâtă în perioada 17 iunie 2004 până la data
prezentei.
Prin încheierea de ședință din data de 10 mai 2007,
Tribunalul Bihor a dispus conexarea dosarului nr. 8335/111/2006, la dosarul nr.
6398/111/2006 și a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu
formulată de SC R. SRL.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în
specialitatea electrotehnică, concluziile raportului fiind în sensul că nici
una dintre părți nu a prezentat probe judiciare pertinente din care să rezulte
cine este proprietarul de drept al postului de transformare și caracteristicile
tehnice de identificare .
Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ,
prin sentința nr. 182/COM din 15 mai 2008 a respins acțiunea comercială formulată de reclamantă, astfel cum au fost conexate, a respins cererea
reconvențională formulată de pârâtă, a admis cererea de intervenție în interes
propriu formulată de intervenienta SC R. SRL și în consecință a constatat că
pârâta SC R. SRL are calitatea de proprietar a stației TRAFO aflată pe terenul
proprietatea reclamantei, precum și a întregii rețele de electricitate
existente în incinta celor două ferme, situate pe fostul număr cadastral nr. 17
Borș ; a respins restul capetelor de cerere ce formează obiectul intervenției
în interes propriu .
În ceea ce privește respingerea cererii de chemare în
judecată formulată de reclamantă, tribunalul a reținut că reclamanta nu poate
face dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra obiectivului din
litigiu, având în vedere că din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr.
12/1998, încheiat cu SC C.T.O. SA BORȘ, rezultă că obiectul acestuia este
imobilul denumit stație de biogaz, situat în Santăul Mic, județul Bihor, iar în
clauza prevăzută la art. III A pct. 1 se arată că terenul aferent, instalația
electrică și drumul de acces precum și instalația de alimentare cu apă nu fac
obiectul contractului. Față de cererea subsidiară, tribunalul a arătat că
reclamanta nu a dovedit întrunirea elementelor privind stabilirea răspunderii
civile delictuale .
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes
propriu a SC R. SRL, tribunalul a reținut, în parte, temeinicia acesteia,
raportat la conținutul contractului de vânzare cumpărare nr. 1024/2004, prin
care SC R. SRL a achiziționat de la SC C.T.O. SA BORȘ transformator electric,
rețele electrice exterioare și interioare, racord mediu tensiune, asupra căruia
s-a instituit un drept de superficie în favoarea pârâtei SC R. SRL, evidențiat
în C.F. . Cererea reclamantei privind obligarea SC E. SA la încheierea
contractului de furnizare energie electrică pe o perioadă nedeterminată, a fost
respinsă, având în vedere dispozițiile art. 41 și art. 42 alin. (1) din Legea
nr. 318/2003, potrivit cărora reclamanta nu a efectuat demersurile necesare
obținerii avizului tehnic de racordare, în condițiile art. 12 și art. 84 din
Regulamentul de furnizare a energiei electrice.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta
SC R. SRL ORADEA, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate
numai cu privire la cererea sa reconvențională, în sensul obligării reclamantei
SC B.C. SRL la plata sumei de 3.588 lei cu titlu de daune. Prin criticile
invocate, apelanta a arătat că întrucât din concluziile raportului de
expertiză, a rezultat că reclamanta SC B.C. SRL a folosit un număr de 8 stâlpi
de energie, proprietatea pârâtei, se impune admiterea cererii de despăgubiri .
Împotriva sentinței Tribunalului Bihor a formulat apel și
reclamanta SC B.C. SRL, solicitând, în principal, admiterea acțiunii, obligarea
pârâtei SC E. T.N. SA la încheierea contractului de furnizare energie electrică
pe o perioadă nedeterminată și emiterea avizului tehnic de racordare și
alimentare efectivă și să se constate că pe proprietatea sa există un
transformator electric, dobândit prin contract de vânzare cumpărare și
intabularea acestuia. În subsidiar, a solicitat să fie obligată pârâta SC R. SRL
la refacerea legăturilor cablurilor electrice sau autorizarea refacerii
acestora, pe cheltuiala pârâtei. De asemenea, a solicitat respingerea cererii
de intervenție și a cererii reconvenționale. Prin motivele de apel a arătat că
din probele administrate nu a rezultat identitatea transformatorului cumpărat
de pârâtă cu cel care este parte integrantă a stației de producere a curentului
electric. Față de încheierea unui contract de furnizare energie electrică,
arată că aceasta se impune, întrucât rețeaua și transformatorul se află pe
domeniul public.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ
și fiscal, prin decizia nr. 116/C din 2 decembrie 2008 – A, a admis ca fondat
apelul declarat de SC R. SRL, a schimbat în parte sentința instanței de fond,
în sensul că a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC R.
SRL și a obligat reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT la plata sumei de 1680 lei
despăgubiri parțiale; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate; a
respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
S-a reținut în considerentele deciziei, că reclamanta prin
contractul de vânzare cumpărare nr. 12 din 1998 a cumpărat imobilul stație biogaz, fără instalații electrice, drum de acces și instalații de
alimentare cu apă. Pârâta, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1024/2004 a
cumpărat o serie de bunuri mobile și imobile, printre care un transformator,
rețele electrice exterioare și interioare și racord mediu tensiune. Din
raportul de expertiză tehnică a rezultat că în fosta incintă a SC C.T.O. SA
exista un singur transformator aerian, transformator de la care reclamanta a
fost racordată la rețeaua electrică, prima instanță reținând corect că
proprietatea asupra transformatorului aparține intervenientei SC R. SRL ORADEA.
Instanța de apel, a concluzionat că pârâta SC E. SA nu poate
fi obligată la emiterea avizului tehnic de racordare la rețeaua de tensiune
electrică, deoarece această societate nu este proprietara transformatorului ,
iar proprietarul acestor bunuri nu și-a dat acordul în acest sens. De asemenea,
pârâta SC E. SA nu poate fi obligată la încheierea contractului de furnizare
energie electrică, în lipsa avizului tehnic de racordare, astfel cum dispune
H.G. nr. 867/2003.
Cu privire la capetele de cerere subsidiare, privind
obligarea pârâtei la refacerea legăturii cablurilor, instanța de apel a arătat
că pârâta nu poate fi obligată să-și dea acordul ori să asigure mijloacele
tehnice necesare în favoarea altui consumator, în virtutea dreptului său de proprietate
asupra bunurilor sale, având libertate de dispoziție, posesie și folosință. Cu
atât mai mult, nu poate fi obligată ca pe cheltuiala sa să efectueze racordarea
unei alte societăți la energia electrică.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta SC R. SRL ,
instanța a arătat că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta a
fost alimentată cu energie electrică prin intermediul a doi stâlpi proprietatea
pârâtei , a cablului dintre acești stâlpi și transformatorului electric aerian
până la data de 27 septembrie 2006, iar pentru folosința acestora reclamanta
datorează contravaloarea folosinței bunurilor respective, în sumă de 1680 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT a
declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat
admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, admiterea acțiunilor
conexe, respingerea cererii reconvenționale și a apelului pârâtei SC R. SRL
ORADEA.
Prin motivele de recurs s-a susținut că prin
contractul de vânzare cumpărare nr. 12/1998 a cumpărat de la SC C.T.O. SA
imobilul denumit stație biogaz, însă nu era necesar ca în cuprinsul
contractului să se menționeze existența vreunui transformator, atât timp cât
este de notorietate că stația de biogaz are în componența sa și un
transformator. Deși instanța de apel face referire la faptul că pârâta SC R. SRL
a cumpărat un transformator, precum și rețele exterioare și interioare, acesta
rămâne neidentificat.
Recurenta susține că pârâta a dobândit dreptul de
proprietate asupra altui transformator, evidențiat în anexa 33 a caietului de sarcini, fiind evidențiat post TRAFO și nu cel care este parte componentă al
stației de Biogaz.
Recurenta arată în continuare, că pârâta a procedat
la deconectarea reclamantei de la punctul TRAFO zidit și nu de la punctul de
transformare stația biogaz. Instanța de apel a reținut în mod incorect că nu am
fost niciodată conectați la punctul TRAFO zidit.
De asemenea, recurenta a formulat critici cu privire
la obligarea sa la plata despăgubirilor, deși instanța de apel a reținut că a
fost conectată la rețele de înaltă tensiune proprietatea SC E. SA.
Recursul este nefondat.
Prealabil examinării criticilor formulate de către
recurentă, Înalta Curte reamintește că recursul este cale de atac, extraordinară,
care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate strict prevăzute
de art. 304 C. proc. civ.
În esență, recurenta readuce în discuție chestiunea
interpretării probatoriilor administrate în cauză, respectiv a probei cu
expertiză și interpretarea concluziilor acesteia, deși aceste critici sunt
lipsite de suport legal, în condițiile abrogării art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Singura critică care poate fi analizată prin prisma
precizărilor făcute este cea legată de dobândirea dreptului de proprietate
asupra transformatorului electric aerian.
În considerarea dispozițiilor art. 969 C. civ., SC R. SRL
ORADEA a dobândit prin licitație publică, ferma de animale care a aparținut SC C.T.O.
SA, inclusiv rețeaua de electricitate și transformatorul electric, exceptând
stația de biogaz care a fost dobândită de către reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT
prin contractul de vânzare cumpărare nr. 12/1998.
În ceea ce privește transformatorul aerian, ca parte
componentă a stației de biogaz, acesta a fost înregistrat în evidența contabilă
a antecesoarei SC C.T.O. SA, în mod separat, cu valoare distinctă de inventar.
În concluzie, antecesoarea celor două părți, a recurentei și pârâtei SC R. SRL
ORADEA, a deținut în proprietate un singur transformator electric, pe care îl
putea înstrăina, celălalt transformator – TRAFO zidit, fiind proprietatea SC E.
SA.
Din interpretarea clauzelor contractului de vânzare
cumpărare nr. 12/1998, privind transmiterea dreptului de proprietate asupra
stației biogaz către reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT, cu excepția instalației
electrice, respectiv a transformatorului electric aerian, coroborate cu
concluziile raportului de expertiză potrivit căruia, în interiorul fermei
exista un singur transformator aerian, situat pe unul dintre stâlpii situați pe
terenul reclamantei, rezultă că proprietatea asupra acestuia a fost dobândită
de către pârâta SC R. SRL ORADEA.
Critica recurentei privind lipsa de identitate a transformatorului
electric dobândit de către pârâtă, cu transformatorul parte componentă a
stației de biogaz nu pot fi reținute în condițiile în care acesta nu se
regăsește printre componentele menționate expres în cuprinsul procesului verbal
de predare primire încheiat între SC B.C. SRL și SC C.T.O. SA, deși era
înregistrat separat în evidența contabilă a vânzătoarei. Transformatorul în
litigiu, se regăsește însă în contractul de vânzare cumpărare nr. 1024/2004,
încheiat cu SC R. SRL ORADEA.
Soluția instanței de apel privind admiterea cererii de
intervenție, în raport de argumentele prezentate este legală.
Critica privind obligarea recurentei la plata contravalorii
folosinței bunurilor evidențiate prin raportul de expertiză este neîntemeiată,
decurgând din aplicarea dispozițiilor art. 998 C. civ., cu referire la
prejudiciul creat pârâtei SC R. SRL, prin folosința bunurilor acesteia fără
acordul părții.
Față de cele reținute, instanța de apel a pronunțat o
decizie cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale și pe cale de consecință,
potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantă.
În ceea ce privește cererea formulată de către intimata SC R.
SRL privind acordarea de cheltuieli de judecată, aceasta va fi respinsă, având
în vedere că în susținerea acesteia au fost depuse la dosar (filele 29, 30, 31,
46 și 47 dosar recurs) chitanțe, respectiv facturi fiscale și bilete de tren,
în copii xerox, acestea neputând reprezenta documente justificative în
condițiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
reclamanta SC B.C. SRL SĂCĂDAT împotriva deciziei nr. 116/C din 2 decembrie
2008 – A, a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ
și fiscal.
Respinge cererea intimatei SC R. SRL ORADEA privind
acordarea de cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2009.