ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2200/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 402/COM/2005, Tribunalul Bihor a admis acțiunea principală formulată de reclamanta P.F. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și cererea de intervenție în interes propriu introdusă de intervenienta S.M., obligând pârâta să lase acestora, în deplină posesie și folosință suprafața de teren situată în Băița. Instanța de fond a reținut că reclamanta și intervenienta și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului care este deținut de pârâtă. Pârâta a introdus în termen legal apel, împotriva sentinței criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Apelanta a invocat necompetența materială a primei instanțe în soluționarea cauzei. Pe fondul cauzei, apelanta a precizat că deține terenul pentru conductele care-l traversează și care sunt indispensabile pentru desfășurarea activității. Analizând temeinicia și legalitatea deciziei în raport de criticile formulate, prin decizia nr. 137 din 29 noiembrie 2005 Curtea a respins apelul ca nefondat. În ceea ce privește excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor, instanța de apel a apreciat că litigiul are o natură comercială și în atare situație hotărârea atacată este legală. Astfel, în ceea ce privește fondul cauzei s-a apreciat că în cauză s-a stabilit corect starea de fapt și anume că pe terenul reclamantei și intervenientei, pârâta a amplasat conducte necesare desfășurării activității.

S-a apreciat că prima instanță a dat corect eficiență dispozițiilor art. 480 C. civ., admițând acțiunea în revendicare. Împotriva acestei decizii, reclamanta a introdus recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care își întemeiază această cale de atac. Din formularea sumară a recursului, rezultă că recurenta pârâtă critică decizia pentru următoarele motive: - instanța nu a analizat consecințele economice determinate de ridicarea conductelor de pe terenul reclamantei intimate; - instanța nu a ținut cont de constatările expertizei în raport de care nu s-a dovedit că aceste conducte produc un prejudiciu reclamantei; - instanța a stabilit greșit natura comercială a cauzei. Recursul este nefondat.

Primele două critici, nu pot fi reținute și încadrate ca fiind motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recurenta invocă aspecte ce țin de netemeinicia deciziei. Or, dat fiind caracterul de cale extraordinară pe care îl are recursul, acesta nu poate fi exercitat decât pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. Critica privind soluționarea greșită a cauzei de către o instanță necompetentă material, ca urmare a stabilirii eronate a naturii comerciale a litigiului se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., dar ea este nefondată. Acțiunea în revendicare s-a întemeiat pe prevederile art. 480 C. civ., însă cauza este comercială deoarece, conductele amplasate pe terenul în litigiu fac parte din fondul de comerț al societății, fiind utilizate de către o societate comercială.

Așa fiind, soluționând cauza în acest cadru procesual, acțiunea în revendicare a fost corect admisă, fiind dovedit atât dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea reclamantei și intervenientei intimate cât și deținerea acestuia de recurenta pârâtă, care refuză să-și ridice conductele amplasate pe acesta. Așa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA Ștei împotriva deciziei nr. 137 din 29 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2006.