ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2200/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 402/COM/2005,

Tribunalul Bihor a admis acțiunea principală formulată de reclamanta P.F. în

contradictoriu cu pârâta SC B. SA și cererea de intervenție în interes propriu

introdusă de intervenienta S.M., obligând pârâta să lase acestora, în deplină

posesie și folosință suprafața de teren situată în Băița.

Instanța de fond a reținut că

reclamanta și intervenienta și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului

care este deținut de pârâtă.

Pârâta a introdus în termen legal

apel, împotriva sentinței criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate

solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Apelanta a invocat necompetența

materială a primei instanțe în soluționarea cauzei.

Pe fondul cauzei, apelanta a

precizat că deține terenul pentru conductele care-l traversează și care sunt

indispensabile pentru desfășurarea activității.

Analizând temeinicia și legalitatea

deciziei în raport de criticile formulate, prin decizia nr. 137 din 29

noiembrie 2005 Curtea a respins apelul ca nefondat.

În ceea ce privește excepția de

necompetență materială a Tribunalului Bihor, instanța de apel a apreciat că

litigiul are o natură comercială și în atare situație hotărârea atacată este

legală.

Astfel, în ceea ce privește fondul

cauzei s-a apreciat că în cauză s-a stabilit corect starea de fapt și anume că

pe terenul reclamantei și intervenientei, pârâta a amplasat conducte necesare

desfășurării activității.

S-a apreciat că prima instanță a dat

corect eficiență dispozițiilor art. 480 C. civ., admițând acțiunea în revendicare.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a introdus recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care

își întemeiază această cale de atac.

Din formularea sumară a recursului,

rezultă că recurenta pârâtă critică decizia pentru următoarele motive:

- instanța nu a analizat

consecințele economice determinate de ridicarea conductelor de pe terenul

reclamantei intimate;

- instanța nu a ținut cont de

constatările expertizei în raport de care nu s-a dovedit că aceste conducte

produc un prejudiciu reclamantei;

- instanța a stabilit greșit natura

comercială a cauzei.

Recursul este nefondat.

Primele două critici, nu pot fi

reținute și încadrate ca fiind motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.

proc. civ.

Recurenta invocă aspecte ce țin de

netemeinicia deciziei.

Or, dat fiind caracterul de cale

extraordinară pe care îl are recursul, acesta nu poate fi exercitat decât

pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Critica privind soluționarea greșită

a cauzei de către o instanță necompetentă material, ca urmare a stabilirii

eronate a naturii comerciale a litigiului se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 3 C. proc. civ., dar ea este nefondată.

Acțiunea în revendicare s-a

întemeiat pe prevederile art. 480 C. civ., însă cauza este comercială deoarece,

conductele amplasate pe terenul în litigiu fac parte din fondul de comerț al

societății, fiind utilizate de către o societate comercială.

Așa fiind, soluționând cauza în

acest cadru procesual, acțiunea în revendicare a fost corect admisă, fiind

dovedit atât dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea reclamantei și

intervenientei intimate cât și deținerea acestuia de recurenta pârâtă, care

refuză să-și ridice conductele amplasate pe acesta.

Așa fiind, pentru cele ce preced, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta SC B. SA Ștei împotriva deciziei nr. 137 din 29 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2006.