ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2421/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 267

la data de 16 aprilie 2003, reclamanta SC M.P. SRL Turda a chemat în judecată

pârâta SC G. SRL Turda, solicitând instanței rezilierea contractului de

închiriere nr. 2/2000 având ca obiect transmisiunea dreptului de folosință

asupra unei porțiuni de teren în suprafață de 19 mp situat în Turda, fără

număr, desființarea construcției cu destinația de spațiu comercializare produse

de uz casnic și gospodăresc și cheltuieli de judecată.

Tribunalul

c

omercial Cluj, prin sentința comercială nr. 261 din 22

februarie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamant și a admis acțiunea

reconvențională formulată de pârâta SC G. SRL și în consecință a obligat

reclamanta SC M.P. SRL să recunoască dreptul de proprietate al pârâtei asupra

imobilului având destinația „spațiu comercial” compus din 2 încăperi constând

în sifonărie și magazin produse industriale, în suprafață de 20 mp, edificat

asupra imobilului înscris sub A + 1 din CF nr. 7929 Oprișani, dispunând

intabularea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului

construcție arătat mai sus cu titlu de drept construcție proprie și intabularea

dreptului de superficie asupra imobilului înscris sub A + 1 din CF nr. 7923

Oprișani în favoarea pârâtei și obligând reclamanta la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 16.671.000 lei, către pârâtă.

Prin încheierea nr. 663 din 17 mai

2005 s-a dispus completarea dispozitivului sentinței comerciale nr. 261 din 22

februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 267/29004 al Tribunalului Comercial

Cluj în sensul că dispune rezilierea contractului de închiriere încheiat între

părți la data de 1 ianuarie 2000 având ca obiect terenul în suprafață de 19 mp.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de prim grad a reținut că între părți s-a încheiat, la data de 9

octombrie 1997, un contract de închiriere având a obiect transmiterea dreptului

de folosință asupra unei porțiuni de teren în suprafață de 19 mp situată în

Turda, str. Rapsodiei, fără număr, proprietatea reclamantei, în beneficiul

pârâtei, dată la care a intervenit între părți și actul adițional intitulat

„Convenție”.

La data de 1 ianuarie 2000 între

părți s-a încheiat un nou contract de închiriere pentru aceeași suprafață de 19

mp, contract care reglementa drepturile de locațiune dintre cele două părți

până la data introducerii acțiunii.

Potrivit art. 12 din contractul de

închiriere „la expirarea termenului chiriașul poate cere reînnoirea

contractului și locatorul se obligă să-l reînnoiască fără alte condiții dacă au

fost respectate clauzele din prezentul contract”. Deși pârâta – reclamantă a

achitat obligațiile contractuale, respectiv a achitat chiria însușită de

reclamantă, aceasta a refuzat încheierea unui nou contract de închiriere.

Potrivit convenției încheiate între

părți, reclamanta-pârâtă a construit din fonduri proprii construcțiile cu

destinația sifonărie și magazin, iar la terminarea construcției, prin aceeași

convenție reclamanta și-a asumat obligația să facă toate demersurile ca acestea

să fie intabulate în favoarea pârâte-reclamante.

În cauză s-a efectuat o expertiză

tehnică având ca obiective: identificarea cu date administrative și de carte

funciară a imobilului construcție edificat de pârâtă pe terenul reclamantei;

efectuarea operațiunilor de carte funciară necesare intabulării dreptului de

proprietate al pârâtei asupra construcției și întocmirea releveului

construcțiilor, a tabelului de mișcare parcelară și a schiței de plan al

imobilului.

Apelul reclamantei SC M.P. SRL Turda

a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, care, prin decizia civilă nr. 223 din 14 septembrie

2005, a schimbat sentința tribunalului, în sensul că, a admis în parte acțiunea

reclamantei, dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 2 din 1

ianuarie 2000 privind spațiul-teren situat în Turda, str. Republicii, fără

număr, în suprafață de 19,5 mp și respingând cererea privind desființarea

construcției edificată de pârâtă pe terenul închiriat; a respins acțiunea

reconvențională formulată de pârâta SC G. SRL față de reclamantă și STATUL

ROMÂN prin Consiliul Local al municipiului Turda și a obligat intimata SC G. SRL

să plătească apelantei SC M.P. SRL Turda 446,25 RON cheltuieli de judecată în

ambele instanțe.

Curtea a reținut că potrivit ultimului

contract încheiat între părți, acestea au prevăzut drepturile și obligațiile,

statuând că plata chiriei în sumă de 1.024.000 lei plus TVA să fie făcută

anticipat, cel târziu până la data de 20 ale lunii în curs, neîndeplinirea

acestei obligații dând posibilitatea rezilierii contractului fără nici o

formalitate (art. 4, 7 și 8).

Așadar, din clauzele contractului

rezultă că principala obligație a apelantei era de a pune la dispoziție

spațiul, iar intimata să achite chiria anticipat până la data de 20 ale

fiecărei luni.

În atare circumstanțe, neachitarea

chiriei, în conformitate cu clauzele contractuale, cu prevederile Codului civil

care stipulează că „principala obligație a chiriașului constă în achitarea la

termen a chiriei, dă dreptul apelantei să ceară rezilierea.

Potrivit art. 14 din contract

părțile au prevăzut că la expirarea termenului chiriașul poate cere reînnoirea

contractului și locatorul se obligă să-l reînnoiască fără alte condiții dacă au

fost respectate clauzele din contract.

Din clauza enunțată rezultă că

pentru a opera reînnoirea este necesar ca aceasta să fie cerută și să fi fost

respectate clauzele enunțate, respectiv plata chirie anticipat până la 20 ale

lunii în curs.

Deci, apelanta se obligă la

reînnoirea contractului doar dacă se respectă obligațiile contractuale de către

intimată, ori aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti chiria anticipat

pe luna decembrie 2001.

Intimata nu se poate prevala nici de

actele depuse în probațiune pentru a invoca dreptul său de superficie față de

apelantă, întrucât acest drept poate fi dobândit doar în contradictoriu cu proprietarul,

în măsură să exercite prerogativele conferite de art. 480 C. civ. În cauză,

probațiunea administrată, respectiv extrasul CF atestă că proprietarul

terenului este Statul Român și nu apelanta care este titulara unui drept de

folosință conferit de contractul de concesiune. Astfel, apelanta nu putea

acționa decât în limitele conferite dreptului său și nu-i putea recunoaște sau

institui un drept de superficie intimatei în afara raporturilor convenite și cu

încălcarea prerogativelor, de a dispune, a proprietarului.

Prin recursul declarat în temeiul art.

304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., pârâta a susținut că instanța de apel în mod

greșit a interpretat probele administrate în cauză, reținând că nu și-a

respectat obligațiile asumate prin contractul de închiriere nr. 1 din data de 1

ianuarie 2000, respectiv nu a plătit chiria din luna decembrie 2001, precum și

faptul că nu poate invoca dreptul de superficie față de apelantă, apreciindu-se

că acest drept poate fi invocat doar față de proprietarul terenului; instanța

de apel nu face nici o referire expresă la motivul care a stat la baza

respingerii petitului 2 din cererea reconvențională, respectiv obligarea

apelantei la recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcției

edificate de pârâtă pe terenul concesionat de apelantă, având destinația spațiu

comercial, compus din 2 încăperi constând în sifonărie și magazin produse

industriale, în suprafață construită de 20 mp.

Recursul nu este fondat.

Înalta

c

urte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de

recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată

că, în cauză nu este întrunită nici una din situațiile prevăzute de

dispozițiile invocate.

Criticile formulate vizează

netemeinicia deciziei atacate, ce nu pot fi primite, întrucât susținerile

recurentei sunt apărări ce au fost avute în vedere de instanța de apel, a cărei

motivare este clară, precisă, în concordanță cu probele administrate în cauză,

răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate, conducând în mod

logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Privitor la primul motiv de recurs, art.

304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia instanța interpretând greșit actul

juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, nu este incident în cauză. Instanța de apel a lămurit

toate aspectele cu privire la raporturile și drepturile părților, reținând

corect natura juridică a actului dedus judecății.

Referitor la cea de a doua critică, art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut

distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept

material ce a fost nesocotită.

În ceea ce privește pct. 10 al art. 304

acesta a fost abrogat prin art. 1 pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000,

punct introdus ulterior prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

Concluzionând, modificarea sau

casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, prevăzute

de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în recurs judecându-se hotărârea recurată

și nu pretenția propriu-zisă, ori recursul declarat privește aspecte de

netemeinicie.

Pentru aceste considerente, potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., instanța va respinge recursul

declarat de pârâta SC G. SRL Turda împotriva deciziei nr. 223 din 14 septembrie

2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC G. SRL Turda împotriva deciziei nr. 223 din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006.