ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 677/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor, reclamantul P.T. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta

SC S. SA să se constate că deține calitatea de acționar principal în cadrul

societății pârâte, cu un număr de 8.434 de acțiuni din numărul total de 25.185

acțiuni și să se dispună partajarea în natură a patrimoniului principal al

ambilor acționari, respectiv imobilele identificate cu nr. topografic în Oradea,

care în natură reprezintă teren intravilan de 8.062 mp cu construcții aferente

și înscrise în cartea funciară. De asemenea, reclamantul a solicitat

intabularea dreptului de proprietate al ambelor părți, cu titlu de partaj.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că SC S. SA s-a privatizat prin metoda M.E.B.O., iar prin

contractul de vânzare cumpărare de acțiuni 70% din acțiuni reveneau Asociației

P.P. ai SC S. SA, dar cu condiția achitării sumei de 103.000 lei până la data

de 27 august 1996, iar în caz contrar contractul de vânzare cumpărare se va

desființa de plin drept. Reclamantul susține că acest contract de vânzare

cumpărare a fost încheiat cu F.P.S.-ul numai datorită contribuției lui.

În drept acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 30/1991, Legii nr. 85/2006, art. 728,

111, C. civ., art. 673

1

C. proc. civ.

În cauză pârâta a

formulat întâmpinare și cerere reconvențională, aceasta fiind disjunsă de

prezenta cauză, fiind constituit un nou dosar.

Tribunalul Bihor, secția

comercială, prin sentința comercială nr. 325/Com din 23 septembrie 2008 a

respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă; a

admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată și a

respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a dispune

astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția autorității de lucru

judecat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ., privind

existența unei judecăți pe fondul cauzei, întrucât prin sentința nr. 7291 din

13 noiembrie 2006 a Judecătoriei Oradea a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamant ca inadmisibilă. În ceea ce privește excepția inadmisibilității

acțiunii, instanța a reținut că reclamantul are la îndemână acțiunea în

realizarea dreptului, determinată de calitatea de acționar, dreptul la

dividende și dreptul la vot în A.G.A., iar pe de altă parte numărul de acțiuni

nu dă dreptul la cote părți de proprietate asupra imobilelor care alcătuiesc

patrimoniul unei societăți pe acțiuni.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul P.T., iar Curtea de Apel Oradea, secția

comercială contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 14 din 27

ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul.

Instanța de apel,

examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate a reținut că

prima instanță, în mod corect a apreciat că acțiunea promovată este

inadmisibilă, întrucât reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea

dreptului său, prin care putea să solicite obligarea pârâtei la respectarea

dreptului său subiectiv, determinat de calitatea de acționar. De asemenea,

corectă a fost și reținerea că numărul de acțiuni nu dă dreptul deținătorului

la cote părți de proprietate asupra imobilelor care alcătuiesc patrimoniul unei

societăți comerciale pe acțiuni.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301

C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului,

casarea deciziei atacata și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru

soluționarea fondului cauzei. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurată în sensul admiterii acțiunii prin prisma

capătului 1 al cererii, arătând că renunță la cel de al doilea. De asemenea, a

solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate pârâtei, ca fiind

nejustificat de mari.

În drept, recurentul

reclamantul a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7,

8 și 9 C. proc. civ.

În concret, recurentul

a susținut următoarele:

- instanța de apel a

respins nejustificat cererea de probatorii, care erau utile pentru stabilirea

calității de acționar și întinderea drepturilor;

- nu au fost

analizate motivele invocate în susținerea nelegalității excepției de

inadmisibilitate;

- ambele instanțe nu

au observat că însăși calitatea de acționar este contestată de către pârâtă,

ceea ce înseamnă că în raport de primul capăt al cererii acțiunea are

caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului;

- în raport de primul

capăt al cererii, vizând constatarea dreptului de proprietate asupra unui număr

de acțiuni și a calității de acționar, acțiunea este una declaratorie pozitivă;

- prin prisma

dovezilor de la dosar, reclamantul a arătat că a contribuit la achitarea

contravalorii unui nr. de 8.434 acțiuni;

Înalta Curte, a luat

în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu

de către instanță, ca o chestiune prealabilă, în raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c) și 306 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul in actuala

reglementare este conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi

promovată numai pentru motivele de nelegalitate prevazute expres de art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ.

Casarea sau

modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele limitativ

prevăzute de pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor

de recurs nu atrage nulitatea dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Din expunerea

criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile

la adresa deciziei recurată reprezintă o succesiune de fapte și afirmații,

nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din

cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac

extraordinară, nedevolutivă, instanta nu poate să examineze legalitatea

deciziei atacate fără o minimă argumentare a criticilor în drept de către

recurent, invocate, indicându-se încălcarile de lege care atrag nelegalitatea .Prin

criticile invocate prin cererea de recurs de către reclamant, a fost criticat

modul de interpretare al probelor administrate și nemulțumirile recurentului în

ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, dezvoltarea

acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru

care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În alți termeni, față

de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerintelor formale in legatură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul

declarat de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. și 306 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește

cererea formulată de către intimata SC A. SA Oradea, privind plata

cheltuielilor de judecată în faza procesuală a recursului, Înalta Curte

constată că acordarea acestora este condiționată de efectuarea dovezii care să

ateste plata și depunerea înscrisului doveditor la dosarul cauzei. Prin

înscrisul existent la fila 34 a dosarului de recurs, intimata a depus la dosar

copia ordinului de plată din 23 octombrie 2009, pentru suma de 500 lei, reprezentând

,,onoriul cedat” fără factură fiscală, document care nu reprezintă un înscris

care să justifice acordarea onorariului de avocat. Având în vedere că intimata

nu a depus la dosarul cauzei originalul ordinului de plată care să ateste plata

onorariului de către client, Înalta Curte urmează sa respingă cererea ca

nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul P.T. împotriva Deciziei nr. 14 din 27 ianuarie 2009/A/C

a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal,

în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Respinge cererea

formulată de intimata SC A. SA Oradea privind acordarea de cheltuieli de

judecată ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2010.