ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 677/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul P.T. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC S. SA să se constate că deține calitatea de acționar principal în cadrul societății pârâte, cu un număr de 8.434 de acțiuni din numărul total de 25.185 acțiuni și să se dispună partajarea în natură a patrimoniului principal al ambilor acționari, respectiv imobilele identificate cu nr. topografic în Oradea, care în natură reprezintă teren intravilan de 8.062 mp cu construcții aferente și înscrise în cartea funciară. De asemenea, reclamantul a solicitat intabularea dreptului de proprietate al ambelor părți, cu titlu de partaj.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că SC S. SA s-a privatizat prin metoda M.E.B.O., iar prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni 70% din acțiuni reveneau Asociației P.P. ai SC S. SA, dar cu condiția achitării sumei de 103.000 lei până la data de 27 august 1996, iar în caz contrar contractul de vânzare cumpărare se va desființa de plin drept. Reclamantul susține că acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu F.P.S.-ul numai datorită contribuției lui. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 30/1991, Legii nr. 85/2006, art. 728, 111, C. civ., art. 673 1 C. proc. civ. În cauză pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, aceasta fiind disjunsă de prezenta cauză, fiind constituit un nou dosar.

Tribunalul Bihor, secția comercială, prin sentința comercială nr. 325/Com din 23 septembrie 2008 a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă; a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ., privind existența unei judecăți pe fondul cauzei, întrucât prin sentința nr. 7291 din 13 noiembrie 2006 a Judecătoriei Oradea a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, determinată de calitatea de acționar, dreptul la dividende și dreptul la vot în A.G.A., iar pe de altă parte numărul de acțiuni nu dă dreptul la cote părți de proprietate asupra imobilelor care alcătuiesc patrimoniul unei societăți pe acțiuni. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.T., iar Curtea de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 14 din 27 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul. Instanța de apel, examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate a reținut că prima instanță, în mod corect a apreciat că acțiunea promovată este inadmisibilă, întrucât reclamantul are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului său, prin care putea să solicite obligarea pârâtei la respectarea dreptului său subiectiv, determinat de calitatea de acționar.

De asemenea, corectă a fost și reținerea că numărul de acțiuni nu dă dreptul deținătorului la cote părți de proprietate asupra imobilelor care alcătuiesc patrimoniul unei societăți comerciale pe acțiuni. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacata și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului cauzei. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii acțiunii prin prisma capătului 1 al cererii, arătând că renunță la cel de al doilea. De asemenea, a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate pârâtei, ca fiind nejustificat de mari.

În drept, recurentul reclamantul a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În concret, recurentul a susținut următoarele: - instanța de apel a respins nejustificat cererea de probatorii, care erau utile pentru stabilirea calității de acționar și întinderea drepturilor; - nu au fost analizate motivele invocate în susținerea nelegalității excepției de inadmisibilitate; - ambele instanțe nu au observat că însăși calitatea de acționar este contestată de către pârâtă, ceea ce înseamnă că în raport de primul capăt al cererii acțiunea are caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului; - în raport de primul capăt al cererii, vizând constatarea dreptului de proprietate asupra unui număr de acțiuni și a calității de acționar, acțiunea este una declaratorie pozitivă; - prin prisma dovezilor de la dosar, reclamantul a arătat că a contribuit la achitarea contravalorii unui nr. de 8.434 acțiuni; Înalta Curte, a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu de către instanță, ca o chestiune prealabilă, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) și 306 alin. (1) C. proc.

civ. Recursul in actuala reglementare este conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate prevazute expres de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., criticile la adresa deciziei recurată reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanta nu poate să examineze legalitatea deciziei atacate fără o minimă argumentare a criticilor în drept de către recurent, invocate, indicându-se încălcarile de lege care atrag nelegalitatea .Prin criticile invocate prin cererea de recurs de către reclamant, a fost criticat modul de interpretare al probelor administrate și nemulțumirile recurentului în ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc.

civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. În alți termeni, față de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerintelor formale in legatură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. și 306 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce privește cererea formulată de către intimata SC A. SA Oradea, privind plata cheltuielilor de judecată în faza procesuală a recursului, Înalta Curte constată că acordarea acestora este condiționată de efectuarea dovezii care să ateste plata și depunerea înscrisului doveditor la dosarul cauzei.

Prin înscrisul existent la fila 34 a dosarului de recurs, intimata a depus la dosar copia ordinului de plată din 23 octombrie 2009, pentru suma de 500 lei, reprezentând ,,onoriul cedat” fără factură fiscală, document care nu reprezintă un înscris care să justifice acordarea onorariului de avocat. Având în vedere că intimata nu a depus la dosarul cauzei originalul ordinului de plată care să ateste plata onorariului de către client, Înalta Curte urmează sa respingă cererea ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva Deciziei nr. 14 din 27 ianuarie 2009/A/C a Curții de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Respinge cererea formulată de intimata SC A. SA Oradea privind acordarea de cheltuieli de judecată ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.