ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6002/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 4 decembrie 2003, reclamanta SC G.I. SRL cu sediul în Oradea, județul Bihor, a cerut obligarea pârâtei R.A.T.T., cu sediul în Timișoara, să-i pună la dispoziție cele 4 troleibuze aflate în posesia celei din urmă ca garanție pe baza contractului de vânzare-cumpărare din 30 ianuarie 2001. Ulterior, la 23 aprilie 2004, reclamanta își precizează acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la 6.078.710.611 lei, reprezentând contravaloarea celor 4 troleibuze pe care pârâta refuză să le înapoieze. Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Bihor, prin sentința comercială nr. 1596/ COM pronunțată la 3 iunie 2004 a respins acțiunea reclamantei, obligând-o la plata sumei de 9.327.012 lei către pârâtă reprezentând cheltuieli de judecată.

Sentința a fost motivată în faptul că reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., anterioară sesizării instanței. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Oradea, prin decizia nr. 9/ A-C pronunțată la 18 ianuarie 2005 a admis apelul reclamantei, a anulat sentința tribunalului și a fixat termen la 22 februarie 2005 pentru evocarea fondului, conform art. 297 C. proc. civ. La acest termen, instanța a dispus suspendarea cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că pârâta a înțeles să atace cu recurs decizia de admitere a apelului pentru considerentul că în mod greșit s-a reținut că s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 720 1 C. proc.

civ. Împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în aceea că decizia nr. 9/ A-C din 18 ianuarie 2005 a secției comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Oradea nu este supusă recursului, critica asupra celor dispuse prin această hotărâre putând fi făcută odată cu cea împotriva hotărârii care rezolvă fondul litigiului, numai aceasta având caracter definitiv în sensul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Mențiunea făcută în hotărâre cu privire la calea de atac la dispoziția părților, nu schimbă concluzia de mai sus întrucât calea de atac de urmat este prevăzută de lege și nu este dată de instanță.

În consecință, măsura suspendării judecării cauzei este nelegală. Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 9/ A-C din 18 ianuarie 2005 a secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de Apel Oradea susținând că s-a constatat greșit că procedura prealabilă prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., a fost îndeplinită, părții nefiindu-i comunicate două dintre actele ce stau la baza pretențiilor reclamantei, care sunt contrafăcute, că s-a reținut greșit împrejurarea că este echivalentă cu concilierea prealabilă corespondența purtată între părți și că până în decembrie 2003 reclamanta nu a pretins să i se restituie cele 4 troleibuze, iar cu privire la suma pretinsă prin modificarea de acțiune nu exista vre-o dovadă a concilierii dintre părți.

Criticile formulate de pârâtă sunt neîntemeiate. Art. 299 C. proc. civ. stabilește fără echivoc că hotărârile date în apel sunt supuse recursului, așa cum este și cazul celei atacată de către pârâtă, prin care s-a soluționat apelul reclamantei. Interpretarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., făcută în cadrul criticilor formulate de reclamantă, este neîntemeiată și contrară textului invocat mai sus. De altfel, art. 297 alin. (1) C. proc. civ. vorbind de caracterul definitiv al hotărârii pronunțată în urma evocării fondului se referă strict la această hotărâre, pentru a o diferenția de cele pronunțate în primă instanță, nu și la cea prin care s-a soluționat apelul și s-a anulat sentința, al cărei caracter definitiv este evident.

Odată stabilit acest lucru, care demonstrează și netemeinicia criticilor formulate de reclamantă și stabilește legala investire a instanței de recurs, urmează a se constata că art. 720 1 C. proc. civ. nu prevede o sancțiune pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în speță fiind vorba numai de o neîndeplinire a cerințelor legii la promovarea acțiunii și nicidecum de o prematuritate a acesteia. Cum art. 105 alin. (2) C. proc. civ., impune dovada existenței unei vătămări a părții adverse, dovadă ce nu s-a făcut, după cum nu s-a făcut nici dovada imposibilității reparării presupusei vătămări în alt mod decât prin anularea actului întocmit cu neobservarea formelor legale. Față de cele de mai sus, criticile formulate atât împotriva deciziei, cât și a încheierii pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, fiind nefondate, recursurile declarate de ambele părți urmează a fi respinse ca atare, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.T.T., împotriva deciziei nr. 9 din 18 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâta SC G.I. SRL Oradea împotriva încheierii din 22 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 decembrie 2005.