ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5295/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanță reclamanta SC G.I. SRL Oradea, ulterior precizată a solicitat să se

dispună prin hotărâre judecătorească obligarea pârâtei R.A.T.T. la plata sumei

de 2.34.575.856 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata

creanței de 5.237.003.492 lei stabilită prin ordonanța de emitere a somației de

plată a Tribunalului Bihor, cu titlu de diferență de preț.

A susținut reclamanta că prin

contractul de vânzare cumpărare din 30 ianuarie 2001, i-a vândut pârâtei 20

troleibuze în valoare de 25.540.821.900 lei. Întrucât pârâta a efectuat doar

plata parțială, la expirarea termenului stabilit prin contract s-a adresat

instanței cu cerere de ordonanță pentru emiterea somației de plată pentru o

diferență de preț neachitată de 5.237.003.492 lei. Ordonanța a fost admisă la 6

martie 2003, iar plata efectivă s-a făcut la 17 octombrie 2003, prin urmare

pârâta datorează penalități de întârziere conform clauzei de la art. 16 din

contract.

Prin sentința nr. 18

9

din

28 iunie 2004, Tribunalul Bihor a respins acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut prematuritatea acțiunii prin neîndeplinirea

procedurii de conciliere obligatorie potrivit art. 720

1

C. proc.

civ.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost admis prin decizia nr. 7 din 18 iunie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 3862/2004.

În consecință a fost anulată

sentința nr. 1819/2004 a Tribunalului Bihor și s-a fixat termen pentru

soluționarea pe fond a cauzei la 25 februarie 2005.

Întrucât împotriva deciziei nr. 7

s-a declarat prezentul recurs de către R.A.T.T., prin încheierea din 22

februarie 2005 Curtea de Apel Oradea a suspendat judecarea cauzei (pentru

evocarea fondului) până la soluționarea recursului declarat de pârâtă.

Această încheiere a fost la rândul

său atacată cu recurs de către reclamanta SC G.I. SRL Oradea.

Cele două recursuri formează

obiectul judecății prezentei pricini la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cu privire la recursul declarat de

SC G.I. SRL, împotriva încheierii de suspendare a judecății:

Din încheierea din 22 februarie 2005

rezultă că s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea

recursului declarat de intimata R.A.T.T., împotriva deciziei nr. 7 din 18 iunie

2005.

Cum recursul s-a soluționat prin

prezenta hotărâre, Curtea urmând să-l respingă ca inadmisibil, se respinge ca

rămas fără obiect recursul împotriva încheierii.

Cu privire la recursul declarat

împotriva deciziei nr. 7, dat fiind că prin decizia atacată s-a anulat sentința

tribunalului și s-a fixat termen pentru evocarea fondului ne aflăm în prezența

unei hotărâri care nu face parte din cele cunoscute de art. 299 C. proc. civ.,

a fi supuse recursului.

Față de considerentele ce preced,

recursul se va respinge, ca inadmisibil.

Față de considerentele ce preced,

Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca fără obiect recursul

declarat de reclamanta SC G.I. SRL Oradea, împotriva încheierii din 22

februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 3862/C/2004.

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de pârâta R.A.T.T., împotriva deciziei nr. 7 din 18 ianuarie 2005 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

8 noiembrie 2005.