ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3825/2007

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 16 mai 2005, reclamanta, R. A.T. Timișoara a chemat în judecată pârâta, B. T., sucursala Bihor, pentru obligarea la reîntregirea contului de garanție de bună execuție nr. 2531000005500672, cu suma de 1.419.667.148 lei, plus dobânda aferentă, cont constituit de SC G.I. SRL Oradea, în temeiul contractului nr. 9/2001, sub sancțiunea de daune cominatorii.

În susținerea cererii s-a invocat nerespectarea de către pârâtă a mandatului privind constituirea contului de garanție, ce urma să fie alimentat la fiecare facturare a prețului produselor livrate și anume, 5 % din suma facturată, așa cum s-a precizat în adresa B.T., sucursala Oradea, cu nr. 1050 din 9 februarie 2001. În apărare, pârâta a cerut respingerea cererii, susținând că, din eroare, suma de 1419.667.148 lei, nu a intrat în contul de garanție, ci în contul vânzătoarei SC G.I., împotriva căreia a formulat chemare în garanție. Prin sentința nr. 54 din 8 februarie 2006, Tribunalul Bihor Oradea a admis acțiunea și a obligat pârâta să reîntregească cu suma de 136.710 RON plus dobânda aferentă contului de garanție de bună execuție nr. 2533600005500672 constituit de SC G.I.

SRL în conformitate cu prevederile contractului nr. 9/2001 încheiat cu reclamanta sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere, cu 5858 RON, cheltuieli de judecată. Instanța a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat SC G.I. SRL Oradea la plata sumei de 142.567 Ron despăgubiri, cu 4022 RON cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de cumpărătoare și chemata în garanție, în calitate de vânzătoare s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/2001, pentru un număr de 20 troleibuze, stabilindu-se în art. 12, constituirea unei garanții de bună execuție, într-un cont deschis la B.T., prin rețineri succesive de 5% din plata facturilor parțiale.

Reclamanta a alimentat contul de garanție, dar pârâta nu a respectat obligația de a menține acest cont, ci prin prepușii săi, pentru a căror fapte răspunde, a trecut sumele depuse în contul de disponibil al vânzătoarei, chemată în garanție, astfel că nu s-au putut executa titlurile executorii obținute ulterior, hotărârea de obligare a vânzătoarei la plata penalităților de întârziere în livrarea produselor. Privitor la cererea de chemare în garanție instanța a reținut că este întemeiată având în vedere condițiile generale de afaceri ale B.T. care în pct. II B.25.11 prevăd că „în cazul în care un cont al clientului este creditat din eroare, clientul este obligat să notifice imediat banca, neavând dreptul să retragă, transfere sau să dispună sau să utilizeze în orice fel acea sumă în totalitate sau în parte”.

Ca urmare, instanța a reținut că chemata în garanție are obligația reîntregirii contului de garanție cu suma la care a fost obligată B.T. către reclamantă și cheltuieli de judecată. Apelurile declarate de pârâtă și chemata în garanție împotriva sentinței instanței de fond au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 126/ C din 24 octombrie 2006. În principal, instanța de apel a reținut culpa pârâtei în administrarea contului de garanție de bună execuție fapt ce atrage răspunderea pentru comitenți, conform art. 1000 alin. (3) C. civ, că, urmare acestui fapt, reclamanta nu a putut executa titlul său executoriu, Ordonanța Tribunalului Timiș nr. 881 din 27 februarie 2002, privind suma de 6.519.635.662 lei, reprezentând penalități de întârziere ca urmare a nemdeplinirii obligațiilor contractuale izvorâte din contractul nr. 9/2001.

Privitor la chemarea în garanție, instanța a reținut temeinicia admiterii acesteia, având în vedere caracterul accesoriu al convenției de garanție în raport de obligațiile principale, contractul de vânzare- cumpărare și nerespectarea de către vânzătoarea, chemata în garanție a acestor obligații. Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta și chemata în garanție au declarat recurs. Recurenta-pârâtă, B.T. a criticat soluțiile pronunțate, susținând că: - greșit a fost obligată la întregirea contului de garanție, în lipsa oricăror relații contractuale cu reclamanta, obligațiile revenind chematei în garanție, parte în contractul de vânzare-cumpărare. - garanția principală s-a referit la punerea la dispoziția reclamantei a 4 bucăți troleibuze, și în subsidiar constituirea unui cont bancar de bună execuție, astfel că greșit instanța a sancționat obligația subsidiară.

- garanția de bună execuție, un accesoriu al contractului principal, nu poate exista după încetarea acestuia. Chemata în garanție, SC G.I. SRL Oradea și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - legea aplicabilă contractului nr. 9/2001 intervenit între părți, este O.U.G. nr. 60/2001 și H.G. nr. 461/2001 conform cărora, termenul de garanție este de 6 luni după data livrării. Garanția de bună execuție își încetează efectele în momentul stingerii obligației principale și privește numai defecțiuni ale troleibuzelor ce formează obiectul vânzării. - garanția de bună execuție s-a constituit din depozitul temporar de 5 % din prețul datorat de reclamantă și garanția suplimentară de transmitere către reclamantă a 4 bucăți troleibuze, dar fără precizarea tipului acestora.

Nu s-a făcut dovada unor defecțiuni la produsele livrate, astfel că trebuia să-i fie eliberată garanția de 5 % din valoarea facturilor și să-i fie restituite cele 4 bucăți troleibuze din garanția suplimentară. Recursurile sunt nefondate. În ce privește recursul pârâtei. B.T. susținerea acestei recurente în sensul greșitei angajări a răspunderii sale în lipsa unor raporturi contractuale cu reclamanta este fără temei. Răspunderea băncii s-a întemeiat pe nerespectarea obligațiilor ce-i reveneau în temeiul contractului de mandat, de respectare a obligațiilor asumate față de clientul său.

Deși, prin adresa 9479 din 5 noiembrie 2002, reținută de instanțe, B. T. a confirmat că chemata în garanție a deschis contul de garanție de bună execuție în favoarea reclamantei, cu indicarea contului nr. 2533600005500672 și cu mențiunea că acest „cont se va debloca numai cu acordul d-voastră, în scris”, nu și-a respectat obligațiile asumate și, fără acordul scris al reclamantei, a eliberat banii din cont către SC G.I. SRL, chemata în garanție, vânzătoare a troleibuzelor. Ca urmare, răspunderea pârâtei a fost angajată pentru nerespectarea obligațiilor asumate, menținerea contului pentru garanție de bună execuție, și nu are relevanță în raporturile dintre client și bancă, faptul că a existat și o garanție suplimentară constând în punerea la dispoziția cumpărătorului a unor troleibuze (4 bucăți) pentru folosință în cazul unor defecțiuni.

În ce privește perioada de valabilitate a garanției de bună execuție, aceasta subzistă, așa cum întemeiat au reținut instanțele de fond și apel, pe toată perioada neprescrisă pentru angajarea răspunderii părților. Ca urmare, criticile pârâtei se rețin ca nefondate, astfel că recursul urmează să fie respins. În ce privește recursul chematei în garanție. Susținerea acestei recurente în sensul că garanția de bună execuție privește numai eventualele deficiențe de calitate ale troleibuzelor, astfel că, fără temei s-a încercat executarea hotărârii judecătorești privind penalități de întârziere cu livrarea, urmează să fie respinsă.

Garanția de bună execuție prevăzută de art. 12 din contract se referă la toate obligațiile vânzătoarei, adică calitate, termene de livrare, executarea în termen a remedierilor calitative, etc. Prin hotărâre definitivă și irevocabilă, chemata în garanție a fost obligată la plata penalităților pentru nerespectarea termenelor de livrare, iar executarea acestui titlu din sumele constituite drept garanție de bună execuție a fost întemeiată. Ca urmare, se respinge, ca nefondată, susținerea chematei în garanție în sensul că în lipsa reclamării unor defecțiuni, garanția de 5 % i se cuvenea și menținerea acesteia în contul inițial stabilit nu-și avea temei. În ce privește garanția suplimentară, livrarea a 4 troleibuze, problema tipului convenit, a restituirii acestora, nu face obiectul pretențiilor în cauză.

Răspunderea recurentei intimate a fost angajată față de pârâtă, prin nerespectarea clauzei contractuale privind constituirea și menținerea pe toată perioada executării contractului a contului de garanție de bună execuție de 5 % din valoarea facturilor achitate de reclamantă. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta B. T., sucursala Oradea și de chemata în garanție SC G.I. SRL - Oradea, prin administrator judiciar B. M., împotriva deciziei nr. 126/C/2006-A din 24 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2007.