ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3825/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3825/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului, din
examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin acțiunea formulată la 16 mai 2005,
reclamanta, R.
A.T. Timișoara a chemat în
judecată pârâta, B.
T., sucursala Bihor, pentru obligarea la reîntregirea
contului de garanție de bună execuție nr. 2531000005500672, cu suma de
1.419.667.148 lei, plus dobânda aferentă, cont constituit de SC
G.I. SRL Oradea, în temeiul contractului nr. 9/2001,
sub
sancțiunea de daune cominatorii.
În susținerea cererii
s-a invocat nerespectarea de către pârâtă a
mandatului privind constituirea contului de garanție,
ce urma să fie
alimentat la fiecare
facturare a prețului produselor livrate și anume, 5 % din suma facturată, așa
cum s-a precizat în adresa B.T.,
sucursala Oradea, cu nr. 1050 din 9
februarie 2001.
În apărare, pârâta a cerut respingerea
cererii, susținând că, din
eroare, suma de
1419.667.148 lei, nu a intrat în contul de garanție, ci în
contul
vânzătoarei SC G.I., împotriva căreia a formulat chemare în garanție.
Prin sentința nr. 54 din
8 februarie 2006, Tribunalul Bihor Oradea a admis
acțiunea și a obligat pârâta să reîntregească cu suma
de 136.710 RON
plus dobânda aferentă
contului de garanție de bună execuție nr.
2533600005500672 constituit de SC G.I. SRL în conformitate
cu
prevederile contractului nr. 9/2001 încheiat cu reclamanta sub sancțiunea unor
daune cominatorii de 50 RON pe zi de întârziere, cu 5858 RON, cheltuieli de
judecată.
Instanța a admis și cererea de chemare în
garanție formulată de pârâtă și a obligat SC G.I. SRL Oradea la plata sumei de
142.567 Ron despăgubiri, cu 4022 RON cheltuieli de
judecată.
În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a
reținut că între
reclamantă, în calitate de
cumpărătoare și chemata în garanție, în calitate
de vânzătoare s-a
încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/2001, pentru un număr de 20
troleibuze, stabilindu-se în art. 12, constituirea
unei garanții de bună execuție, într-un cont deschis la B.T.,
prin rețineri succesive de 5% din plata
facturilor parțiale.
Reclamanta a alimentat
contul de garanție, dar pârâta nu a respectat
obligația de a menține acest
cont, ci prin prepușii săi, pentru a căror fapte
răspunde, a trecut sumele
depuse în contul de disponibil al vânzătoarei,
chemată în garanție, astfel că
nu s-au putut executa titlurile executorii
obținute ulterior, hotărârea de
obligare a vânzătoarei la plata penalităților
de întârziere în livrarea produselor.
Privitor la cererea de
chemare în garanție instanța a reținut că este
întemeiată având în vedere
condițiile generale de afaceri ale B.T. care în pct. II B.25.11 prevăd că „în
cazul în care un cont al
clientului este creditat din eroare, clientul este
obligat să notifice imediat
banca,
neavând dreptul să retragă, transfere sau să dispună sau să utilizeze în orice
fel acea sumă în totalitate sau în parte”. Ca urmare,
instanța a reținut că chemata în garanție are obligația reîntregirii
contului
de garanție cu suma la care
a fost obligată B.T. către
reclamantă și cheltuieli de judecată.
Apelurile declarate de pârâtă și chemata în
garanție împotriva sentinței instanței de fond au fost respinse, ca nefondate,
de Curtea de
Apel Oradea, secția comercială
și contencios administrativ și fiscal,
prin decizia nr. 126/ C din 24
octombrie 2006.
În principal, instanța
de apel a reținut culpa pârâtei în administrarea
contului de garanție de bună
execuție fapt ce atrage răspunderea pentru
comitenți, conform art. 1000 alin. (3) C. civ, că,
urmare acestui fapt, reclamanta nu a putut executa titlul său executoriu,
Ordonanța Tribunalului Timiș nr. 881 din 27 februarie 2002, privind suma de
6.519.635.662 lei, reprezentând penalități de
întârziere ca urmare a nemdeplinirii obligațiilor contractuale izvorâte din
contractul nr. 9/2001.
Privitor la chemarea în garanție, instanța a
reținut temeinicia
admiterii acesteia,
având în vedere caracterul accesoriu al convenției de
garanție în raport
de obligațiile principale, contractul de vânzare-
cumpărare și nerespectarea de către vânzătoarea, chemata în garanție a
acestor
obligații.
Împotriva deciziei
instanței de apel, pârâta și chemata în garanție au
declarat recurs.
Recurenta-pârâtă, B.T. a
criticat soluțiile pronunțate,
susținând
că:
- greșit a fost obligată la întregirea
contului de garanție, în lipsa
oricăror
relații contractuale cu reclamanta, obligațiile revenind
chematei în garanție, parte în contractul de
vânzare-cumpărare.
- garanția principală
s-a referit la punerea la dispoziția reclamantei a 4
bucăți troleibuze, și în
subsidiar constituirea unui cont bancar de
bună execuție, astfel că greșit instanța a sancționat
obligația subsidiară.
- garanția de bună
execuție, un accesoriu al contractului principal, nu
poate exista după încetarea acestuia.
Chemata în garanție, SC
G.I. SRL Oradea și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
formulând următoarele critici:
- legea aplicabilă
contractului nr. 9/2001 intervenit între părți, este
O.U.G. nr. 60/2001 și H.G. nr. 461/2001 conform
cărora, termenul de garanție este de 6 luni după data livrării. Garanția de
bună
execuție își încetează efectele în
momentul stingerii obligației
principale
și privește numai defecțiuni ale troleibuzelor ce formează
obiectul vânzării.
- garanția de bună
execuție s-a constituit din depozitul temporar de 5 % din prețul datorat de
reclamantă și garanția suplimentară de
transmitere către reclamantă a 4 bucăți troleibuze, dar fără precizarea
tipului acestora.
Nu s-a făcut dovada unor defecțiuni la
produsele livrate, astfel că
trebuia să-i
fie eliberată garanția de 5 % din valoarea facturilor și să-i
fie restituite cele 4 bucăți troleibuze din
garanția suplimentară.
Recursurile sunt nefondate.
În ce privește recursul
pârâtei. B.T. susținerea acestei
recurente
în sensul greșitei angajări a răspunderii sale în lipsa unor raporturi
contractuale cu reclamanta este fără temei.
Răspunderea băncii s-a
întemeiat pe nerespectarea obligațiilor ce-i
reveneau în temeiul
contractului de mandat, de respectare a obligațiilor
asumate față de clientul său.
Deși, prin adresa 9479
din 5 noiembrie 2002, reținută de instanțe, B.
T. a confirmat că chemata în garanție a deschis
contul de
garanție de bună execuție în
favoarea reclamantei, cu indicarea contului
nr. 2533600005500672 și cu
mențiunea că acest „cont se va debloca
numai
cu acordul d-voastră, în scris”, nu și-a respectat obligațiile asumate
și,
fără acordul scris al reclamantei, a eliberat banii din cont către SC
G.I. SRL, chemata în garanție, vânzătoare a
troleibuzelor.
Ca urmare, răspunderea
pârâtei a fost angajată pentru nerespectarea
obligațiilor asumate, menținerea contului pentru
garanție de bună
execuție, și nu are
relevanță în raporturile dintre client și bancă, faptul că a existat și o
garanție suplimentară constând în punerea la dispoziția
cumpărătorului a
unor troleibuze (4 bucăți) pentru folosință în cazul unor defecțiuni.
În ce privește perioada
de valabilitate a garanției de bună execuție,
aceasta subzistă, așa cum
întemeiat au reținut instanțele de fond și apel,
pe toată perioada neprescrisă
pentru angajarea răspunderii părților.
Ca urmare, criticile
pârâtei se rețin ca nefondate, astfel că recursul
urmează să fie respins.
În ce privește recursul
chematei în garanție.
Susținerea acestei recurente
în sensul că garanția de bună execuție
privește numai eventualele deficiențe de calitate
ale troleibuzelor, astfel
că,
fără temei s-a încercat executarea hotărârii judecătorești privind
penalități de întârziere cu livrarea, urmează să
fie respinsă.
Garanția de bună execuție prevăzută de art. 12
din contract se
referă la toate obligațiile
vânzătoarei, adică calitate, termene de livrare,
executarea în termen a
remedierilor calitative, etc.
Prin hotărâre
definitivă și irevocabilă, chemata în garanție a fost obligată la plata
penalităților pentru nerespectarea termenelor de livrare,
iar executarea acestui titlu din
sumele constituite drept garanție de bună
execuție a fost întemeiată.
Ca urmare, se respinge,
ca nefondată, susținerea chematei în garanție
în sensul că în lipsa reclamării unor defecțiuni,
garanția de 5 % i se
cuvenea și menținerea
acesteia în contul inițial stabilit nu-și avea temei.
În ce privește garanția suplimentară,
livrarea a 4 troleibuze, problema tipului convenit, a restituirii acestora, nu
face obiectul pretențiilor în cauză.
Răspunderea recurentei
intimate a fost angajată față de pârâtă, prin
nerespectarea clauzei
contractuale privind constituirea și menținerea pe
toată perioada executării contractului a contului de
garanție de bună
execuție de 5 % din
valoarea facturilor achitate de reclamantă.
Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică
și legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâta B.
T., sucursala Oradea și de chemata în garanție SC
G.I.
SRL - Oradea, prin administrator judiciar B.
M.,
împotriva deciziei nr. 126/C/2006-A din 24 octombrie 2006 pronunțată
de
Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 noiembrie 2007.