ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3952/2009

Asupra contestațiilor în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1603 din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții L.H.D., H.M.M. și S.E. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au fost respinse cererile de intervenție formulate de Cancelaria Primului - Ministru și A.N.R.P. și s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 343/2007, Anexa nr. 1 alin. (2) până la soluționarea irevocabilă a cauzei, anularea parțială a Anexei nr. 1 din această hotărâre în ceea ce privește stabilirea chiriei în funcție de suprafața construită desfășurată, respectiv suprafața de teren aferent într-un raport invers proporțional cuantum chirie - suprafață imobil și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a H.G.

nr. 343/2007 până la anularea acesteia și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 51 lei. Recursurile declarate împotriva acestei sentințe de A.N.R.P. și de Guvernul României au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii, Guvernul României și A.N.R.P. au formulat contestație în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Contestatorul Guvernul României a susținut că instanța de recurs a omis să examineze motivul de modificare a hotărârii instanței de fond în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că intimații - reclamanți nu și-au dovedit susținerile potrivit cărora imobilul retrocedat ar fi adus în anul precedent Statului Român venituri de aproape 1 milion de euro.

Contestatoarea A.N.R.P. a susținut că instanța de recurs a omis că cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii atacate și care se referea la faptul că H.G. nr. 343/2007 a fost adoptată de Guvernul României cu respectarea tuturor dispozițiilor Legii nr. 24/2000, în vederea executării Legii nr. 10/2001 și în limitele impuse de aceasta. De asemenea, contestatoarea a arătat că, soluția instanței nu se întemeiată pe o situație reală, fiind contrară situației de fapt expusă în recursul formulat, ceea ce determină concluzia că recursul a fost judecat fără a se lua în calcul datele reale și concrete care au fost precizate. În acest sens, s-a arătat că H.G. nr. 373/2007 trebuia raportată la actul normativ superior, respectiv Legea nr. 10/2001 și nu la H.G.

nr. 1886/2006, care este un act cu forță juridică echivalentă, astfel cum eronat a procedat instanța de recurs, stabilind cuantumul chiriilor imobilelor care fac obiectul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, deși acesta este atributul exclusiv al Guvernului României. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge ambele contestații în anulare ca nefondate, pentru următoarele considerente: Contestațiile în anulare formulate în cauză nu se încadrează în cazurile de retractare a unei hotărâri judecătorești irevocabile reglementate de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și care prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când (…) instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestatorul Guvernul României a susținut neîntemeiat că la judecarea recursului s-a omis cercetarea motivului de modificare a hotărârii atacate privind încălcarea prevederilor art. 1.169 C. civ., în sensul că intimații - reclamanți nu au dovedit susținerile lor potrivit cărora imobilul denumit generic C.B. ar fi adus Statului Român venituri de aproape 1 milion de euro în anul precedent pronunțării instanței de fond. Analizând criticile formulate de ambii recurenți cu privire la modul de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor materiale, instanța de recurs s-a pronunțat asupra condițiilor prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea acestora, inclusiv sub aspectul dovedirii susținerilor formulate în motivarea cererii accesorii pentru plata de daune.

Deși hotărârea instanței de recurs nu cuprinde referirea expresă la dispozițiile art. 1169 C. civ. indicate de recurenți, nu se poate constata omisiunea cercetării motivului de recurs întemeiat pe aceste prevederi legale, întrucât din considerentele avute în vedere pentru respingerea criticii respective rezultă examinarea în concret a susținerilor formulate în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială care reglementează materia contenciosului administrativ și în baza căreia s-a soluționat litigiul. Contestatoarea A.N.R.P. a susținut de asemenea neîntemeiat că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de modificare a hotărârii instanței de fond, respectiv apărările că H.G.

nr. 343/2007 a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 24/2000, în vederea executării Legii nr. 10/2001. Respectarea formelor procedurale pentru emiterea H.G. nr. 343/2007 nu a constituit obiectul judecății, întrucât motivele de nelegalitate invocate în acțiune au vizat încălcarea dreptului de proprietate al intimaților – reclamanți. În consecință, nu a existat o omisiune a instanței de recurs de a examina respectarea condițiilor formale de emitere a H.G. nr. 343/2007. Aceeași concluzie se impune și în privința motivului invocat de aceeași contestatoare cu privire la situația de fapt avută în vedere de instanța de recurs, constatându-se că susținerile respective vizează modul de interpretare a probelor administrate și care, potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Pentru motivele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele prevăzute expres de art. 318 C. proc. civ. și pe cale de consecință, va respinge contestațiile în anulare ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestațiile în anulare formulate de Guvernul României și A.N.R.P. împotriva Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.