ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3952/2009

Asupra contestațiilor în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1603 din 27 mai 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții L.H.D., H.M.M. și S.E. în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au fost respinse cererile de

intervenție formulate de Cancelaria Primului - Ministru și A.N.R.P. și s-a

dispus suspendarea executării H.G. nr. 343/2007, Anexa nr. 1 alin. (2) până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, anularea parțială a Anexei nr. 1 din această

hotărâre în ceea ce privește stabilirea chiriei în funcție de suprafața

construită desfășurată, respectiv suprafața de teren aferent într-un raport

invers proporțional cuantum chirie - suprafață imobil și a fost obligat pârâtul

la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a H.G. nr. 343/2007

până la anularea acesteia și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 51

lei.

Recursurile declarate împotriva

acestei sentințe de A.N.R.P. și de Guvernul României au fost respinse ca

nefondate prin Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii,

Guvernul României și A.N.R.P. au formulat contestație în anulare, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Contestatorul Guvernul

României a susținut că instanța de recurs a omis să examineze motivul de

modificare a hotărârii instanței de fond în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., în sensul că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

legii, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că intimații - reclamanți nu și-au

dovedit susținerile potrivit cărora imobilul retrocedat ar fi adus în anul

precedent Statului Român venituri de aproape 1 milion de euro.

Contestatoarea A.N.R.P. a

susținut că instanța de recurs a omis că cerceteze unul din motivele de

modificare a hotărârii atacate și care se referea la faptul că H.G. nr. 343/2007

a fost adoptată de Guvernul României cu respectarea tuturor dispozițiilor Legii

nr. 24/2000, în vederea executării Legii nr. 10/2001 și în limitele impuse de

aceasta.

De asemenea, contestatoarea

a arătat că, soluția instanței nu se întemeiată pe o situație reală, fiind

contrară situației de fapt expusă în recursul formulat, ceea ce determină

concluzia că recursul a fost judecat fără a se lua în calcul datele reale și

concrete care au fost precizate.

În acest sens, s-a arătat că

H.G. nr. 373/2007 trebuia raportată la actul normativ superior, respectiv Legea

nr. 10/2001 și nu la H.G. nr. 1886/2006, care este un act cu forță juridică

echivalentă, astfel cum eronat a procedat instanța de recurs, stabilind

cuantumul chiriilor imobilelor care fac obiectul dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 10/2001, deși acesta este atributul exclusiv al Guvernului României.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge ambele contestații în anulare ca

nefondate, pentru următoarele considerente:

Contestațiile în anulare

formulate în cauză nu se încadrează în cazurile de retractare a unei hotărâri

judecătorești irevocabile reglementate de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

și care prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când (…) instanța respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare.

Contestatorul Guvernul

României a susținut neîntemeiat că la judecarea recursului s-a omis cercetarea

motivului de modificare a hotărârii atacate privind încălcarea prevederilor art.

1.169 C. civ., în sensul că intimații - reclamanți nu au dovedit susținerile

lor potrivit cărora imobilul denumit generic C.B. ar fi adus Statului Român

venituri de aproape 1 milion de euro în anul precedent pronunțării instanței de

fond.

Analizând criticile

formulate de ambii recurenți cu privire la modul de soluționare a cererii de

acordare a despăgubirilor materiale, instanța de recurs s-a pronunțat asupra

condițiilor prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pentru

acordarea acestora, inclusiv sub aspectul dovedirii susținerilor formulate în

motivarea cererii accesorii pentru plata de daune.

Deși hotărârea instanței de

recurs nu cuprinde referirea expresă la dispozițiile art. 1169 C. civ. indicate

de recurenți, nu se poate constata omisiunea cercetării motivului de recurs

întemeiat pe aceste prevederi legale, întrucât din considerentele avute în

vedere pentru respingerea criticii respective rezultă examinarea în concret a

susținerilor formulate în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004,

ca lege specială care reglementează materia contenciosului administrativ și în

baza căreia s-a soluționat litigiul.

Contestatoarea A.N.R.P. a

susținut de asemenea neîntemeiat că instanța de recurs a omis să cerceteze unul

din motivele de modificare a hotărârii instanței de fond, respectiv apărările

că H.G. nr. 343/2007 a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 24/2000, în

vederea executării Legii nr. 10/2001.

Respectarea formelor procedurale

pentru emiterea H.G. nr. 343/2007 nu a constituit obiectul judecății, întrucât

motivele de nelegalitate invocate în acțiune au vizat încălcarea dreptului de

proprietate al intimaților – reclamanți.

În consecință, nu a existat

o omisiune a instanței de recurs de a examina respectarea condițiilor formale

de emitere a H.G. nr. 343/2007.

Aceeași concluzie se impune

și în privința motivului invocat de aceeași contestatoare cu privire la

situația de fapt avută în vedere de instanța de recurs, constatându-se că

susținerile respective vizează modul de interpretare a probelor administrate și

care, potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. nu pot fi examinate în

calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Pentru motivele expuse,

Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele prevăzute

expres de art. 318 C. proc. civ. și pe cale de consecință, va respinge

contestațiile în anulare ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestațiile în

anulare formulate de Guvernul României și A.N.R.P. împotriva Deciziei nr. 471

din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2009.