ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 972/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 480 din 6 iunie 2008, astfel cum a fost îndreptată potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea din data de 25 iunie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S. SA Năsăud în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu. S-a dispus suspendarea executării somației și a titlului executoriu nr. 300/2000 emise de pârâtă sub nr. 7688 din 23 aprilie 2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum și de dispozițiile art. 185 C. proc.

fisc. S-a considerat că suspendarea executării celor două acte este calea care prejudiciază cel mai puțin și induce un echilibru între interesele divergente ale părților. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, invocând în drept dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta critică în principal hotărârea Curții de apel sub aspectul încălcării normelor care guvernează competența după materie. Afirmă că actele suspendate sunt acte de executare silită, care, potrivit Deciziei nr. XIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pot fi contestate la judecătorie, ca instanță de executare.

În măsura în care, totuși, instanța de recurs apreciază că litigiul de față trebuie soluționat de instanța de contencios administrativ, recurenta susține că față de valoarea obligațiilor de plată la bugetul Fondului pentru Mediu, de 262.129 lei, competența soluționării cauzei ar reveni, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalului. Într-o critică distinctă recurenta combate soluția Curții de apel, prin prisma încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., arătând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu privire la cele două acte. În fine, recurenta mai susține că nu au fost examinate in concreto, prin raportare efectivă la probele administrate, cele două condiții impuse de lege: cazul justificat și paguba iminentă, prima instanță răsturnând prezumția de legalitate de care se bucură actele atacate fără nicio bază.

Prin întâmpinarea formulată, intimata SC S. SA Năsăud a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivare, intimata a arătat că actele atacate sunt acte administrative emise de o autoritate publică centrală așa încât, potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., competența materială revine Curții de Apel Cluj care în mod legal a soluționat pricina. De asemenea, intimata a susținut că a formulat plângere prealabilă, împotriva actelor administrative prin care i s-au stabilit obligațiile de plată la Fondul pentru mediu. Cu privire la condițiile acordării suspendării, prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, intimata a considerat că prima instanță le-a analizat în mod just, hotărârea adoptată fiind, prin urmare, legală.

În recurs s-a administrat, potrivit art. 305 C. proc. civ., proba cu înscrisuri, fiind depuse de către recurentă, la solicitarea Înaltei Curți actele a căror suspendare face obiectul cauzei. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Intimata reclamantă SC S. SA Năsăud a învestit Curtea de Apel Cluj cu o contestație având ca obiect anularea somației și a titlului executoriu nr. 300/2008 emise de recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu. În cuprinsul aceleiași cereri a fost formulată și o cerere accesorie de suspendare a executării celor două acte.

Necontestat, debitul total de 262.129 lei, care cuprinde contribuția la Fondul pentru mediu pentru perioada 1 august 2002-31 decembrie 2003 și majorările de întârziere aferente, a fost stabilit prin Decizia de impunere nr. 19/5696 din 26 martie 2008 emisă de recurentă, titlu de creanță potrivit art. 110 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură civilă de procedură fiscală, ce putea fi contestat în condițiile prevăzute de art. 205-207 din același act normativ. Cum obligațiile de plată nu au fost achitate în termenul prevăzut la pct. III din decizia de impunere, recurenta a pășit la etapa următoare, a emiterii Titlului executoriu nr. 300 din 23 aprilie 2008, potrivit art. 141 din O.G.

nr. 92/2003, precum și a somației prin care, în baza art. 145 alin. (1) din același act normativ, debitoarea SC S. SA Năsăud a fost înștiințată despre începerea executării silite. Potrivit art. 172 C. proc. fisc.: „(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. nu sunt aplicabile. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.” Soluționând recursul în interesul legii declarat în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) C. proc.

fisc., devenit după republicare art. 172 alin. (4), Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XIV/2007 au stabilit că: „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.” Din considerentele expuse rezultă că motivul de recurs referitor la pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de casare potrivit art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., este fondat, cererii de suspendare de față aplicându-i-se, potrivit regulii înscrise la art. 17 C. proc. civ., aceeași normă de competență ca și contestației la executare. Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) și (6) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu și se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Năsăud, în circumscripția căreia se îndeplinesc actele de executare silită. În raport de calificarea juridică a cererii cu care intimata-reclamantă a învestit instanța de judecată și a dezlegării date primului motiv de recurs, Înalta Curte constată că examinarea celorlalte două motive de recurs, referitoare la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 7 și art. 14 din Legea nr. 554/2009 a contenciosului administrativ, a devenit de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 480 din 6 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Judecătoria Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.