ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1158/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 650 din 10 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA Năsăud în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului de Mediu, prin care solicita anularea somației și a titlului executoriu nr. 300/2008 emise de Administrația Fondului pentru Mediu București sub nr. 7688 din 23 aprilie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială este reglementată de lege în funcție de două criterii, și anume: de poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice (autorități centrale/ locale), și de valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale ce face obiectul actului administrativ contestat, pragul stabilit fiind de 500.000 lei RON.

Instanța de fond a apreciat că există două tipuri de competență, în funcție de obiectul actului administrativ, iar dacă acesta este un impozit, taxă, etc., competența se stabilește după valoare, iar nu după poziționarea organului emitent. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC S. SA Năsăud a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția invocată, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Judecătoria Năsăund. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 129 alin. (11) C. proc.

fisc., cel interesat poate face contestație împotriva actelor prin care se dispun și se aduc la îndeplinire măsurile asiguratorii, în conformitate cu prevederile art. 172 C. proc. fisc. Conform art. 172 C. proc. fisc. „contestația se introduce la instanța judecătorească competentă”. Potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., „Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută”, iar „Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare”. Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederea de la art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit căreia „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece atât contestația la executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu. Ca urmare, judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea îi revine competența să judece în cazul contestației împotriva executării propriu-zise sau al contestației la titlu, atunci când o astfel de contestație vizează un titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicție, evident, în cazul în care legea nu prevede o altă cale de atac împotriva acestuia.

În art. 172 C. proc. fisc., este reglementată contestația la executare silită și prevede, la alin. (1) că „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare „în condițiile legii”, iar la alin. (3) se adaugă precizarea potrivit căreia „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.

Este semnificativ că prin alin. (4) al art. 172 C. proc. fisc. din textul de lege sus arătat se prevede că, în toate cazurile menționate, „Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență”. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de SC S. SA Năsăud și va dispune modificarea sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Năsăud.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC S. SA Năsăud împotriva sentinței civile nr. 650 din 10 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că trimite cauza privind pe reclamanta SC S. SA Năsăud și pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu spre competentă soluționare la Judecătoria Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.