ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă
nr. 2704 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios
administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetentei materiale,
excepție invocată din oficiu, declinându-se competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului București, secția a
IX
a contencios administrativ
și fiscal.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța a reținut că din economia art. 10 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 rezultă, fără echivoc, faptul că în cazul litigiilor privind taxe
și impozite, contribuții vamale, precum și accesorii ale acestora, singurul
criteriu pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cauza este cel
valoric.
Cum prin
acțiune reclamanta contestă debitul de 3930 lei, reprezentând TVA și pe cel de
330 lei reprezentând majorări de întârziere, valoarea totală situându-se sub
limita de 500.000 lei, competența de soluționare aparține Tribunalului
București, secția a
IX
a contencios administrativ și fiscal.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală,
criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în
esență, că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au în vedere două
situații în care competența materială aparține Curților de apel, respectiv
aceea când actul administrativ atacat este emis de o autoritate centrală și
aceea în care actul atacat privește sume mai mari de 500.000 lei.
În opinia recurentei,
prevederea art. 10 din Legea nr. 554/2004 trebuie raportată la dispozițiile
art. 3 pct. 1 C. proc. civ., prin care se stabilește o competență exclusivă în
favoarea curților de apel privind litigiile având ca obiect acte administrative
emise sau încheiate de autorități publice centrale.
Examinând actele și
lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, și din
oficiu, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat, din
considerentele ce se vor arăta în cele ce succed:
Legea nr. 554/2004,
cu modificările și completările ulterioare, instituie două criterii pentru
stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor în contencios
administrativ: 1. criteriul poziționării autorității emitente în sistemul
autorităților publice (sau criteriul rangului autorității emitente) și 2.
criteriul valoric.
Criteriul valoric se
aplică în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a
tribunalului și a curții de apel în raport de suma în litigiu.
În cauza de
față sunt supuse controlului de legalitate acte administrative prin care s-au
stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată a sumei de 3930 lei,
reprezentând TVA și 330 lei, majorări de întârziere.
Prin urmare, se
aplică criteriul valoric în ceea ce privește stabilirea competenței materiale,
neavând relevanță dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică
centrală sau locală.
Dat fiind faptul că
valoarea obligațiilor de plată stabilite se situează sub limita de 500.000 lei,
în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza
I
din Legea nr. 554/20004,
modificată și completată, competența materială de soluționare a cauzei, în
fond, revine tribunalului, respectiv celui de la domiciliul reclamantei, care
este Tribunalul București, secția a
IX
a contencios administrativ și fiscal,
potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.
Pentru considerentele arătate,
se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar
recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a
fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 2704
din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.