ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5623/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții B.Gh. și B.M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, au solicitat desființarea Deciziei nr. 392 din 1 octombrie 2010, a Deciziei de impunere nr. 3134143 din 22 iunie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 3134142 din 22 iunie 2010, emise de pârâtă, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 380.486 RON cu titlu de TVA împreună cu dobânda aferentă pe zi începând cu data de 28 iunie 2010 și până la data restituirii; obligarea pârâtei la plata de daune interese la nivelul sumei de 300 RON pe zi pentru sechestrarea asigurătorie a unor imobile.

În motivarea acțiunii, reclamanții au mai arătat în esență că, pârâta a stabilit suplimentar în sarcina acestora, prin actele contestate, obligații de plată în cuantum de 721.998 RON din care 380.486 RON reprezentând TVA și 341.512 RON majorări de întârziere și deși au achitat debitul principal de 380.486 RON pentru a împiedica curgerea altor majorări de întârziere, cu toate acestea pârâta a instituit măsuri asigurătorii pentru diferența de 341.512 RON reprezentând majorări de întârziere. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința nr. 5619 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut în esență, că actele contestate au fost emise de o autoritate publică locală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, iar suma solicitată de reclamanți prin acțiune ca fiind plătită nelegal pârâtei cu titlu de TVA, este în valoare de 380.486 RON, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 cu privire la competența de soluționare a cauzei de către un tribunal administrativ fiscal. Prin Sentința nr. 5225 din 18 decembrie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că din actele aflate la dosar rezultă că reclamanții contestă Decizia de soluționare a contestației nr. 392 din 1 octombrie 2011, precum și Decizia de impunere emisă de pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina lor obligații de plată reprezentând TVA, în valoare de 380.486 RON și majorări de întârziere, în valoare de 341.512 RON, în total 721.998 RON. În acest context, tribunalul a apreciat că în speță este incident art. 10 alin. (1) teza a II-a, ce are în vedere un litigiu fiscal, a cărui valoare contestată depășește suma de 500.0000 RON, întrucât valoare debitului contestat însumează suma de 721.998 RON, chiar dacă, pe unul dintre capetele de cerere se solicită restituirea sumei (achitată deja) în cuantum de 380.486 RON, debit principal, reprezentând TVA datorat.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde ROL, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel". În interpretarea și aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în jurisprudență s-a reținut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanței competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter fiscal.

În cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală. Dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza criteriului valoric, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală ori mai mare de 500.000 RON.

În cauză, în privința actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată următoarele: Astfel cum a reținut și Tribunalul București, actele contestate în cauză sunt Decizia de soluționare a contestației nr. 392 din 1 octombrie 2011 și decizia de impunere emisă de pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina reclamanților obligații de plată reprezentând TVA, în valoare de 380.486 RON și majorări de întârziere, în valoare de 341.512 RON, în total 721.998 RON.

Prin urmare, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale, precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte, competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat este mai mare de 500.000 RON, competența de soluționare în fond a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013. Procesat de GGC - LM