ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5623/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanții B.Gh. și B.M. în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București, au solicitat desființarea Deciziei nr. 392 din 1

octombrie 2010, a Deciziei de impunere nr. 3134143 din 22 iunie 2010 și a

Raportului de inspecție fiscală nr. 3134142 din 22 iunie 2010, emise de pârâtă,

precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 380.486 RON cu titlu de TVA

împreună cu dobânda aferentă pe zi începând cu data de 28 iunie 2010 și până la

data restituirii; obligarea pârâtei la plata de daune interese la nivelul sumei

de 300 RON pe zi pentru sechestrarea asigurătorie a unor imobile.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au mai arătat în esență că, pârâta a stabilit suplimentar

în sarcina acestora, prin actele contestate, obligații de plată în cuantum de

721.998 RON din care 380.486 RON reprezentând TVA și 341.512 RON majorări de

întârziere și deși au achitat debitul principal de 380.486 RON pentru a

împiedica curgerea altor majorări de întârziere, cu toate acestea pârâta a

instituit măsuri asigurătorii pentru diferența de 341.512 RON reprezentând

majorări de întârziere.

generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr.

5619 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel București a reținut în esență, că actele

contestate au fost emise de o autoritate publică locală, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Municipiului București, iar suma solicitată de reclamanți

prin acțiune ca fiind plătită nelegal pârâtei cu titlu de TVA, este în valoare

de 380.486 RON, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr.

554/2004 cu privire la competența de soluționare a cauzei de către un tribunal

administrativ fiscal.

Prin Sentința nr.

5225 din 18 decembrie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că din actele aflate la dosar rezultă că

reclamanții contestă Decizia de soluționare a contestației nr. 392 din 1

octombrie 2011, precum și Decizia de impunere emisă de pârâtă, prin care s-a

stabilit în sarcina lor obligații de plată reprezentând TVA, în valoare de

380.486 RON și majorări de întârziere, în valoare de 341.512 RON, în total

721.998 RON.

În acest context,

tribunalul a apreciat că în speță este incident art. 10 alin. (1) teza a II-a,

ce are în vedere un litigiu fiscal, a cărui valoare contestată depășește suma

de 500.0000 RON, întrucât valoare debitului contestat însumează suma de 721.998

RON, chiar dacă, pe unul dintre capetele de cerere se solicită restituirea

sumei (achitată deja) în cuantum de 380.486 RON, debit principal, reprezentând

TVA datorat.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde

ROL, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede

altfel".

În interpretarea și

aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în jurisprudență s-a reținut că

prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanței

competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracter

fiscal.

În cazul actului

administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul

local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de

tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală,

respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate

publică centrală.

Dacă obiectul

litigiului îl formează un act administrativ-fiscal, competența materială a

instanței de contencios administrativ se stabilește în mod exclusiv pe baza

criteriului valoric, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau

egală ori mai mare de 500.000 RON.

În cauză, în privința

actelor ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată

următoarele:

Astfel cum a reținut

și Tribunalul București, actele contestate în cauză sunt Decizia de soluționare

a contestației nr. 392 din 1 octombrie 2011 și decizia de impunere emisă de

pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina reclamanților obligații de plată

reprezentând TVA, în valoare de 380.486 RON și majorări de întârziere, în

valoare de 341.512 RON, în total 721.998 RON.

Prin urmare, având în

vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ

fiscale, precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de

acte, competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu

criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât

cuantumul sumei ce formează obiectul actului contestat este mai mare de 500.000

RON, competența de soluționare în fond a litigiului aparține Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

regulatorului de competență

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Municipiului București în favoarea Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM