ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4444/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4444/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în fața primei instanțe
Prin cererea înregistrată la 26 mai 2009,
reclamanta Cabinet avocat D.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții
Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a
Municipiului București și Administrația Finanțelor Publice sector 4 București,
să se dispună anularea Ordinelor nr. 2089/2006 și nr. 1311/2008 emise de
Ministerul Finanțelor pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor din
documentele de plată întocmite de debitori privind obligațiile fiscale.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a susținut că ordinele contestate au fost emise cu
încălcarea actelor normative de rang superior care au constituit temeiul lor
juridic, ceea ce a determinat obligarea sa nelegală la plata unor majorări de
întârziere aferente impozitelor, contribuțiilor sociale și altor venituri ale
bugetului general consolidat, calculate pentru perioada 25 ianuarie 2006 - 25
septembrie 2008 prin Deciziile nr. 1/2008 emise de Administrația Finanțelor
Publice sector 4 București, menținute prin Decizia nr. 52 din 9 februarie 2009
de soluționare a contestației întocmită de Direcția Generală a Finanțelor
Publice a Municipiului București.
Reclamanta a
învederat că, deși cele două ordine au fost date în aplicarea C. proc. fisc.,
autoritatea emitentă nu a avut în vedere că nu pot fi depășite limitele legii
și nici nu se poate adăuga la lege prin actul administrativ normativ, al cărui
scop este acela de explicitare și de aplicare a legii.
Soluția instanței
de fond
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat
Sentința civilă nr. 5396 din 27 septembrie 2011, prin care a respins acțiunea
împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
București și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București pentru
lipsa calității procesuale pasive a celor două pârâte, constatând că acestea nu
au legitimare procesuală în raport cu obiectul acțiunii formulată de
reclamantă.
Prin aceeași
sentință, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată
împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, reținându-se că Ordinele nr.
2089/2006 și nr. 1311/2008 nu conțin dispoziții care să contravină
dispozițiilor art. 114 din C. proc. fisc., actul normativ cu putere de lege în
baza căruia au fost emise.
Instanța de fond a
mai reținut că reclamanta nu a indicat motivele de nelegalitate și nici
prevederile considerate nelegale, solicitând anularea celor două ordine în
integralitatea lor.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor
art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., să fie modificată
hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării Ordinelor nr.
2089/2006 și nr. 1311/2008 emise de Ministerul Finanțelor Publice.
Recurenta a susținut
că instanța de fond a respins cu încălcarea legii cererea de suspendare a
judecării cauzei până la soluționarea demersului formulat în baza Ordonanței
Guvernului nr. 30/2011, dată fiind legătura dintre dreptul dedus judecății și
cel care face obiectul cererii de anulare a majorărilor de întârziere.
Pe fondul cauzei,
recurenta a criticat soluția de respingere a acțiunii, arătând că nelegalitatea
celor două ordine contestate este consecința nerespectării dispozițiilor art.
114 alin. (4) - (6) din C. proc. fisc., în aplicarea cărora au fost emise.
În măsura în care
cele două ordine sunt invocate ca temei pentru sancționarea sa, recurenta a
arătat că dispozițiile lor contravin legii, pentru că majorările de întârziere
se datorează numai în cazul neplății sau plății cu întârziere a obligațiilor
fiscale, iar nu și în situația îndreptării erorilor din documentele de plată.
Din acest motiv, recurenta a precizat că, deși s-a constatat că a achitat în
termen legal toate impozitele și contribuțiile datorate bugetului general
consolidat, prin Deciziile nr. 1 din 23 octombrie 2008, Serviciul evidența de
plătitori din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 4 a stabilit
nelegal obligația sa de a plăti majorări de întârziere în sumă de 3.010 lei,
calculate pentru perioada 25 ianuarie 2006 - 25 septembrie 2008.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru
următoarele considerente:
Aspecte de fapt și
de drept relevante
Instanța de fond nu a
fost sesizată cu o cerere de suspendare a cauzei în perioada de soluționare a
cererii adresată de recurenta-reclamantă Administrația Finanțelor Publice
sector 4 pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 30/2011, astfel că prima
critică formulată în recurs este lipită de obiect.
Din actele dosarului
rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat numai acordarea unui termen pentru
soluționarea cererii de anulare a majorărilor de întârziere în baza O.G. nr.
30/2011 și deci în cauză nu a fost formulată o cerere de suspendare a judecării
pricinii.
În ceea ce privește
fondul cauzei, se constată că soluția de respingere a acțiunii în anulare este
legală și temeinică, iar criticile aduse în recurs sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a
constatat corect legalitatea Ordinelor nr. 2089/2006 și nr. 1311/2008 emise de
Ministerul Finanțelor Publice pentru aprobarea procedurii de îndreptare a
erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori privind
obligațiile fiscale, întrucât nu se reține existența unei neconformități între
aceste două acte administrative cu caracter normativ și dispozițiile art. 114
alin. (4) - (7) C. proc. fisc. pentru aplicarea cărora au fost întocmite.
Atât dispozițiile
art. 114 alin. (4) - (7) din C. proc. fisc., cât și cele două ordine emise în
executarea lor nu prevăd plata de majorări de întârziere în cazul îndreptării
erorilor materiale din documentele de plată, fiind reglementată numai
sancțiunea decăderii pentru situația în care cererea nu este depusă în termen
de un an de la data plății.
În consecință,
recurenta-reclamantă nu a dovedit motive de nelegalitate pentru cele două
ordine contestate și nici vătămarea adusă prin această reglementare unui drept
recunoscut de lege sau unui interes legitim, ceea ce era necesar ca o condiție
de admitere a acțiunii prevăzută de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
Această concluzie se
impune cu atât mai mult cu cât se constată că recurenta-reclamantă a contestat
Deciziile nr. 1/2008 întocmite de Administrația Finanțelor Publice sector 4,
menținute prin Decizia nr. 52 din 9 februarie 2009 a Direcției Generale a
Finanțelor Publice a Municipiului București cu privire la obligația de plată a
majorărilor de întârziere în sumă de 3.010 lei, calculate în perioada 25
ianuarie 2006 - 25 septembrie 2008 și aceste acte administrativ fiscale s-au
întemeiat în drept pe dispozițiile art. 120 C. proc. fisc., iar nu pe cele două
ordine cu caracter normativ pentru care a fost formulată prezenta acțiune în
anulare.
Pentru aceleași
considerente, se constată că nu se impune a mai fi examinate susținerile din
recurs privind nelegalitatea Deciziilor nr. 1/2008 și nr. 52 din 9 februarie
2009, care constituie obiectul unei alte proceduri judiciare sau cele
referitoare la data la care se consideră că plata unor obligații fiscale a fost
efectuată în mod valabil.
Față de argumentele
care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare
a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul
recurs ca nefondat.
Soluția instanței
de recurs și temeiul juridic al acesteia
În baza dispozițiilor
art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Cabinet Avocat D.C. împotriva Sentinței nr. 5396 din 27 septembrie
2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 octombrie 2012.
Procesat de GGC - CL