ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4444/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată la 26 mai 2009, reclamanta Cabinet avocat D.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Administrația Finanțelor Publice sector 4 București, să se dispună anularea Ordinelor nr. 2089/2006 și nr. 1311/2008 emise de Ministerul Finanțelor pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor din documentele de plată întocmite de debitori privind obligațiile fiscale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că ordinele contestate au fost emise cu încălcarea actelor normative de rang superior care au constituit temeiul lor juridic, ceea ce a determinat obligarea sa nelegală la plata unor majorări de întârziere aferente impozitelor, contribuțiilor sociale și altor venituri ale bugetului general consolidat, calculate pentru perioada 25 ianuarie 2006 - 25 septembrie 2008 prin Deciziile nr. 1/2008 emise de Administrația Finanțelor Publice sector 4 București, menținute prin Decizia nr. 52 din 9 februarie 2009 de soluționare a contestației întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București. Reclamanta a învederat că, deși cele două ordine au fost date în aplicarea C. proc.

fisc., autoritatea emitentă nu a avut în vedere că nu pot fi depășite limitele legii și nici nu se poate adăuga la lege prin actul administrativ normativ, al cărui scop este acela de explicitare și de aplicare a legii. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 5396 din 27 septembrie 2011, prin care a respins acțiunea împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 4 București pentru lipsa calității procesuale pasive a celor două pârâte, constatând că acestea nu au legitimare procesuală în raport cu obiectul acțiunii formulată de reclamantă.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, reținându-se că Ordinele nr. 2089/2006 și nr. 1311/2008 nu conțin dispoziții care să contravină dispozițiilor art. 114 din C. proc. fisc., actul normativ cu putere de lege în baza căruia au fost emise. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta nu a indicat motivele de nelegalitate și nici prevederile considerate nelegale, solicitând anularea celor două ordine în integralitatea lor. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării Ordinelor nr. 2089/2006 și nr. 1311/2008 emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenta a susținut că instanța de fond a respins cu încălcarea legii cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea demersului formulat în baza Ordonanței Guvernului nr. 30/2011, dată fiind legătura dintre dreptul dedus judecății și cel care face obiectul cererii de anulare a majorărilor de întârziere. Pe fondul cauzei, recurenta a criticat soluția de respingere a acțiunii, arătând că nelegalitatea celor două ordine contestate este consecința nerespectării dispozițiilor art. 114 alin. (4) - (6) din C. proc. fisc., în aplicarea cărora au fost emise. În măsura în care cele două ordine sunt invocate ca temei pentru sancționarea sa, recurenta a arătat că dispozițiile lor contravin legii, pentru că majorările de întârziere se datorează numai în cazul neplății sau plății cu întârziere a obligațiilor fiscale, iar nu și în situația îndreptării erorilor din documentele de plată.

Din acest motiv, recurenta a precizat că, deși s-a constatat că a achitat în termen legal toate impozitele și contribuțiile datorate bugetului general consolidat, prin Deciziile nr. 1 din 23 octombrie 2008, Serviciul evidența de plătitori din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 4 a stabilit nelegal obligația sa de a plăti majorări de întârziere în sumă de 3.010 lei, calculate pentru perioada 25 ianuarie 2006 - 25 septembrie 2008. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Instanța de fond nu a fost sesizată cu o cerere de suspendare a cauzei în perioada de soluționare a cererii adresată de recurenta-reclamantă Administrația Finanțelor Publice sector 4 pentru aplicarea prevederilor O.G.

nr. 30/2011, astfel că prima critică formulată în recurs este lipită de obiect. Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat numai acordarea unui termen pentru soluționarea cererii de anulare a majorărilor de întârziere în baza O.G. nr. 30/2011 și deci în cauză nu a fost formulată o cerere de suspendare a judecării pricinii. În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că soluția de respingere a acțiunii în anulare este legală și temeinică, iar criticile aduse în recurs sunt neîntemeiate. Instanța de fond a constatat corect legalitatea Ordinelor nr. 2089/2006 și nr. 1311/2008 emise de Ministerul Finanțelor Publice pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori privind obligațiile fiscale, întrucât nu se reține existența unei neconformități între aceste două acte administrative cu caracter normativ și dispozițiile art. 114 alin. (4) - (7) C. proc.

fisc. pentru aplicarea cărora au fost întocmite. Atât dispozițiile art. 114 alin. (4) - (7) din C. proc. fisc., cât și cele două ordine emise în executarea lor nu prevăd plata de majorări de întârziere în cazul îndreptării erorilor materiale din documentele de plată, fiind reglementată numai sancțiunea decăderii pentru situația în care cererea nu este depusă în termen de un an de la data plății. În consecință, recurenta-reclamantă nu a dovedit motive de nelegalitate pentru cele două ordine contestate și nici vătămarea adusă prin această reglementare unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim, ceea ce era necesar ca o condiție de admitere a acțiunii prevăzută de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât se constată că recurenta-reclamantă a contestat Deciziile nr. 1/2008 întocmite de Administrația Finanțelor Publice sector 4, menținute prin Decizia nr. 52 din 9 februarie 2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București cu privire la obligația de plată a majorărilor de întârziere în sumă de 3.010 lei, calculate în perioada 25 ianuarie 2006 - 25 septembrie 2008 și aceste acte administrativ fiscale s-au întemeiat în drept pe dispozițiile art. 120 C. proc. fisc., iar nu pe cele două ordine cu caracter normativ pentru care a fost formulată prezenta acțiune în anulare.

Pentru aceleași considerente, se constată că nu se impune a mai fi examinate susținerile din recurs privind nelegalitatea Deciziilor nr. 1/2008 și nr. 52 din 9 februarie 2009, care constituie obiectul unei alte proceduri judiciare sau cele referitoare la data la care se consideră că plata unor obligații fiscale a fost efectuată în mod valabil. Față de argumentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Cabinet Avocat D.C. împotriva Sentinței nr. 5396 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL