ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3864/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea prin

sentința nr. 134 din 9 februarie 2007 a respins acțiunea formulată de către

reclamantul L.V., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia nr. 52 din 2 mai 2007, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de

reclamantul L.V.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a formulat recurs reclamantul.

Recurentul nu a indicat nici

unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin criticile formulate

arătând, în esență, că în mod greșit instanța de apel a anulat apelul, ca

netimbrat, taxa judiciară de timbru fiind achitată cu O.P. nr. 1 din 17 aprilie

2005, dovada efectuării plății fiind înregistrată la Curtea de Apel Pitești la

data de 25 aprilie 2007, critici care, în aplicațiunea art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cum, apelantul – reclamant

nu a plătit anticipat taxa de timbru legal datorată pentru judecata apelului, instanța

de apel a procedat la citarea acestuia cu mențiunea de a depune taxa judiciară

de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, obligația

la care apelantul – reclamant nu s-a conformat.

În motivarea recursului, reclamantul

arată că dovada achitării taxei de timbru a fost înregistrată la Curtea de Apel

Pitești la data de 25 aprilie 2007, însă, așa cum rezultă din dosar, la acea

dată, instanța de apel a înregistrat un set de acte comunicate prin poștă de

către reclamant, însoțite și de un opis în care sunt consemnate toate

înscrisurile depuse, printre acestea neregăsindu-se nici menționată în opis,

nici în materialitatea sa, dovada plății taxei de timbru, cum a arătat

reclamantul în criticile formulate deciziei recurate.

În consecință, constatând că

în mod corect instanța de apel a anulat apelul reclamantului, ca netimbrat, potrivit

art. 11 și art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995,

completată și modificată, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de

către reclamant, ca nefondat iar, privitor la cererea formulată de către partea

potrivnică în sensul acordării cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării

recurentului – reclamant la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul L.V. împotriva deciziei nr. 52 din 2 mai 2007 a Curții de Apel

Pitești, ca nefondat.

Obligă recurentul –

reclamant să plătească intimatei – pârâte F.V.S.C. Râmnicu Vâlcea suma de 1.000

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2007.