ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3864/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea prin sentința nr. 134 din 9 februarie 2007 a respins acțiunea formulată de către reclamantul L.V., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 52 din 2 mai 2007, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantul L.V. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs reclamantul. Recurentul nu a indicat nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin criticile formulate arătând, în esență, că în mod greșit instanța de apel a anulat apelul, ca netimbrat, taxa judiciară de timbru fiind achitată cu O.P. nr. 1 din 17 aprilie 2005, dovada efectuării plății fiind înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 25 aprilie 2007, critici care, în aplicațiunea art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Cum, apelantul – reclamant nu a plătit anticipat taxa de timbru legal datorată pentru judecata apelului, instanța de apel a procedat la citarea acestuia cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, obligația la care apelantul – reclamant nu s-a conformat.

În motivarea recursului, reclamantul arată că dovada achitării taxei de timbru a fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 25 aprilie 2007, însă, așa cum rezultă din dosar, la acea dată, instanța de apel a înregistrat un set de acte comunicate prin poștă de către reclamant, însoțite și de un opis în care sunt consemnate toate înscrisurile depuse, printre acestea neregăsindu-se nici menționată în opis, nici în materialitatea sa, dovada plății taxei de timbru, cum a arătat reclamantul în criticile formulate deciziei recurate. În consecință, constatând că în mod corect instanța de apel a anulat apelul reclamantului, ca netimbrat, potrivit art. 11 și art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G.

nr. 32/1995, completată și modificată, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de către reclamant, ca nefondat iar, privitor la cererea formulată de către partea potrivnică în sensul acordării cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentului – reclamant la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul L.V. împotriva deciziei nr. 52 din 2 mai 2007 a Curții de Apel Pitești, ca nefondat. Obligă recurentul – reclamant să plătească intimatei – pârâte F.V.S.C. Râmnicu Vâlcea suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2007.