ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3757/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 922 din 22 septembrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâtele C.C.M., prin lichidator SC E. SRL Rm. Vâlcea, SC B. SA Vâlcea, prin lichidator SC R.V. SA Rm. Vâlcea, SC G. SRL com. Mateești și P.C.M. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada proprietății că imobilele ce au făcut obiectul tranzacției încheiate între pârâți sunt proprietatea sa, pentru a se constata nulitatea absolută a tranzacției respective.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost anulat ca insuficient timbrat, de Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 18 din 23 februarie 2005. Pronunțându-se astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 37.000 lei și timbru judiciar în valoare de 1.500 lei, iar în ședința publică din 26 ianuarie 2005, instanța a dispus completarea de către reclamantul prezent în sală a taxei judiciare de timbru cu suma de 18.000 lei, obligație legală pe care nu a îndeplinit-o. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul arătând că este nelegală, deoarece instanța nu i-a pus în vedere să completeze taxa judiciară de timbru, iar încheierea de ședință, din acest punct de vedere nu corespunde realității.

La termenul de azi, recurentul-reclamant a susținut că nu s-a putut prezenta la instanța de apel la termenul din 23 februarie 2005, deoarece a fost bolnav și astfel nu a putut să completeze taxa judiciară de timbru. Recursul este fondat. Din încheierea de ședință din 26 ianuarie 2005, rezultă că instanța de apel i-a pus în vedere reclamantului să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 18.000 lei. Pentru acest motiv dar și pentru ca motivele de apel să fie comunicate intimaților pârâți, cauza a fost amânată la 23 februarie 2005. La acest din urmă termen, reclamantul a lipsit și pentru că nu a achitat diferența de taxă judiciară de timbru, instanța a soluționat cauza, făcând aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Din adeverința medicală emisă de Cabinetul medical individual M.M. din municipiul Rm. Vâlcea la data de 22 februarie 2005, depusă la instanța de recurs rezultă că reclamantul este suferind de ulcer duodenal, iar între perioada 22 – 24 februarie 2005 i s-a recomandat repaus și scutire. În aceste condiții, reclamantul a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanța de apel, la termenul din 23 februarie 2005 și de a face dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru. Având în vedere că judecata în apel s-a făcut în lipsa reclamantului aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanță Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza la Curtea de Apel Pitești, pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.M., împotriva deciziei nr. 18 din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Pitești, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 iunie 2005.