ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3757/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3757/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secția comercială,
prin sentința nr. 922 din 22 septembrie 2004, a respins acțiunea formulată de
reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâtele C.C.M., prin lichidator SC E.
SRL Rm. Vâlcea, SC B. SA Vâlcea, prin lichidator SC R.V. SA Rm. Vâlcea, SC G. SRL
com. Mateești și P.C.M.
Hotărând astfel, instanța de fond a
reținut că reclamantul nu a făcut dovada proprietății că imobilele ce au făcut
obiectul tranzacției încheiate între pârâți sunt proprietatea sa, pentru a se
constata nulitatea absolută a tranzacției respective.
Apelul declarat de reclamant
împotriva acestei sentințe a fost anulat ca insuficient timbrat, de Curtea de
Apel Pitești, prin decizia nr. 18 din 23 februarie 2005.
Pronunțându-se astfel, instanța de
apel a reținut că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de
37.000 lei și timbru judiciar în valoare de 1.500 lei, iar în ședința publică
din 26 ianuarie 2005, instanța a dispus completarea de către reclamantul
prezent în sală a taxei judiciare de timbru cu suma de 18.000 lei, obligație
legală pe care nu a îndeplinit-o.
Împotriva acestei decizii, a
declarat recurs reclamantul arătând că este nelegală, deoarece instanța nu i-a
pus în vedere să completeze taxa judiciară de timbru, iar încheierea de
ședință, din acest punct de vedere nu corespunde realității.
La termenul de azi,
recurentul-reclamant a susținut că nu s-a putut prezenta la instanța de apel la
termenul din 23 februarie 2005, deoarece a fost bolnav și astfel nu a putut să
completeze taxa judiciară de timbru.
Recursul este fondat.
Din încheierea de ședință din 26
ianuarie 2005, rezultă că instanța de apel i-a pus în vedere reclamantului să
completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 18.000 lei.
Pentru acest motiv dar și pentru ca
motivele de apel să fie comunicate intimaților pârâți, cauza a fost amânată la
23 februarie 2005.
La acest din urmă termen,
reclamantul a lipsit și pentru că nu a achitat diferența de taxă judiciară de
timbru, instanța a soluționat cauza, făcând aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Din adeverința medicală emisă de
Cabinetul medical individual M.M. din municipiul Rm. Vâlcea la data de 22
februarie 2005, depusă la instanța de recurs rezultă că reclamantul este
suferind de ulcer duodenal, iar între perioada 22 – 24 februarie 2005 i s-a
recomandat repaus și scutire.
În aceste condiții, reclamantul a
fost în imposibilitate de a se prezenta la instanța de apel, la termenul din 23
februarie 2005 și de a face dovada achitării diferenței taxei judiciare de
timbru.
Având în vedere că judecata în apel
s-a făcut în lipsa reclamantului aflat în imposibilitate de a se prezenta în
instanță Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să
admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza la Curtea de
Apel Pitești, pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul M.M., împotriva deciziei nr. 18 din 23 februarie 2005 a Curții de
Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ. Casează decizia atacată
și trimite cauza la Curtea de Apel Pitești, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 20 iunie 2005.