ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2090/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin

sentința penală

nr. 20 din 18 martie decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, î

n baza art. 403 alin. (3) C. proc .pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta S.E. împotriva sentinței penale nr. 719 din 30 mai 1958 pronunțată în dosar nr. 357/1958 al Tribunalului Militar al Regiunii a lll-a Militară Cluj, fiind obligată revizuienta să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea adresată inițial la Parchetul de pe lângă Tribunal Militar Cluj la data de 31 ianuarie 2007 și înregistrată sub nr. 15/C/2007, petiționara S.E., născută S.A., sora condamnatului și executatului politic S.A., a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 719 din 30 mai 1958 din dosarul nr. 357/1958 al Tribunalului Militar al Regiunii a III a Militară Cluj.

În motivarea cererii de revizuire, petiționara a arătat că fratele său, S.A., s-a născut la ... 1925 și a fost executat la 1 septembrie 1958 alături de coinculpații H.I., F.A., T.E., T.D., O.P.Șt., O.Gh.C., L.Șt.Șt., K.Șt. și A.I.A. în baza sentinței, mai sus-menționate. În afara acestora, prin aceeași sentință au fost condamnați la pedepse deosebit de grave alte 47 de persoane și s-a dispus și confiscarea totală a averii condamnaților. Soluțiile de condamnare au fost pronunțate de completul de judecată prezidat de prost famatul judecător călău M.P., ajuns maior de justiție, fără a fi absolvent al vreunei facultăți de drept.

Potrivit considerentelor sentinței menționate, inculpații au inițiat și organizat o mișcare contrarevoluționară în R.P.R. de tip laburist-creștin denumită P.M.C. care avea ca scop declanșarea unei lovituri de stat în luna august 1956 în R.P.R. și instaurarea vechiului regim burghezo-moșieresc. S-a reținut în sarcina inculpaților că au întocmit un manifest program, care cuprindea o serie de fraze și lozinci cu aspect democratic și au avut și ideea creării unui stat confederal româno-maghiar și chiar european.

S-a reținut, de asemenea, că inculpatul F.A., fost avocat și membru al partidelor istorice, a avut ca misiune specială recrutarea elementelor de naționalitate română din toată țara, iar inculpații au îndrăznit să aducă calomnii la adresa U.R.S.S. și a regimului existent în R.P.R., caracterizând regimul impus de baionetele sovietice în felul următor: „Comuniștii pot obține succese numai acolo unde masa este demoralizată sau înșelată, deci nimeni nu mai are speranță .. Față de această politică a sovieticului, noi trebuie să clădim confederația noastră cu cea mai mare seriozitate și trebuie să ia ființă cât mai urgent și P. atât pe linie politică cât și în privința economică”.

Inculpatul S.A., redactorul acestui manifest, a fost calificat drept un „animal turbat”. El a mai declarat că „deoarece între timp rebeliunea contrarevoluționară din Ungaria a fost lichidată și astfel, șansele acțiunii plănuite de organizația subversivă creată și condusă de mine au scăzut .. am hotărât împreună cu H.I. să nu mai întreprindem asemenea acțiuni”.

Revoluția maghiară a fost înăbușită de tancurile sovietice la 4 noiembrie1956, iar inculpatul S.A. a fost arestat abia peste 1 an, la 18 septembrie1957. Neinițierea vreunei acțiuni timp de 1 an, nu a fost considerată drept o desistare de instanțele militare investite cu judecarea cauzei. În schimb, prin considerentele sentinței au enunțat că „lepădăturile societății” care se vor ridica împotriva cuceririi revoluționare, pentru care s-a vărsat atâta sânge și atâtea jertfe, vor fi demascați de autoritățile de stat care sunt vigilente și păzesc ca lumina ochilor această putere populară.

În susținerea cererii sale de revizuire, petiționara a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând în primul rând, faptul că formulează această cerere de revizuire deoarece în urma desființării recursului în anulare nu există nici o altă posibilitate legală de a obține achitarea persoanelor condamnate și executate pe nedrept.

Ca fapte sau împrejurări noi sunt invocate următoarele:

- abolirea Decretului nr. 199/1950 care a sancționat cu pedeapsa capitală uneltirile împotriva securității interne și externe a R.P.R.;

- abolirea regimului ocrotit draconic de acest decret și de instanțele militare de atunci;

- demascarea oficială a crimelor comunismului prin Raportul T. și de către Președintele României;

- recunoașterea meritelor istorice a revoluției din 1956;

- aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, visată de condamnați acum 50 de ani;

- instanța militară din Cluj care a pronunțat sentința de condamnare nu avea cunoștință de crimele comunismului care au reprezentat secret de stat, nefiind aduse la cunoștința opiniei publice.

La data de 06 octombrie 2008, în susținerea cererii de revizuire, a fost depus R.C.P.A.D.C. România.

După efectuarea cercetărilor, în virtutea dispozițiilor art. 399 alin. (5) C. proc. pen., procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a înaintat întregul material împreună cu concluziile de admitere a cererii, Curții de Apel Cluj, stabilită ca fiind instanța competentă prin încheierea nr. 581 din 25 martie 2008, dosar nr. 974/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma soluționării conflictului de competență dintre Tribunalul Militar Cluj și Curtea de Apel Cluj.

Procurorul a apreciat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu a cererii de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât instanța militară care a pronunțat sentința de condamnare nu avea cunoștință de crimele comunismului, care au reprezentat secrete de stat, nefiind aduse la cunoștința opiniei publice.

Mai mult, din cuprinsul capitolului 111 al R.C.P.A.D.C. din România intitulat „Legislație și Justiție”, rezultă necesitatea desființării prin lege a condamnărilor emise pe baza unor articole cu caracter politic din vechile coduri penale, ținând seama de neconstituționalitatea aplicării lor și de încălcarea flagrantă a D.U.D.O.

S-a concluzionat că aceste împrejurări și fapte sunt noi și nu au putut fi cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, deci pe baza acestora se poate reține netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel că este inadmisibil ca justiția României, țară membră a U.E. să nu-i achite pe cei care și-au jertfit viața pentru asemenea idealuri nobile. În cazul respingerii în principiu a cererii de revizuire, reținându-se că motivele invocate nu îndeplinesc condițiile prevăzută de art. 394 lit. a) C. proc. pen., se poate pune problema încălcării dreptului de acces la justiție garantat de art. 21 din Constituția României precum și art. 6 teza I din C.A.D.O.L.F., în acest sens menționându-se cauza C. împotriva României.

Analizând în concret modul de desfășurare a procesului penal pornit împotriva inculpatului executat S.A., probele administrate precum și modul de administrare a acestora, procurorul a considerat că în prezenta cauză operează fără putință de tăgadă, principiul „in dubio pro reo”, în ceea ce privește existența faptelor pentru care a fost cercetat inculpatul, motiv pentru care, ar fi incidente prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., impunându-se deci, achitarea acestuia, în urma rejudecării cauzei, potrivit art. 405 C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire în baza actelor și lucrărilor dosarului și a reglementărilor în materie, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 719 din 30 mai 1958, pronunțată în dosarul nr. 357/1958 al Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj, în baza art. 1 lit. c) din Decretul-Lege nr. 199/1950 combinat cu art. 25 pct. 6 C. pen. și art. 4 din Decretul nr. 199/1950 a fost condamnat inculpatul

S.A.,

la pedeapsa cu moartea și confiscarea totală a averii personale în favoarea statului pentru crima de uneltire contra securității interne și externe a R.P.R.

De menționat că în dispozitivul sentinței se menționează expres că inculpatul S.A. nu posedă averi.

Prin Decizia nr. 206 din 24 iulie 1958 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar, s-a admis recursul declarat de inculpat și s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 1 lit. c) din Decretul nr. 199/1950 în infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen., modificat prin Decretul nr. 318/1958 și s-a menținut pedeapsa aplicată de prima instanță.

Inculpatul a formulat cerere de grațiere care a fost respinsă de P.M.A.N. în ședința din 22 august 1958.

În considerentele sentinței penale menționate s-a reținut, în esență, că inculpatul S.A. a inițiat și organizat o mișcare contrarevoluționară în R.P.R. de tip laburist creștin denumită P.M.C., care avea ca scop declanșarea unei lovituri de stat în luna august 1956 în R.P.R. pentru răsturnarea prin violență a ordinii sociale existente și instaurarea vechiului regim burghezo - moșieresc, precum și știrbirea suveranității statului asupra teritoriului actual, urmând a se contopi într-o conducere unică a statelor în așa zisa C.S.B., faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen., modificat prin Decretul nr. 318/1958.

Inculpatul S.A., preot romano catolic, încă din anii 1947 -1948, când era student la facultatea de teologie romano-catolică din Timișoara, și-a format o concepție ideologică de politică dușmănoasă orânduirii de stat democrat populare din R.P.R., fapt pentru care a devenit un adversar al orânduirii de stat din R.P.R.

După terminarea facultății de teologie, inculpatul a început să redacteze diferite scrieri, având la bază concepțiile sale, luând legătura cu alte elemente dușmănoase regimului, cărora le-a destăinuit concepțiile sale politice.

În vederea aplicării concepțiilor sale politice și ideologice și pentru a putea acționa mai intens împotriva regimului democrat popular din R.P.R., inculpatul și-a pus problema înființării unei organizații contrarevoluționare bazată pe principii social creștine, și astfel a propagat ani dea rândul aceste idei și altor persoane, care nutreau aceleași vederi, ca L.Șt., I.B., M.E., F.A., T.E. și alții.

În cursul anului 1955, inculpatul S.A., în discuțiile avute cu R.I., F.A., T.E., O.Șt. și A.A. iar, mai târziu, cu T.D.O.C., L.Șt. și K.Ș., au inițiat și organizat o mișcare contrarevoluționară în R.P.R., de tip laburist creștin denumită P.M.C., șeful acesteia fiind inculpatul S.A., care avea drept scop declanșarea unei lovituri de stat în luna august 1956, în R.P.R. pentru răsturnarea prin mijloace violente a ordinii socialiste și instaurarea vechiului regim burghezo - moșieresc, precum și știrbirea suveranității statului, urmând

a

se contopi într-o conducere unită a statelor din așa-zisa C.S.B., un nucleu C.S.R.M.

În acest scop, inculpații S.A. și H.I., în înțelegere cu ceilalți inculpați menționați mai sus, au contat pe ajutorul puterilor imperialiste și astfel au căutat să ia legătura cu Vaticanul, cu ambasadorul american din R.P.U., aflat în Târgu Mureș și oficiul de spionaj imperialist din Elveția Berna, O. și, în plus, inculpatul S.A. s-a deplasat personal în R.P.U., în perioada iulie -

2

august 1956, pentru a lua legătura cu elementele contrarevoluționare din

Ungaria, ca

și aceștia să pregătească o contrarevoluție care să izbucnească concomitent cu cea programată de inculpați.

Ca plan de acțiune, inculpații

au

conceput și realizat nuclee subversive, în orașele Arad, Cluj, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, orașul Stalin și apoi București, urmând ca membrii de încredere recrutați, să câștige pentru organizație cât mai mulți aderenți

și,

prin

act

contrarevoluționar, să ocupe orașul Stalin, Stațiunea de Emisie R.B., și apoi să pornească spre București, unde făcând joncțiunea

cu

elemente contrarevoluționare recrutate acolo, să acționeze alături de unitatea de tancuri, la lt. colonel D.C., pentru ocuparea M.A.M.I., și a studioului de radio București, la data de 16 august 1956 când urma să se emită proclamația către țară, P.M.C. care să anunțe răsturnarea regimului din R.P.R. și instaurarea noului regim. În realizarea acestui scop, au contat și pe ajutorul bandelor din Făgăraș și secuime, armamentul urma a fi procurat prin atacarea și jefuirea depozitului de armament din Sfântu Gheorghe, plus pe armamentul ce contau că o să-l furnizeze locotenentul colonel D.C., comandantul unității de tancuri Caracal.

Activitatea inculpaților s-a desfășurat în mod clandestin, întrebuințându-se diferite parole și nume conspirative, ca V.O., P., „o țigaretă prinsă la gură”, „o cutie de chibrituri săltată la mână”, Z. nume conspirativ al inculpatului S.A.

Activitatea inculpaților nu a avut rezultatul scontat pentru 28 august 1956, întrucât nu au reușit să mobilizeze suficiente forțe, iar pe de altă parte nu se perfectase în mod concret legătura cu locotenent colonel D.C., în ce privește intervenția armată a acestuia.

După izbucnirea contrarevoluției din Ungaria din octombrie 1956, inculpatul S.A. împreună cu colaboratorii lui principali R.I., F.A. și C.A. au început o activitate mai febrilă, pe problema începerii contrarevoluției și în R.P.R., plecând la București pentru a pune la punct câștigarea în organizație a locotenent colonel D.C., prin soția acestuia D.I., a luat apoi măsuri de procurare de armament și apoi de confecționare și difuzare de manifeste. De asemenea, au plănuit să fuzioneze cu rebelii din Ungaria, unde urma să plece o grupă de ajutor sub conducerea lui L.Șt.

Această acțiune planificată de inculpat este întreruptă însă de neașteptata lichidare a rebeliunii contrarevoluționare din R.P.U.

Analizând cazul de revizuire invocat în cauză, art. 394 lit. a) C. proc. pen., în raport cu datele concrete ale speței, prima instanță a constatat că cererea de revizuire este neîntemeiată.

Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate

fi

cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Din analiza textului legal rezultă că revizuirea, întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi, este dublu condiționată: pe de o parte, aceste fapte sau împrejurări să nu

fi

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; pe de altă parte, faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare sau de încetare a procesului penal.

În literatura de specialitate, dar și în practica judiciară s-a statuat că expresia „fapte sau împrejurări” semnifică probele propriu-zise, adică elemente de fapt cu caracter informativ, cu privire la ceea ce trebuie dovedit în revizuire, respectiv orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate dovedi netemeinicia hotărârii atacate.

Apoi, descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către părți, înainte sau în timpul judecării cauzei. De asemenea, s-a susținut că există acest caz de revizuire și atunci când instanța a cunoscut la data soluționării cauzei faptele probatorii ce se invocă în revizuire, dar nu au putut

fi

cunoscute mijloacele de probă.

Ori, din toate aceste interpretări ale textului legal, rezultă că pentru existența acestui caz de revizuire, este necesar ca „faptele sau împrejurările” să fi preexistat hotărârii atacate, doar că nu au fost cunoscute instanței, iar descoperirea lor ulterioară și invocarea în calea de atac a revizuirii, are menirea de a pune în lumină erorile de fapt din hotărâre și de a anula o astfel de

hotărâre

greșită, tocmai pentru că nu s-au cunoscut aceste împrejurări.

În speță, împrejurările invocate (abolirea Decretului nr. 199/1950 care a sancționat cu pedeapsa capitală uneltirile împotriva securității interne și externe a R.P.R.; abolirea regimului ocrotit draconic de acest decret și de instanțele militare de atunci; demascarea oficială a crimelor comunismului prin Raportul T. și de către Președintele României; recunoașterea meritelor istorice a revoluției din 1956; aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, visată de condamnați acum 50 de ani; necunoașterea crimelor comunismului care au reprezentat secrete de stat nefiind aduse la cunoștința opiniei publice), nu poate avea semnificația unor „fapte sau împrejurări noi”, în accepțiunea art. 394 lit. a) C. proc. pen., pentru că aceste evenimente reprezintă într-adevăr împrejurări descoperite ulterior, dar și apărute ulterior condamnării, deci care nu au preexistat hotărârii de condamnare și care să

fi

putut influența soluția procesului, dacă ar

fi

fost cunoscute la momentul soluționării cauzei.

Faptul că prin R.C.P.A.D.C. din România, s-au propus șefului statului măsuri legate de legislație și justiție, printre care: declararea crimelor regimului comunist drept crime împotriva umanității, imprescriptibile juridic sau desființarea prin lege a condamnărilor emise pe baza unor articole cu caracter politic din codurile penale din 1948, 1955, 1968, nu înseamnă că aceste condamnări considerate nelegale, neconstituționale, pot

fi

automat desființate, atât timp cât nu a fost adoptată o lege în acest sens.

Nu se poate vorbi în cauză de împrejurări „necunoscute instanțelor la soluționarea cauzei” pentru că, istoric vorbind, acest lucru nu era posibil. Soluționarea acelei cauze și, în final, condamnarea numitului S.A. s-a făcut în conformitate cu legislația în vigoare la momentul respectiv și cu probele dosarului care au confirmat comiterea faptelor reținute în sarcina sa. De altfel, însăși Codul penal de la 1958, sub imperiul căruia au fost comise infracțiunile în cauză, prevedea în art. 2, principiul aplicării legii penale în timp, în sensul că, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.

Nu se poate pune în nici un caz în speță problema încălcării liberului acces la justiție, consfințit de art. 21 din Constituția României și prevăzut și de art. 6 par. I din C.E.D.O. Petenta are dreptul a se adresa justiției, cum de altfel a și făcut-o prin prezenta cerere, neexistând nicio lege care să-i îngrădească exercitarea acestui drept și a beneficiat de judecarea cauzei sale, în mod public, de către o instanță independentă și imparțială, care însă, hotărăște conform reglementărilor naționale în materia revizuirii.

Există însă posibilitatea ca revizuienta să obțină constatarea unei eventuale reabilitări a condamnatului și, eventual, reparații morale - în baza legilor speciale în această materie (deținuți și condamnați politic în perioada regimului comunist).

S-a mai reținut că invocarea hotărârii C.E. în cauza C. împotriva României, ca exemplificare a recunoașterii încălcării dreptului de acces la justiție, nu-și

găsește

incidența în prezenta situație. În respectiva cauză, Curtea a constatat încălcarea substanței acestui drept, deoarece instanțele române nu au examinat legalitatea deciziilor autorităților administrative referitoare la drepturile cu caracter civil ale reclamantului, pe motiv că legislația în vigoare la acea dată în materia competenței instanțelor nu le permitea acest lucru, ele respingând cererile reclamantului ca inadmisibile, deci fără a le examina pe fond, ceea ce nu este cazul speței de față.

B. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta revizuentă S.E., criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire.

În motivarea recursului se arată că prima instanță a definit greșit legislația aplicabilă în materie, susținând că

însăși Codul penal de la 1958, sub imperiul căruia au fost comise infracțiunile în cauză, prevedea în art. 2 principiul aplicării legii penale în timp, în sensul că, legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare; or, se arată că faptele au fost comise înainte de revoluția din Ungaria din octombrie 1956, dată la care era în vigoare Codul penal din 1936.

Totodată, s-a arătat că în mod greșit instanța fondului a considerat că, pentru admiterea cererii de revizuire, împrejurările noi trebuiau să nu fie cunoscute de părți și de instanță, potrivit doctrinei fiind relevantă numai necunoașterea de către instanță, ceea ce este și cazul în speță, întrucât existența crimelor regimului comunist nu a putut fi cunoscută de instanța militară de la acea vreme.

Oral, apărătorul recurentei a invocat faptul că

instanța de fond nu se putea pronunța cu privire la cererea de revizuire în lipsa celor peste 50 de volume de urmărire penală ce se aflau la C.N.S.A.S. și nu au fost atașate dosarului.

Examinând sentința recurată prin prisma tuturor aspectelor de drept și de fapt, conform prevăzută art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu majoritate de voturi, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a procedat în mod greșit la judecarea cauzei, în condițiile în care cererii de revizuire nu i-au fost atașate decât anumite file (160 pagini din volumele 13 și 27) din dosarul cauzei, ce însuma 56 de volume, fiind incontestatabil că acestea nu au ieșit din posesia C.N.S.A.S., aspect ce reiese din înscrisul aflat la fila 2 din volumul II al dosarului întocmit de parchet în procedura de revizuire.

Procedând în acest fel, prima instanța a lăsat impresia că nu s-a aplecat nici măcar formal asupra cererii de revizuire, procedând la examinarea acesteia doar pe baza unei simple copii a hotărârii de condamnare și a dosarului de penitenciar și neluând în considerare argumentația vastă a cererii, susținută de altfel și de referatul procurorului, în acest fel, încălcându-se dreptul revizuientei la un proces echitabil.

Ca atare, apreciind că examinarea acestei critici face inutilă cercetarea celorlalte susțineri din motivele de recurs, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurenta revizuentă S.E., va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond care, cu ocazia rejudecării se va conforma prezentei decizii; totodată, va putea administra orice alte probe considerate concludente, urmând, totodată, să aibă în vedere și celelalte critici din motivele de recurs.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Admite recursul declarat de recurenta revizuentă S.E., împotriva sentinței penale nr. 20 din 18 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Cluj.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de revizuenta S.E., rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.