ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1328/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 130 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 1426/57/2008 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul revizuient M.O.M. împotriva sentinței penale nr. 565/1949 dată de Tribunalul Militar Sibiu. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Revizuientul M.O.M. a solicitat desființarea sentinței penale nr. 865/1949 pronunțată de Tribunalul Militar Sibiu în dosarul nr. 885/1949 și achitarea sa, întrucât nu este autorul faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa.

În susținerea cererii de revizuire a fost invocată intervenția securității în actul de justiție, încălcarea flagrantă a drepturilor omului. Instanța de fond, ținând seama și de concluziile procurorului exprimate prin referatul întocmit conform dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., a reținut că nu pot fi identificate motive de revizuire care ar permite declanșarea unei astfel de proceduri. Ca atare, a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs revizuientul condamnat M.O.M. solicitând casarea acesteia și, în cadrul rejudecării, admiterea cererii de revizuire considerând ca fiind îndeplinite condițiile legii. În motivele scrise de recurs, dar și în susținerea orală, se invocă încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 3 și art. 4 C. proc.

pen., în sensul că autoritățile judiciare nu au manifestat rol activ în soluționarea cauzei. Consideră că cererea de revizuire trebuie examinată prin prisma cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind invocate aspecte ce evidențiază climatul politic și social existent în perioada în care au fost efectuate cercetările și, ulterior, în cursul judecării cauzei. Ancheta, susține revizuientul, s-a realizat în condiții de tortură, bătăi cu palmele și pumnii de către organele de anchetă, injurii și deținerea în celula neagră. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinate cu art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. și art. 385 7 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, este îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive, scopul fiind acela de îndreptare a erorilor judiciare, aceasta neputându-se realiza decât prin anularea hotărârii care a consacrat eroarea judiciară și înlocuirea ei cu o altă hotărâre care să reflecte adevărul. Potrivit dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., caz invocat de către recurentul revizuient, revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”.

Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că acest caz constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi „netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”. Din analiza textului rezultă că acest caz de revizuire subzistă numai dacă sunt îndeplinite două condiții, și anume: a) sunt descoperite fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare. Cu privire la prima condiție, legea face referire la următoarele expresii: „fapte sau împrejurări noi”; „s-au descoperit”, „nu au fost cunoscute de instanță”.

Prin expresia „fapte sau împrejurări noi” se înțeleg acele elemente de fapt (probe) pe baza cărora să se poată stabili eroarea judiciară săvârșită cu ocazia primei judecăți. În același timp, faptele sau împrejurările noi trebuie să vizeze existența faptei și vinovăția făptuitorului sau existența unei cauze de încetare a procesului penal. Prin urmare, faptele sau împrejurările la care face referire art. 394 lit. a) C. proc. pen., trebuie să facă parte din categoria probelor principale. A descoperi un anumit fapt sau o anumită împrejurare înseamnă că acele fapte sau acea împrejurare să fie, pentru prima dată, cunoscute. Această nouă împrejurare înseamnă cunoașterea ei pentru prima dată după judecarea definitivă a cauzei iar, pe de altă parte, necunoașterea împrejurării noi să privească instanța, nu și părțile.

În fine, expresia „nu au fost cunoscute de instanță” reprezintă esența condiției examinate în cauză și constă în necunoașterea de către instanța care a soluționat cauza, a unor împrejurări noi descoperite ulterior. În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile legii și, din această perspectivă, în mod corect s-a dispus de către instanța de fond, respingerea cererii de revizuire formulată de revizuientul M.O.M. Împrejurările invocate de revizuient, politica statului comunist, climatul politic și social, rolul Securității în acea perioadă, nu pot avea semnificația unor „fapte sau împrejurări noi” în accepțiunea art. 394 lit. a) C. proc. pen. Soluționarea cauzei și, în final, condamnarea revizuientului M.O.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, s-a realizat în conformitate cu legislația în vigoare la acea dată și în raport cu probele administrate, în hotărârea de condamnare făcându-se trimitere la probe dar și la împrejurarea că infracțiunea a fost recunoscută (f. 19 dosar fond). Cât privesc celelalte elemente invocate de revizuient, exercitarea de violențe de către organele de anchetă, acestea pot fi dovedite, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 395 C. proc. pen., prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, ceea ce în cauză nu există. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M.O.M. împotriva sentinței penale nr. 130 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient M.O.M. împotriva sentinței penale nr. 130 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.