ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.06.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2070/2009

HOTĂRÂRE
02.06.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2070/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului

penal de față, constată:

Prin Sentința penală nr. 25 din 26 martie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul

nr. 317/33/2009, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a

Sentinței penale nr. 150 din 3 mai 1958 a Tribunalului Militar Cluj, formulată

de C.E., în calitate de soție a condamnatului decedat C.G.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală sus

menționată, defunctul soț al revizuentei fusese condamnat la pedeapsa de 8 ani

închisoare corecțională, 5 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a

averii pentru comiterea delictului de uneltire contra ordinii sociale prevăzut

de art. 209 pct. 2 lit. a) C. pen., sentință rămasă definitivă prin Decizia nr.

910 din 14 iulie 1958 a fostului Tribunal Militar al Regiunii a III-a Militare

Cluj, ca urmare a respingerii recursului declarat de condamnat.

Prin cererea de

revizuire formulată în cauză, revizuenta a susținut că soțul său nu era vinovat

de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, că prin modul violent

de desfășurare al anchetei penale și apoi al judecății, i-au fost încălcate

cele mai elementare drepturi – cetățenești, judiciare și chiar umane și că ar

fi fost supus unor persecuții permanente atât el, cât și familia sa,

condamnarea pronunțată având un puternic caracter politic, regimul instaurat

având nevoie de exemple șocante adresate clasei muncitoare de la aceea dată.

În raport de motivele

invocate, prima instanță a constatat că acestea nu se încadrează în cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., în raport de care se

solicitase revizuirea sentinței de condamnare.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuenta, fără a formula critici

concrete.

Revizuenta nu s-a

prezentat în instanță și nu și-a susținut cererea de recurs formulată.

Examinând cauza în

raport de motivele invocate în cererea de revizuire și dispozițiile legale

aplicabile, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Așa cum corect a

arătat prima instanță, revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate

fi cerută numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin.

(1) lit. a) - e) C. proc. pen.

Revizuirea întemeiată

pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. poate fi admisă numai

dacă se invocă fapte sau împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de

instanțe, ar fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate.

În cauză, revizuenta

a susținut că soțul decedat nu era vinovat de săvârșirea faptei pentru care a

fost condamnat, fără a indica acele fapte sau împrejurări necunoscute

instanțelor de condamnare, motivele invocate constituind în fapt critici de

nelegalitate împotriva modului în care a fost soluționat procesul penal

finalizat prin pronunțarea hotărârii de condamnare.

Susținerile

privitoare la nevinovăție și viciile de procedură legate de desfășurarea

anchetei penale și judecata în primă instanță au format obiect de analiză în

calea de atac a recursului promovată împotriva hotărârii de condamnare și au

fost înlăturate motivat.

De asemenea, Înalta

Curte arată că legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești intrată în

puterea lucrului judecat nu mai poate fi reexaminată decât pentru cazurile și

în condițiile limitativ prevăzute de art. 394 - 395 C. proc. pen., schimbarea regimului

dintr-o societate, neconstituind, prin ea însăși, motiv suficient pentru

rejudecarea tuturor cauzelor penale soluționate pentru infracțiuni comise sub

acel regim, cum bine a subliniat instanța Curții de Apel Cluj.

Prin urmare, nefiind

dovedită niciuna dintre situațiile care constituie cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuenta C.E., dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta C.E. împotriva Sentinței penale nr.

25/F din 26 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta

revizuentă să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 2 iunie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-30
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2504/2009
Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin adresa nr. l429/VIII-1/2008 din 20 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat Curtea de Apel București cu cererea de
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2175/2011
acordată inițial de Tribunalul Arad ar fi prea mare. Curtea de Apel Timișoara nu a avut în vedere situația reală din cazul în speță și, în mod special, faptul că, prin Sentința nr. 574 din 5 noiembrie 1959, pronunțata de Tribunalul Militar
ÎCCJ 2009-06-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2090/2009
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 20 din 18 martie decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, î n baza art. 403 alin. (3) C. proc.pen., s-a re
ÎCCJ 2007-11-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5308/2007
efectueze, față de infracțiunea pentru care a fost condamnat soțul revizuientei. Cu adresa nr. 69 din 4 martie 2005 Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a înaintat acestei instanțe „Concluzii privind cererea de revizuire fo
ÎCCJ 2012-05-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3346/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 29 din 31 iulie 2008 pronunțată de către Tribunalul Militar Cluj, s-a declinat competența soluționării cererii de revizuire formulată de către revizuentul V.G.O. împotriv
Sursă