ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2009

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1031 din 29 iunie 2007, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului M.V., împotriva pârâtei SC C.T. SRL Orăștie și s-a dispus rezilierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 21 iunie 1998 de BNP V.E., privind imobilul înscris în C.F. Geoagiu. Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă cererea reconvențională a pârâtei. Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat apel pârâții C.B. și SC C.T. SRL Orăștie, iar prin decizia nr. 86 din 9 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantei SC C.T.

SRL Orăștie și a respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantului C.B., a admis apelul declarat de acesta, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului M.V., a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC C.T. SRL Orăștie și a constatat că pârâta a achitat integral prețul din contractul de vânzare - cumpărare încheiat între părți. Totodată, instanța a dispus radierea din cartea funciară, a ipotecii constituită în favoarea reclamantului și a respins apelul declarat de pârâta SC C.T. SRL Orăștie. Decizia sus menționată a fost recurată de către reclamantul M.V., iar prin decizia nr. 2871 din 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat, recursul reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că apelul pârâtului C.B. a fost declarat în termenul legal, iar în ceea ce privește calitatea procesuală activă a acestuia de a declara apel, a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data dizolvării societății pârâte. Pe fondul cauzei, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a clauzelor contractuale și a modalității de executare de către pârâtă a obligației de plată a prețului, astfel cum a fost stabilită prin contract. Împotriva deciziei Înaltei Curți, a formulat contestație în anulare, contestatorul M.V., pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor invocate, contestatorul a formulat o serie de critici privind modul de soluționare a recursului, în sensul că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, având în vedere că sentința de fond a fost pronunțată împotriva unei persoane juridice ce nu mai exista la acea dată. De altfel, a susținut contestatorul că a formulat această critică și în recurs, însă Înalta Curte nu s-a pronunțat asupra acesteia, iar față de împrejurarea că societatea pârâtă a fost radiată din Registrul Comerțului, cauza trebuia trimisă tribunalului, pentru a se rezolva problema succesorilor în drepturi ai persoanei juridice radiate și introducerea în cauză a acestora. Pentru aceste motive, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și judecând în fond recursul, admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea spre rejudecare instanței de fond.

Examinând motivele contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Față de aceste precizări prealabile, în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Având în vedere caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind existența unei „greșeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În acest context, din motivele dezvoltate de contestator, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, chestiuni ce tind în fapt la reformarea soluției din recurs printr-o rediscutare și reapreciere a probelor și care exced dispozițiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare. De altfel, se constată că aspectul privind radierea societății pârâte a făcut obiectul analizei instanței de recurs, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate.

Nici critica privind omisiunea pronunțării instanței de recurs asupra motivului invocat, nu este întemeiată, întrucât din analiza deciziei atacate, rezultă că instanța a examinat și răspuns punctual criticilor formulate. Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 236 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pârâtul C.B. avea legitimarea procesuală de a declara apelul, în calitate de succesor universal al pârâtei SC C.T. SRL Orăștie. Pe cale de consecință, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 318 - art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.V., împotriva deciziei nr. 2871 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.