ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, Regionala

București, a chemat în judecată pe pârâta S.A.A.F. SA București, solicitând

evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 127,8 mp situat în incinta

clădirii unde are sediul reclamanta.

Cererea a fost adresată Judecătoriei sectorului

1 București care, prin sentința nr. 11926 din 12 septembrie 2007 a declinat

competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

La prima instanță, pârâta a invocat lipsa

capacității de exercițiu și lipsa capacității de folosință a reclamantei,

susținând că aceasta nu are personalitate juridică fiind un dezmembrământ al

C.N.C.F. C.F.R. SA cu care a încheiat contractul de închiriere în temeiul

căruia a folosit spațiul în litigiu.

Prin sentința nr. 14331 din 3 decembrie

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei

calității procesuale de folosință a reclamantei și a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că potrivit art. 41 C. proc. civ., poate fi parte în judecată persoana

care are folosința drepturilor civile.

Reclamanta este o sucursală a persoanei

juridice C.N.C.F. C.F.R. SA, astfel că nu are personalitate juridică.

Cererea de chemare în judecată nu a fost

întocmită și semnată în numele persoanei juridice pe care semnatarul avea

dreptul să o reprezinte, ci în numele unei sucursale care, potrivit actelor

constitutive nu a fost autorizată să stea în judecată.

Contractul de închiriere a fost încheiat

în numele C.N.C.F. C.F.R. SA de către o persoană delegată în acest sens și nu

în numele reclamantei.

Reclamanta a formulat apel împotriva

sentinței nr. 14331 din 3 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, susținând că directorul general care este și președintele

consiliului de administrație al companiei, reprezintă C.F.R. în raporturile cu

terții, putând delega parte din atribuțiile sale directorilor executivi sau

oricărei alte persoane din C.F.R., competențele directorilor executivi fiind

stabilite prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al C.N.C.F. C.F.R. SA,

la cap. II 3 alin. (2).

Prin dispoziția nr. 21 din 21 aprilie

2005, directorul general al C.N.C.F. C.F.R. SA a delegat competența de

reprezentare directorului regionalei și personalului juridic de specialitate

pentru reprezentarea cu puteri depline a companiei în fața instanțelor

judecătorești.

Apelanta a mai susținut că la încheierea

contractului de închiriere, C.N.C.F. C.F.R. SA a fost reprezentată de Regionala

C.F.R. București prin directorul regional, care are competența de a încheia

contracte de închiriere, în baza dispoziției nr. 153 din 20 decembrie 2006 a

directorului general al C.N.C.F. C.F.R. SA.

Prin decizia nr. 119 din 29 februarie

2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului

București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că acțiunea nu a fost introdusă de sucursală în nume propriu, ci de

C.N.C.F. C.F.R. SA, persoană juridică cu capacitate deplină de exercițiu și de

folosință, prin Regionala București în baza mandatului de reprezentare conform

actului constitutiv, statutului companiei, R.O.F., astfel că nu se mai poate

pune în discuție excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei.

Pârâta a declarat recurs, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea

deciziei, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond,

susținând că Regionala București nu apare în calitate de mandatar al C.N.C.F. C.F.R.

SA, ci a formulat cererea de chemare în judecată și apelul în nume propriu.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente: față de prevederile art. 42 C. proc. civ., potrivit căruia

persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât

dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate, Regionala București stă în

judecată pentru C.N.C.F. C.F.R. SA, în baza delegării atribuțiilor de

reprezentare, de către directorul general al C.N.C.F. C.F.R. SA, către

directorul Regionalei, astfel că instanța de apel corect a reținut că nu se mai

poate pune în discuție excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei.

Criticile formulate de recurentă nu pot

fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.A.A.F.

SA București împotriva deciziei nr. 119 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2009.