ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, Regionala București, a chemat în judecată pe pârâta S.A.A.F. SA București, solicitând evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 127,8 mp situat în incinta clădirii unde are sediul reclamanta. Cererea a fost adresată Judecătoriei sectorului 1 București care, prin sentința nr. 11926 din 12 septembrie 2007 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București. La prima instanță, pârâta a invocat lipsa capacității de exercițiu și lipsa capacității de folosință a reclamantei, susținând că aceasta nu are personalitate juridică fiind un dezmembrământ al C.N.C.F.

C.F.R. SA cu care a încheiat contractul de închiriere în temeiul căruia a folosit spațiul în litigiu. Prin sentința nr. 14331 din 3 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale de folosință a reclamantei și a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 41 C. proc. civ., poate fi parte în judecată persoana care are folosința drepturilor civile. Reclamanta este o sucursală a persoanei juridice C.N.C.F. C.F.R. SA, astfel că nu are personalitate juridică. Cererea de chemare în judecată nu a fost întocmită și semnată în numele persoanei juridice pe care semnatarul avea dreptul să o reprezinte, ci în numele unei sucursale care, potrivit actelor constitutive nu a fost autorizată să stea în judecată.

Contractul de închiriere a fost încheiat în numele C.N.C.F. C.F.R. SA de către o persoană delegată în acest sens și nu în numele reclamantei. Reclamanta a formulat apel împotriva sentinței nr. 14331 din 3 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, susținând că directorul general care este și președintele consiliului de administrație al companiei, reprezintă C.F.R. în raporturile cu terții, putând delega parte din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din C.F.R., competențele directorilor executivi fiind stabilite prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al C.N.C.F. C.F.R. SA, la cap. II 3 alin. (2). Prin dispoziția nr. 21 din 21 aprilie 2005, directorul general al C.N.C.F.

C.F.R. SA a delegat competența de reprezentare directorului regionalei și personalului juridic de specialitate pentru reprezentarea cu puteri depline a companiei în fața instanțelor judecătorești. Apelanta a mai susținut că la încheierea contractului de închiriere, C.N.C.F. C.F.R. SA a fost reprezentată de Regionala C.F.R. București prin directorul regional, care are competența de a încheia contracte de închiriere, în baza dispoziției nr. 153 din 20 decembrie 2006 a directorului general al C.N.C.F. C.F.R. SA. Prin decizia nr. 119 din 29 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că acțiunea nu a fost introdusă de sucursală în nume propriu, ci de C.N.C.F. C.F.R. SA, persoană juridică cu capacitate deplină de exercițiu și de folosință, prin Regionala București în baza mandatului de reprezentare conform actului constitutiv, statutului companiei, R.O.F., astfel că nu se mai poate pune în discuție excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei. Pârâta a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând că Regionala București nu apare în calitate de mandatar al C.N.C.F. C.F.R. SA, ci a formulat cererea de chemare în judecată și apelul în nume propriu.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: față de prevederile art. 42 C. proc. civ., potrivit căruia persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate, Regionala București stă în judecată pentru C.N.C.F. C.F.R. SA, în baza delegării atribuțiilor de reprezentare, de către directorul general al C.N.C.F. C.F.R. SA, către directorul Regionalei, astfel că instanța de apel corect a reținut că nu se mai poate pune în discuție excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei. Criticile formulate de recurentă nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.A.A.F. SA București împotriva deciziei nr. 119 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.