ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1399/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 3264 din 7 aprilie 2009 a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect evacuarea, privind pe reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA – Regionala CF București și pârâtele SC P.F. SA și SC L.P.C. SRL în favoarea Tribunalului București, secția comercială, având în vedere că litigiul comercial este neevaluabil în bani și sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4210 din 30 martie 2010 a admis cererea precizată formulată de reclamanta C.F.R.

- Regionala București în contradictoriu cu pârâtele SC P.F. SA și SC L.P.C. SRL și a dispus evacuarea pârâtei SC L.P.C. SRL din spațiul situat în sector 2 București. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut că într-adevăr contractul de închiriere dintre reclamantă și pârâta 1 a fost irevocabil reziliat prin sentința arbitrală nr. 152 din 11 iulie 2002, din culpa exclusivă a acesteia, fiind obligată la predarea fără întârziere a spațiului și la plata unor sume cu titlu de chirie restantă. Pârâta SC L.P.C. SRL a ocupat acest spațiu în baza contractului de închiriere nr. 3 din 1 februarie 2008 încheiat cu pârâta SC P.F. SA și fără autorizarea reclamantei, fapt considerat culpabil prin hotărârea arbitrală menționată anterior.

În executarea acestei sentințe, prin procesul verbal nr. 888 din 8 decembrie 2008 executorul judecătoresc a constatat că întreg spațiul închiriat pârâtei 1 este ocupat și la acea dată de pârâta 2. Acest titlu încheiat între cele două pârâte în baza contractului de închiriere dintre prima pârâtă și reclamantă, desființat irevocabil prin sentință arbitrală este pe de o parte neopozabil reclamantei, iar pe de altă parte a devenit ineficient în baza principiului rezolvite jure dantis rezolvitur jus accipientis . Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 497 din 26 octombrie 2010 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC L.P.C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4210 din 30 martie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei comerciale nr. 497 din 26 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC L.P.C. SRL care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că în cauză contractul principal nu a fost niciodată anulat ci reziliat, astfel încât contractul de închiriere inițial nu poate atrage anularea contractului subsecvent.

Intimata-reclamantă C.N.C.F. C.F.R. SA, Regionala București, a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-pârâtă SC L.P.C. SRL constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la data de 20 ianuarie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. 584/300/2009 reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, Regionala CF București, ulterior precizată la data de 25 martie 2009 a cerut numai evacuarea pârâtei SC L.P.C. SRL din spațiul situat în sector 2, cu motivarea că acest spațiu a fost închiriat fără acordul reclamantei iar contractul de închiriere încheiat cu pârâta SC P.F.

SA a fost reziliat prin sentință arbitrală. Atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor părților și făcând aplicarea riguroasă a principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis . Astfel a fost dată eficiență juridică efectelor produse de sentința arbitrală nr. 152 din 11 iulie 2008 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA împotriva pârâtei SC P.F. SA, reziliat din culpa exclusivă a pârâtei contractul de închiriere nr. 1/129 din 16 ianuarie 2002 încheiat între reclamantă în calitatea de locator și pârâtă în calitatea de locatar, obligă pârâta să elibereze spațiile comerciale, inclusiv cel din prezentul litigiu și, obligată pârâta către reclamantă și la plata chiriei restantă și a penalităților corespunzătoare.

Întreaga documentație depusă de părți la dosarul cauzei atestă faptul că între recurenta-pârâtă SC L.P.C. SRL și reclamantă nu s-a încheiat un contract de închiriere în formă scrisă, iar această societate comercială a efectuat plăți către locator în numele pârâtei SC P.F. SA. Mai mult, contractul de închiriere nr. 3 din 1 februarie 2005 dintre cele două pârâte este încheiat după rezilierea din culpa exclusivă a contractului nr. 1/129 din 16 ianuarie 2002 dintre reclamantă și pârâta SC P.F. SA și fără acordul proprietarului. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L.P.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 497 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L.P.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 497 din 26 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 martie 2011.