ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1662/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 623 din data de 24 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3955/112/2006 al Tribunalului Bistrița Năsăud a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A.K. GMBH Nurnberg, Germania prin mandatar T.R. împotriva pârâților SC M.N. SRL Rodna, SC D.P. SRL Cluj, SC A.S.P. SRL Feldru și SC N. SRL Feldru și, în consecință, a fost obligată pârâta SC M.N. SRL Rodna să plătească reclamantei suma de 33.449,44 euro sau contravaloarea în lei de la data plății efective reprezentând: 3.316,16 euro dobândă legală pentru contractul de import încheiat la data de 17 august 2001; 30.133,28 euro penalități contractuale de 0,15% pe zi de întârziere pentru contractul de import încheiat la data de 7 ianuarie 2002; s-a respins ca inadmisibilă acțiunea introductivă față de pârâta de ordinul 2 SC D.P.

SRL Cluj Napoca; au fost respinse ca neîntemeiate celelalte petite din acțiunea introductivă și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare față de pârâtele SC A.S.P. SRL Feldru și SC N. SRL Feldru, pârâta SC M.N. SRL Feldru fiind obligată să plătească reclamantei suma de 10.603,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că în temeiul contractului, al art. 969 și urm. C. civ., a dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 9/2000 raportat la art. 43 C. com. și având în vedere recunoașterea datoriei față de reclamantă pentru o sumă sensibil egală cu cea calculată de expert, pârâta SC M.N. SRL datorează reclamantei dobânda legală pentru contractul încheiat la data de 17 august 2001 de 3.316,16 euro și suma de 30.133,28 euro penalități contractuale de 0,15% pe zi de întârziere pentru contractul de import încheiat la data de 7 ianuarie 2002. Referitor la solicitarea de a obliga pârâta 2 SC D.P.

SRL la plata „daunelor”, atât în baza contractului de mandat cu clauza de garanție CEC cu răspundere directă, cât și prin acțiunea oblică pentru pasivitate, în condițiile invocării unui proces - verbal reține instanța că în baza acestui act pârâta nu poate fi obligată direct față de reclamantă pentru datoriile acestei pârâte întrucât, pe de o parte în acest contract nu se face vorbire de o garantare a datoriilor SC M.N. SRL, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar avea în vedere acest lucru, prin sentința comercială nr. 4283/C din 8 octombrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 3797/2003 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, SC N. SRL a fost obligată să restituie reclamantei din acel dosar, SC D.P.

SRL Cluj, fila CEC individualizată emisă la data de 29 septembrie 2001, astfel că această operațiune nu mai produce efecte juridice. În acest context mai reține instanța că oricum nu există temei legal pentru constituirea unei garanții prin emiterea unui CEC în alb, CEC-ul având doar funcția pentru instrument de plată în condițiile Legii nr. 59/1934. Pe de altă parte, arată instanța, solicitarea reclamantei nu este întemeiată nici pentru admiterea acțiunii față de pârâta SC D.P. SRL întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admitere a unei acțiuni prin prisma dispozițiilor art. 973 C. civ., respectiv cerințele vizând inactivitatea debitorului și a interesului creditorului, nefiind vorba de diferențe de preț ci de penalități și dobânzi ce trebuiau stabilite de instanță.

Cât privește acțiunea față de pârâtele SC A.S.P. SRL Feldru și SC N. SRL Feldru, reține instanța că este inadmisibilă întrucât prin extinderea de acțiune față de cele două pârâte, cât și prin concluziile scrise depuse înainte de închiderea dezbaterilor, reclamanta a solicitat să se constate că cele două pârâte îi datorează sume cu titlu de preț neachitat și dobânzi, însă potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă este inadmisibilă acțiunea în constatare atunci când partea care are interes poate să ceară realizarea dreptului. Împotriva soluției menționate a declarat apel A.K. GMBH Nurnberg, Germania, solicitând, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 279 alin. (1) teza I C. proc.

civ., iar în subsidiar, anularea în parte a hotărârii atacate și admiterea cererii introductive astfel cum a fost precizată și extinsă în baza art. 279 alin. (2) teza finală C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată. În susținerea celor solicitate, apelanta a arătat că hotărârea este nelegală din perspectiva necercetării fondului, în contextul greșitei calificări a pretențiilor în sensul că instanța a fost investită cu o acțiune în realizare; a nereținerii aspectului constând în nerespectarea de către partenerii contractuali a obligațiilor asumate și a cerințelor pentru exercitarea acțiunii oblice. Astfel, în dezvoltarea susținerilor evocate, apelanta arată că acțiunea principală are caracterul unei acțiuni în realizare, iar acest caracter se menține și pentru extindere, fiind chiar specificat în concluziile scrise depuse la dosar.

Mai arată apelanta că, chiar dacă scriptele depuse nu au forma, respectiv conținutul unei cereri de chemare în judecată clasică, instanța în temeiul conferit de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., era obligată să constate evidența și anume, caracterul în realizare a cererilor. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 113 din 21 mai 2008 a respins apelul declarat de apelanta A.K. GMBH Nurnberg, Germania împotriva sentinței Tribunalului. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că în raport cu probele administrate și normele juridice incidente apelului nu există motive care pot conduce la anularea, desființarea sau schimbarea hotărârii atacate.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul A.K. GMBH Nurnberg, Germania, în termen legal, motivat și timbrat, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că excepția inadmisibilității acțiunii în constatare nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel principiul contradictorialității cât și dreptul la apărare, că cererile au fost calificate în mod greșit ca acțiuni în constatare, ele având de fapt caracterul unor acțiuni în realizare (motive de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.) și că decizia atacată este nemotivată în fond (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). În consecință, recurenta solicită, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal casarea ambelor hotărâri cu trimiterea spre rejudecare Tribunalului Bistrița Năsăud, iar în subsidiar, modificarea, în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și a desființării sentinței de fond cu trimitere spre rejudecare primei instanțe, sau modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii cererii introductive așa cum a fost formulată, precizată și extinsă. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Criticile formulate de reclamantă în sensul că ambele instanțe au încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare pe motiv că nu au pus în discuția părților caracterul acțiunii introductive – fiind calificată greșit „acțiune în constatare” – cu toate că avea caracterul unei acțiuni în realizare și că decizia atacată este nemotivată în fond, sunt neîntemeiate.

Atâta timp cât reclamanta a solicitat, în scris, prin acțiune și concluziile depuse la dosar, „a se constata” că cele două societăți îi datorează cu titlu de preț, neachitat plus dobânzi, respectiv SC A.S.P. SRL – 23.931 euro și SC N. SRL Feldru – 85.105 euro, instanțele de judecată au fost astfel, investite cu o acțiune în constatare, verificarea instanțelor nu se putea face decât în limitele investirii determinate, iar reținerile instanțelor de judecată cu privire la inadmisibilitate nu pot fi considerate greșite. În acest context, prezentarea detaliată a modului de derulare a raporturilor contractuale, în lipsa unei cereri exprese de obligare a acestor pârâte la plata unor sume de bani nu este de natură a determina o altă concluzie în privința modului de soluționare a acțiunii sub acest aspect.

Susținerea recurentei că instanța nu a avut rol activ conform art. 129 pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea neîntemeiată întrucât, în condițiile în care verificările s-au efectuat în raport de cereri, susțineri și actele depuse în justificare – motivate extensiv în considerentele hotărârii nu se poate primi critica că instanțele de judecată nu au avut rol activ și că decizia atacată este nemotivată în fond. De asemenea, critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constând în nemotivarea deciziei nu are corespondent în realitate în condițiile în care, instanța de apel respectând prevederile art. 264 pct. 5 C. proc. civ. a arătat în considerentele deciziei argumentele în baza cărora, constatând neîndeplinirea condițiilor cumulative cerute de art. 973 C. civ.

a respins și criticile formulate în această privință. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.K. GMBH Germania împotriva deciziei nr. 113 din 21 mai 2008 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.