ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1662/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 623 din data de 24

octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3955/112/2006 al Tribunalului Bistrița

Năsăud a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A.K. GMBH Nurnberg, Germania

prin mandatar T.R. împotriva pârâților SC M.N. SRL Rodna, SC D.P. SRL Cluj, SC

A.S.P. SRL Feldru și SC N. SRL Feldru și, în consecință, a fost obligată pârâta

SC M.N. SRL Rodna să plătească reclamantei suma de 33.449,44 euro sau

contravaloarea în lei de la data plății efective reprezentând: 3.316,16 euro

dobândă legală pentru contractul de import încheiat la data de 17 august 2001;

30.133,28 euro penalități contractuale de 0,15% pe zi de întârziere pentru

contractul de import încheiat la data de 7 ianuarie 2002; s-a respins ca

inadmisibilă acțiunea introductivă față de pârâta de ordinul 2 SC D.P. SRL Cluj

Napoca; au fost respinse ca neîntemeiate celelalte petite din acțiunea

introductivă și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare față de

pârâtele SC A.S.P. SRL Feldru și SC N. SRL Feldru, pârâta SC M.N. SRL Feldru

fiind obligată să plătească reclamantei suma de 10.603,5 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut, în esență, că în temeiul contractului, al art. 969 și urm. C.

civ., a dispozițiilor art. 4 din O.G. nr. 9/2000 raportat la art. 43 C. com. și

având în vedere recunoașterea datoriei față de reclamantă pentru o sumă

sensibil egală cu cea calculată de expert, pârâta SC M.N. SRL datorează

reclamantei dobânda legală pentru contractul încheiat la data de 17 august 2001

de 3.316,16 euro și suma de 30.133,28 euro penalități contractuale de 0,15% pe

zi de întârziere pentru contractul de import încheiat la data de 7 ianuarie

2002.

Referitor la solicitarea de

a obliga pârâta 2 SC D.P. SRL la plata „daunelor”, atât în baza contractului de

mandat cu clauza de garanție CEC cu răspundere directă, cât și prin acțiunea

oblică pentru pasivitate, în condițiile invocării unui proces - verbal reține

instanța că în baza acestui act pârâta nu poate fi obligată direct față de

reclamantă pentru datoriile acestei pârâte întrucât, pe de o parte în acest

contract nu se face vorbire de o garantare a datoriilor SC M.N. SRL, iar pe de

altă parte, chiar dacă s-ar avea în vedere acest lucru, prin sentința

comercială nr. 4283/C din 8 octombrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 3797/2003

a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, SC N. SRL a fost obligată să restituie

reclamantei din acel dosar, SC D.P. SRL Cluj, fila CEC individualizată emisă la

data de 29 septembrie 2001, astfel că această operațiune nu mai produce efecte

juridice.

În acest context mai reține

instanța că oricum nu există temei legal pentru constituirea unei garanții prin

emiterea unui CEC în alb, CEC-ul având doar funcția pentru instrument de plată

în condițiile Legii nr. 59/1934.

Pe de altă parte, arată

instanța, solicitarea reclamantei nu este întemeiată nici pentru admiterea

acțiunii față de pârâta SC D.P. SRL întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de

admitere a unei acțiuni prin prisma dispozițiilor art. 973 C. civ., respectiv

cerințele vizând inactivitatea debitorului și a interesului creditorului,

nefiind vorba de diferențe de preț ci de penalități și dobânzi ce trebuiau

stabilite de instanță.

Cât privește acțiunea față

de pârâtele SC A.S.P. SRL Feldru și SC N. SRL Feldru, reține instanța că este

inadmisibilă întrucât prin extinderea de acțiune față de cele două pârâte, cât

și prin concluziile scrise depuse înainte de închiderea dezbaterilor,

reclamanta a solicitat să se constate că cele două pârâte îi datorează sume cu

titlu de preț neachitat și dobânzi, însă potrivit dispozițiilor Codului de

procedură civilă este inadmisibilă acțiunea în constatare atunci când partea

care are interes poate să ceară realizarea dreptului.

Împotriva soluției

menționate a declarat apel A.K. GMBH Nurnberg, Germania, solicitând, în

principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

în baza art. 279 alin. (1) teza I C. proc. civ., iar în subsidiar, anularea în

parte a hotărârii atacate și admiterea cererii introductive astfel cum a fost

precizată și extinsă în baza art. 279 alin. (2) teza finală C. proc. civ., cu

cheltuieli de judecată.

În susținerea celor

solicitate, apelanta a arătat că hotărârea este nelegală din perspectiva

necercetării fondului, în contextul greșitei calificări a pretențiilor în

sensul că instanța a fost investită cu o acțiune în realizare; a nereținerii

aspectului constând în nerespectarea de către partenerii contractuali a

obligațiilor asumate și a cerințelor pentru exercitarea acțiunii oblice.

Astfel, în dezvoltarea

susținerilor evocate, apelanta arată că acțiunea principală are caracterul unei

acțiuni în realizare, iar acest caracter se menține și pentru extindere, fiind

chiar specificat în concluziile scrise depuse la dosar.

Mai arată apelanta că, chiar

dacă scriptele depuse nu au forma, respectiv conținutul unei cereri de chemare

în judecată clasică, instanța în temeiul conferit de art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., era obligată să constate evidența și anume, caracterul în realizare

a cererilor.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 113 din 21 mai

2008 a respins apelul declarat de apelanta A.K. GMBH Nurnberg, Germania

împotriva sentinței Tribunalului.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că în raport cu probele administrate și

normele juridice incidente apelului nu există motive care pot conduce la

anularea, desființarea sau schimbarea hotărârii atacate.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs reclamantul A.K. GMBH Nurnberg, Germania, în termen

legal, motivat și timbrat, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în

esență, că excepția inadmisibilității acțiunii în constatare nu a fost pusă în

discuția părților, încălcându-se astfel principiul contradictorialității cât și

dreptul la apărare, că cererile au fost calificate în mod greșit ca acțiuni în

constatare, ele având de fapt caracterul unor acțiuni în realizare (motive de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.) și că decizia atacată

este nemotivată în fond (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.).

În consecință, recurenta

solicită, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea

recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, în principal casarea

ambelor hotărâri cu trimiterea spre rejudecare Tribunalului Bistrița Năsăud,

iar în subsidiar, modificarea, în totalitate a deciziei atacate în sensul

admiterii apelului și a desființării sentinței de fond cu trimitere spre

rejudecare primei instanțe, sau modificarea în totalitate a deciziei atacate în

sensul admiterii cererii introductive așa cum a fost formulată, precizată și

extinsă.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de

reclamantă în sensul că ambele instanțe au încălcat principiul

contradictorialității și al dreptului la apărare pe motiv că nu au pus în

discuția părților caracterul acțiunii introductive – fiind calificată greșit

„acțiune în constatare” – cu toate că avea caracterul unei acțiuni în realizare

și că decizia atacată este nemotivată în fond, sunt neîntemeiate.

Atâta timp cât reclamanta a

solicitat, în scris, prin acțiune și concluziile depuse la dosar, „a se

constata” că cele două societăți îi datorează cu titlu de preț, neachitat plus

dobânzi, respectiv SC A.S.P. SRL – 23.931 euro și SC N. SRL Feldru – 85.105

euro, instanțele de judecată au fost astfel, investite cu o acțiune în

constatare, verificarea instanțelor nu se putea face decât în limitele

investirii determinate, iar reținerile instanțelor de judecată cu privire la

inadmisibilitate nu pot fi considerate greșite.

În acest context,

prezentarea detaliată a modului de derulare a raporturilor contractuale, în

lipsa unei cereri exprese de obligare a acestor pârâte la plata unor sume de

bani nu este de natură a determina o altă concluzie în privința modului de

soluționare a acțiunii sub acest aspect.

Susținerea recurentei că

instanța nu a avut rol activ conform art. 129 pct. 5 C. proc. civ. este, de

asemenea neîntemeiată întrucât, în condițiile în care verificările s-au

efectuat în raport de cereri, susțineri și actele depuse în justificare –

motivate extensiv în considerentele hotărârii nu se poate primi critica că

instanțele de judecată nu au avut rol activ și că decizia atacată este

nemotivată în fond.

De asemenea, critica

întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. constând în nemotivarea

deciziei nu are corespondent în realitate în condițiile în care, instanța de

apel respectând prevederile art. 264 pct. 5 C. proc. civ. a arătat în

considerentele deciziei argumentele în baza cărora, constatând neîndeplinirea

condițiilor cumulative cerute de art. 973 C. civ. a respins și criticile

formulate în această privință.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.K. GMBH Germania împotriva deciziei nr. 113

din 21 mai 2008 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2009.