ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1498/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22

octombrie 2008, reclamanta SC A. SA Reghin a chemat în judecată D.G.F.P. Mureș,

solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 160 din 6 septembrie

2008 întocmite în baza raportului de inspecție fiscală nr. 37 din 5 septembrie

2008, prin care s-au stabilit nejustificat în sarcina societăți obligații

fiscale suplimentare de 1.224.534 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA și

accesorii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

invocat nerespectarea prevederilor imperative ale Codului de procedură fiscală privind

modalitatea de efectuare a inspecției fiscale, precum și împrejurarea că,

dispunându-se blocarea conturilor societății, aceasta s-ar vedea pusă în

situația de a nu-și mai putea achita ratele scadente aferente contractelor de

credit și nici să-și onoreze contractele de livrare marfă, aspecte ce

demonstrează îndeplinirea cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 108 din 6 noiembrie

2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de

impunere nr. 160 din 6 septembrie 2008 până la pronunțarea instanței de fond

asupra acțiunii în anulare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004

sunt întrunite, existând o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate

de care se bucură actul administrativ, iar prin executarea deciziei de impunere

s-ar crea societății iminent, o pagubă foarte importantă.

Împotriva sentinței a declarat recurs

pârâta D.G.F.P. Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că în cauză nu

au fost îndeplinite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004. În acest sens, pârâta a precizat că, deși s-a reținut că ar

exista o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate de care se bucură

actul în litigiu, această concluzie s-a întemeiat exclusiv pe o serie de susțineri

neverificate ale reclamantei.

Referitor la iminența pagubei, s-a

susținut că instanța nu a verificat în concret dacă executarea sumelor în

discuție raportat la cifra de afaceri a reclamantei, constituie un impediment

real în derularea activității curente a acesteia.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că instanța de fond

a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004,

stabilind îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind existența unui caz bine

justificat și a unei pagube iminente.

În acest sens, în urma controlului fiscal

i s-a imputat reclamantei faptul că facturile emise de 4 furnizori nu

constituie documente justificative, cheltuielile înregistrate nefiind

deductibile fiscal.

Sub acest aspect, reclamanta a contestat

constatările organelor de control, depunând înscrisuri privind înregistrarea

fiscală a celor 4 furnizori și faptul că a achitat contravaloarea carburantului

cu care s-a aprovizionat prin intermediul instituțiilor bancare.

Referitor la paguba iminentă, potrivit

art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, aceasta este definită ca un prejudiciu

material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a

funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Prin înscrisurile depuse la dosar,

reclamanta a făcut dovada pagubei iminente, atât referitor la împrejurarea că

prin încetarea activității, nu ar mai fi în măsură să asigure funcționarea

fermei de bovine, cât și cu privire la existența în derulare a unor contracte

bancare și contracte de livrare marfă, blocarea conturilor putând conduce la oprirea

activității societății.

În raport de cele expuse, criticile aduse

fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureș

împotriva sentinței nr. 108 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18

martie 2009.