ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1498/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2008, reclamanta SC A. SA Reghin a chemat în judecată D.G.F.P. Mureș, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 160 din 6 septembrie 2008 întocmite în baza raportului de inspecție fiscală nr. 37 din 5 septembrie 2008, prin care s-au stabilit nejustificat în sarcina societăți obligații fiscale suplimentare de 1.224.534 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat nerespectarea prevederilor imperative ale Codului de procedură fiscală privind modalitatea de efectuare a inspecției fiscale, precum și împrejurarea că, dispunându-se blocarea conturilor societății, aceasta s-ar vedea pusă în situația de a nu-și mai putea achita ratele scadente aferente contractelor de credit și nici să-și onoreze contractele de livrare marfă, aspecte ce demonstrează îndeplinirea cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 108 din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 160 din 6 septembrie 2008 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt întrunite, existând o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar prin executarea deciziei de impunere s-ar crea societății iminent, o pagubă foarte importantă. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că în cauză nu au fost îndeplinite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, pârâta a precizat că, deși s-a reținut că ar exista o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul în litigiu, această concluzie s-a întemeiat exclusiv pe o serie de susțineri neverificate ale reclamantei.

Referitor la iminența pagubei, s-a susținut că instanța nu a verificat în concret dacă executarea sumelor în discuție raportat la cifra de afaceri a reclamantei, constituie un impediment real în derularea activității curente a acesteia. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, stabilind îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente. În acest sens, în urma controlului fiscal i s-a imputat reclamantei faptul că facturile emise de 4 furnizori nu constituie documente justificative, cheltuielile înregistrate nefiind deductibile fiscal.

Sub acest aspect, reclamanta a contestat constatările organelor de control, depunând înscrisuri privind înregistrarea fiscală a celor 4 furnizori și faptul că a achitat contravaloarea carburantului cu care s-a aprovizionat prin intermediul instituțiilor bancare. Referitor la paguba iminentă, potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, aceasta este definită ca un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada pagubei iminente, atât referitor la împrejurarea că prin încetarea activității, nu ar mai fi în măsură să asigure funcționarea fermei de bovine, cât și cu privire la existența în derulare a unor contracte bancare și contracte de livrare marfă, blocarea conturilor putând conduce la oprirea activității societății.

În raport de cele expuse, criticile aduse fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureș împotriva sentinței nr. 108 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.