ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3979/2010

Asupra

recursului civil de față,

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința nr. 870/LM din 4 iunie 2009, Tribunalul Bihor,

secția civilă, a respins contestația formulată de S.F. în contradictoriu cu

intimata Casa Județeană de Pensii Bihor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că S.F.

este beneficiar al pensiei pentru pierderea capacității

de muncă,

în temeiul deciziei nr. 148901 din 29 decembrie 1992, emisă de

intimată, drepturile fiindu-i

stabilite în baza Legii nr. 3/1977, începând cu data de 1 ianuarie 1993.

Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, dată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a statuat că

singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977

persoanelor care

au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea

sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei

standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând

semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

Prin decizia nr. 1498 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, a respins ca nefondat recursul declarat de

reclamant.

Curtea de apel a reținut că decizia dată de instanța supremă

în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată.

Chiar dacă pensiile aflate în plată la

data apariției Legii nr.

19/2000

au fost recalculate conform acesteia, recalculare la care nu s-a avut în vedere

activitatea desfășurată de pensionari

în

grupele speciale de muncă, discriminarea astfel creată a fost

înlăturată

prin adoptarea O.U.G. nr. 100/2008 și prin Legea nr. 218/2008.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul

S.F., arătând că ambele hotărâri sunt nelegale,

deoarece ignoră legislația prin care s-a reglementat recalcularea

pensiilor.

Recursul declarat este inadmisibil.

Astfel, potrivit art. 299 alin. (1) C.

proc. civ.

, sunt supuse recursului hotărârile instanțelor de fond,

date, potrivit

legii, fără drept de apel, precum și hotărârile date

în apel.

Decizia atacată nu se înscrie în nici

una din ipotezele

avute

în vedere de textul citat mai sus, fiind o hotărâre

pronunțată de instanța de judecată în cadrul unei proceduri de

judecată

a recursului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că

recursul declarat

împotriva deciziei pronunțate în recurs este inadmisibil

și îl va

respinge ca

atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul S.F.

împotriva deciziei civile nr. 1498 din 10 noiembrie 2009

a

Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.