ÎCCJ, decizie (scj.ro #86977)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIILE UNITE

Î N C H E I E R E                                                                   Dosar nr. 16/2008

Ședința de la 17 ianuarie 2011

CAMERA DE CONSILIU

Sub președinția,

Doamnei judecător dr. Livia Doina Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. „a” din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina cererea prin care un grup de judecători ai Curții de Apel Cluj, specializați în materia litigiilor de muncă, au sesizat că dispozitivul deciziei nr.40 din 22 septembrie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ar fi în contradicție cu considerentele sale, fiind necesare lămuriri cu privire la aplicarea acestei decizii.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 87 judecători din totalul de 106 aflați în funcție.

SECȚIILE UNITE

deliberând asupra cererii, constată următoarele:

Prin decizia nr.40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara și s-a stabilit că „

dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.”

Decizia mai sus arătată este obligatorie, potrivit art.329 alin.3 din Codul de procedură civilă.

Prin adresa nr.2267 din 09 iulie 2010, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 iulie 2010, președintele Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj a transmis sesizarea formulată de un grup de judecători ai acestei curți de apel prin care se invocă existența unei contradicții între dispozitivul deciziei și o parte a considerentelor sale.

Anume, prin sesizare se susține că mențiunile dispozitivului deciziei ar fi contradictorii cu mențiunile înserate în paragrafele 11 și 12 din acea parte a considerentelor care prezintă una din cele două orientări jurisprudențiale (considerente potrivit cărora: „

Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei. Ca atare, este lipsită de relevanță împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art.43 și art.77 alin.(2) din Legea nr.19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.”)

Au fost întocmite puncte de vedere de către Secția civilă și de proprietate intelectuală și Secția de contencios administrativ și fiscal.

Această cerere este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art.329 alin.1 Cod procedură civilă, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

Rezultă că, potrivit dispozițiilor legale menționate, numai procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au abilitarea legală să formuleze o sesizare adresată Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a înțeles să lase la latitudinea altor persoane sau autorități posibilitatea de a formula astfel de sesizări.

Pentru identitate de rațiune, dispozițiile legale menționate, prin care se instituie numai în favoarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a colegiilor de conducere ale curților de apel dreptul de a sesiza Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică și în cadrul cererilor de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii, reglementate în Secțiunea a VI-a din titlul III – art.281-281

3

din Codul de procedură civilă.

Or, sesizarea în discuție a fost formulată de un grup de judecători ai Curții de Apel Cluj și nu de către colegiul acestei instanțe, ca urmare a adoptării unei hotărâri în conformitate cu dispozițiile art.23 alin.2 și art.25 alin.8 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387 din 22 septembrie 2005.

Astfel fiind, această sesizare, în conformitate cu prevederile art.329 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N

Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de un grup de judecători ai Curții de Apel Cluj cu privire la contradictorialitatea dintre dispozitivul și o parte a considerentelor deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de  Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite.

Pronunțată, azi 17 ianuarie 2011.

PREȘEDINTELE

ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

Livia Doina Stanciu

PRIM MAGISTRAT ASISTENT,

Adriana Daniela White