ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2559/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15 august 2008, SC F.I. SRL a chemat în judecată M.F.P. – D.G.F.P. Mureș solicitând anularea

raportului de impunere nr. 395 din 12 iunie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina

sa obligații de plată în sumă de 1.031.160 lei, reprezentând impozit pe profit

cu majorările și penalitățile de întârziere aferente.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut în principal că actele normative pe baza cărora organele

de control au întocmit raportul de inspecție, au intrat în vigoare ulterior

întocmirii actelor contabile. În plus, față de data stabilirii obligațiilor

fiscale, 1999, reclamanta a invocat prescripția.

Prin sentința civilă nr. 99

din 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca fiind prematură.

S-a reținut pentru aceasta

că o dată aleasă calea contestației actelor administrativ fiscale în procedura

administrativă numai decizia emisă în soluționarea contestației poate fi

atacată la instanța de contencios competentă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC F.I. SRL criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a invocat încălcarea

regulilor procedurale cu privire la citare, susținând că citarea sa prin

afișare a încălcat dispozițiile art. 92

1

C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, recurenta

a susținut în esență că instanța de contencios administrativ a fost legal

învestită în condițiile în care, organul administrativ nu a soluționat

contestația în termenul legal de 45 de zile, iar decizia de suspendare a fost dispusă

chiar și după sesizarea instanței.

Recursul nu este fondat.

Procedura de soluționare a

contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale, astfel cum este

reglementată de C. proc. fisc. – Titlul IX, este o procedură obligatorie și

nicidecum o jurisdicție administrativă specială care se circumscrie

dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 554/2004, după cum constant s-a pronunțat

Curtea Constituțională.

Astfel fiind și cum la

această procedură nu se poate renunța, sesizarea instanței de contencios

administrativ în absența deciziei de soluționare a contestației formulate în

conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, nu este posibilă,

aspect reținut legal și temeinic de Curtea de Apel Târgu Mureș prin sentința ce

face obiectul recursului de față.

În ce privește criticile din

recurs referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare cu reclamanta și la

depășirea termenului de 45 de zile pentru soluționarea contestației în

procedura administrativ fiscală, urmează a se reține ca fiind neîntemeiate, din

dovezile de citare aflate în dosar rezultând că reclamanta a fost citată prin

afișare la sediul său unde, conform mențiunilor făcute de agentul poștal, nu a

fost găsită nici o persoană, situație care nu contravine de fel dispozițiilor art.

92

1

C. proc. civ. În ce privește depășirea termenului de 45 de zile pentru

soluționarea contestației, care ar atrage după sine dreptul de a sesiza

instanța de contencios chiar și în lipsa deciziei de soluționare, de reținut că

legiuitorul nu a prevăzut un astfel de termen și cu atât mai puțin sancțiuni

pentru nerespectarea acestuia.

În raport de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC F.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 99 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2009.