ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5707/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R. SRL a solicitat, în temeiul

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere

din 05 decembrie 2008 emisă de pârâta D.G.F.P. Mureș până la pronunțarea instanței

de fond.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că prin decizia de mai sus, pârâta, prin organele sale de inspecție

fiscală, a stabilit în sarcina sa obligații suplimentare la plată, reprezentând

impozit pe profit și accesorii în cuantum de 1.454.837 RON, împotriva acesteia fiind

formulată contestație conform art. 205 și 207 C. proc. fisc. Executarea imediată

a deciziei îi provoacă pagube întrucât are un număr de 356 angajați, are comenzi

ferme în derulare, credite externe cu scadență semestrială etc.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 36 din

20 februarie 2009, a admis acțiunea reclamantei, dispunând suspendarea executării

deciziei de impunere din 05 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Mureș, până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt îndeplinite cerințele

impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 215 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003 privind plata cauțiunii.

Împotriva acestei sentințe,

considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs D.G.F.P. Mureș.

Recurenta-pârâtă aduce,

în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- instanța a dispus suspendarea

executării actului administrativ fiscal în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004,

deși s-a solicitat suspendarea executării silite în baza art. 169 C. proc.

fisc., astfel că s-a acordat ce nu s-a cerut;

- în mod greșit instanța

de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii formulate,

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând că începerea executării silite

ar determina un blocaj al activității reclamantei, deși nu au fost făcute dovezi

în acest sens;

- cuantumul cauțiunii

stabilit de instanță a fost insignifiant în raport cu suma contestată.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând

că a făcut dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la existența unui caz bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004

De asemenea, cauțiunea

impusă și plătită nu este insignifiantă, deoarece dispozițiile art. 185 C.

proc. fisc. nu prevăd un plafon maxim, ci doar un procent de până la 20% din suma

contestată.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și de prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele

ce urmează a fi expuse:

Critica ce vizează faptul

că instanța de fond a acordat ce nu s-a cerut este nefondată.

Instanța de fond s-a pronunțat

asupra cererii de suspendare formulată, în raport de temeiul legal invocat de reclamantă

în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Susținerile recurentei-pârâte

referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

a contenciosului administrativ, pentru admisibilitatea cererii de suspendare, sunt

nefondate.

Potrivit prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care

a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond”.

Noțiunea de caz bine justificat

a fost definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. t), potrivit căruia: „cazuri

bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt

de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

De asemenea, noțiunea

de pagubă iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) ca fiind „prejudiciul

material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării

unei autorități publice sau a unui serviciu public”.

La dosarul cauzei a fost

depusă încheierea din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția de

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 197/43/2009, având

ca obiect anularea deciziei nr. 56/2009 emisă de A.N.A.F., a deciziei de impunere

din 05 decembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 05 decembrie 2008.

Potrivit acestei încheieri,

în cauză s-a admis o expertiză contabilă care să răspundă obiectivelor formulate

de instanță, obiective care privesc lămuriri referitoare la legalitatea și temeinicia

actelor a căror anulare se solicită.

Este adevărat că un act

administrativ fiscal, ca orice alt act administrativ, se bucură de o puternică prezumție

de legalitate, dar faptul că instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize

contabile în scopul menționat mai sus, reprezintă o împrejurare de natură să creeze

o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului respectiv.

Pe de altă parte, punerea

în executare a unui act administrativ fiscal a cărui valoare este considerabilă,

cum este și cazul celui contestat, a cărui suspendare a executării se solicită,

în condițiile în care legalitatea actului respectiv este pusă în mod serios la îndoială,

reprezintă un prejudiciu pentru societatea comercială în cauză și, deci, o pagubă

iminentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, intimata-reclamantă

a făcut dovada că are contracte în derulare care nu ar mai putea fi onorate ca urmare

a executării actului administrativ fiscal contestat, cu impact social și asupra

angajaților societății.

Având în vedere cele reținute,

instanța de recurs apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind

îndeplinite cumulativ cele două condiții cerute la art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ

cum este cel din cauza dedusă judecății.

Critica referitoare la

cuantumul mic al cauțiunii stabilite de prima instanță este nefondată deoarece cauțiunea

impusă și plătită de intimata-reclamantă respectă cerințele prevăzute de art. 185

alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Ținând seama de toate

aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a județului Mureș împotriva sentinței civile nr. 36 din 20 februarie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.