ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2081/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 713 din 14 noiembrie 2008 a admis excepția lipsei procedurii prealabile și pe cale de consecință a respins acțiunea

formulată de reclamanta M.E., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., având ca

obiect desființarea Deciziei nr. 690 din 26 august 2008, emisă de pârâtă și

emiterea unei noi decizii care să cuprindă titlul de plată pentru valoarea

reală, actualizată, a despăgubirilor cerute de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut, în esență, că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, printr-un

act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente,

sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

Cum reclamanta nu a făcut,

în speță, dovada îndeplinirii acestei proceduri, conform cerințelor art. 109 alin.

(2) C. proc. civ., instanța de fond a admis excepția invocată de pârâtă, prin întâmpinare,

respingând pentru acest motiv acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta M.E. solicitând, în principal, casarea sentinței

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea

completării probatoriilor, prin întocmirea unui raport de evaluare, iar în

subsidiar casarea sentinței atacate și respingerea excepției invocate de

pârâtă, cu consecința admiterii pe fond a acțiunii; s-au solicitat de asemenea

cheltuieli de judecată.

În acest sens recurenta a

susținut că, în speță, nu se impunea exercitarea procedurii prealabile, chiar

dacă actul emis de pârâtă este guvernat de dispozițiile Legii nr. 554/2004,

avându-se în vedere că, în cauză, au fost parcurse toate procedurile impuse de

dispozițiile Legii nr. 10/2001, modificată și de normele metodologice aferente,

iar raportul rezultat în urma evaluării imobilului în discuție nu i-a fost

comunicat niciodată.

A mai susținut recurenta că,

în situația menționată, intimata avea posibilitatea fie să emită decizia cu

valoarea imobilului, fie să trimită dosarul, spre reevaluare, în caz de preț

derizoriu, iar în condițiile în care s-a optat pentru a doua variantă,

procedura prealabilă nu era necesară.

Recursul este nefondat.

Astfel, reclamanta a chemat

în judecată A.N.R.P., solicitând anularea Deciziei nr. 690 din 26 august 2008

emisă de aceasta și obligarea autorității pârâte să emită un nou titlu de

proprietate pentru suma reală, actualizată.

Ori, potrivit procedurii

instituite prin Legea nr. 247/2005, pe baza situației juridice a imobilelor

pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, S.C.C.S.D. procedează la

analizarea dosarelor, iar în cazul imobilelor pentru care cererea de restituire

în natură a fost respinsă, înaintează dosarele firmelor specializate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare, raport în baza căruia, aceeași

comisie, procedează fie la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire,

fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În speță, Comisia centrală a

emis în această fază a procedurii Decizia de despăgubiri nr. 1069 din 24

octombrie 2006, în cuantum de 23.717 lei, opțiune formulată și înregistrată de

recurentă la A.N.R.P. și față de care recurenta nu a enunțat nici o obiecție,

cu alte cuvinte nu a contestat raportul de evaluare și nici decizia comisiei centrale

ce conține cuantumul despăgubirilor și în baza căreia a fost emis titlul de

plată contestat.

Pe cale de consecință, față

de neîndeplinirea acestei proceduri, în raport cu decizia emisă de comisia centrală,

în mod corect, instanța de fond, a respins acțiunea reclamantei.

Așa fiind și constatând că,

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge,

ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.E. împotriva sentinței civile nr. 713 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2009.