ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2009

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta SC B.C. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâtul de Ministerul Finanțelor Publice, Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, solicitând suspendarea executării Hotărârii nr. 549591 din 19 mai 2008, prin care s-a dispus anularea licenței pentru exploatarea jocurilor de noroc tip „bingo în sală”.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamanta consideră că în lipsa licenței activitatea societății nu se poate desfășura, consecințele de ordin material sunt grave, deoarece în cadrul societății își desfășoară activitatea un număr mare de salariați iar costurile locației sunt mai greu de suportat în condițiile în care societatea nu desfășoară activitate. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 662/CA din 25 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1341/36/2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 549691 din 19 mai 2008 a Comisiei de Autorizare a Jocurilor de Noroc până la pronunțarea instanței de fond.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond Curtea de Apel a concluzionat că în speță sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele și datorită acestui specific devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și când prin executarea lor ar putea provoca o pagubă persoanelor fizice sau juridice protejate prin instituția contenciosului administrativ.

Recurs formulat de pârât Motive de recurs întemeiate pe dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., și art. 304 1 C. proc. civ. 5.1. Prin hotărârea judecătorească atacată, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Conform prevederilor art. 215 din O.G. nr. 92/2003 republicată instanța poate suspenda actul administrativ fiscal numai cu condiția depunerii unei cauțiuni. 5.2. Hotărârea judecătorească recurată reprezintă un ansamblu de citate din acte normative și principii de drept fără a se motiva concret care sunt considerentele ce au condus la opinia instanței. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este fondat 2. Motivele de recurs dezvoltate de recurent se pot încadra însă la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 3. Astfel, nedepunerea cauțiunii prevăzută de Codul de procedură fiscală și soluționarea cauzei în lipsa acesteia, reprezintă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivul de recurs este întemeiat, instanța de fond dispunând suspendarea executării actului administrativ-fiscal în lipsa depunerii cauțiunii a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii. 4. Este întemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs, deoarece nu este suficient a se invoca textul legal ce permite suspendarea executării unui act administrativ, ci este obligatoriu a fi dovedite și îndeplinite condițiile cumulative la fiecare speță. 5. Atât reclamanta cât și instanța de fond aveau obligația să arate care este cazul bine justificat și în ce constă paguba iminentă.

Nefiind îndeplinite în speță aceste două condiții, pronunțarea unei hotărâri de suspendare a executării în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este nelegală și dată cu încălcarea legii. 7.Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată urmează a se admite recursul, a se casa sentința recurată, cu consecința respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.