ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 337/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 113/F-C din 21 iulie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea privind suspendarea executării actului administrativ intitulat „Rezultate finale ale etapei de atribuire trafic județean, ședința 30 mai 2008, în ceea ce privește traseul 044 Drăgășani – Băbeni – Râmnicu Vâlcea", cerere formulată de reclamanta SC M.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale (A.S.S.I.-S.E.A.T.) și SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea, a dispus suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a rezultatelor atribuirii electronice în ședința din 30 mai 2008 pentru traseul 044 Drăgășani – Băbeni - Râmnicu Vâlcea și a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză au fost îndeplinite cumulativ cele două condiții legale cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, prin caz bine justificat se înțelege acel cumul de împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă acel prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități sau serviciu public. Curtea de Apel a reținut îndeplinită condiția cazului bine justificat, legat de acordarea punctajului la atribuirea traseelor pentru transportul regulat de persoane și constând în existența unor rațiuni de natură să pună la îndoială legalitatea calculului.

Instanța de fond a apreciat, de asemenea, că prejudiciul iminent poate fi localizat atât în patrimoniul reclamantei, care ar fi lipsită de posibilitatea obținerii unor venituri prin executarea traseului pentru care a licitat, dar și în patrimoniul cetățenilor care au beneficiat de servicii care cel puțin în aparență au fost de calitate. O astfel de aparență se bazează, în principal, pe faptul că nu s-a susținut și nu s-a dovedit că în perioada anterioară, cât reclamanta a efectuat traseul, acesteia i s-au aplicat sancțiuni legale pentru neîndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor. Împotriva acestei hotărâri, pârâtele SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea și A.S.S.I. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A.S.S.I. a criticat sentința pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., arătând, pe de o parte, că la data de 30 iunie 2008, când instanța a fost învestită cu suspendarea executării „Rezultatelor finale ale etapei de atribuire electronică în trafic județean, ședința din 30 mai 2008”, cererea era lipsită de obiect, pentru că rezultatele generale de aplicație informatică fuseseră deja puse la dispoziția autorităților publice cu atribuții în atribuirea traseelor, conform art. 37 alin. (10) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 și art. 19 alin. (1) din Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 353/2007.

Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a arătat că în cauză nu erau îndeplinite condițiile cuprinse cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond scăpând din vedere că suspendarea executării se poate dispune pentru prevenirea unei pagube iminente, esențial fiind ca producerea prejudiciului să poată fi prevenită prin suspendarea actului administrativ atacat și să existe o situație care să impună urgența luării unei măsuri vremelnice. Recurenta-pârâtă SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, invocând încălcarea art. 129 C. proc. civ. prin soluționarea cauzei la primul termen de judecată, cu ignorarea cererii de amânare pentru lipsă de apărare pe care o depusese la dosar.

Recurenta-pârâtă a criticat sentința și pentru ignorarea dispozițiilor art. 163 și următoarele C. proc. civ., arătând că pe rolul Tribunalului Argeș se mai află o cauză cu aceleași părți și același obiect, înregistrată cu nr. 2023/109/2008 - împrejurare pe care Curtea de Apel a cunoscut-o, dar a socotit-o lipsită de efecte juridice din perspectiva litispendenței. O altă critică adusă sentinței constă în încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare prin soluționarea cererii fără citarea emitentului actului – Comisia Paritară pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public județean de persoane de pe lângă Consiliul Județean Vâlcea . De asemenea, SC A.T.

SA a invocat încălcarea prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care interzice formularea mai multor cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, precum și aplicarea greșită a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în sensul că operațiunea efectuată de autoritatea pârâtă și tabelul cu rezultatele etapei de atribuire electronică nu constituie acte administrative, conform definiției prevăzute de textul legal menționat. În fine, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată contravine vădit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în speță nefiind îndeplinită niciuna dinte condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a respins motivele din ambele recursuri, arătând, în esență, următoarele: -SC A.T.

SA Râmnicu Vâlcea nu a fost prejudiciată prin respingerea cererii de amânare pentru lipsă de apărare, în condițiile în care nu a avut probe de administrat în fața primei instanțe; -Curtea de Apel a reținut în mod corect că sentința din 3 iulie 2008, prin care a fost respinsă o altă cerere de suspendare a executării, nu prezintă autoritate de lucru judecat, iar în dosarul nr. 2023/109/2008 al Tribunalului Argeș erau implicate alte părți, astfel că nu putea fi reținută litispendența; -„Rezultatele etapei de atribuire electronică” au natura juridică a unui act administrativ, iar autoritatea emitentă este A.S.S.I., astfel că nu se impunea citarea în cauză a Comisiei Paritare; -Hotărârea nr. 45 din iunie 2008, prin care Comisia Paritară din cadrul Consiliului Județean Vâlcea a atribuit traseul 044 și a dispus eliberarea licențelor de traseu a format obiectul unei cereri de suspendare soluționate prin sentința nr. 412/CA din 13 august 2008 prin admiterea cererii; -vechimea pe traseu atribuită SC A.T.

SA a făcut obiectul analizei în dosarul nr. 2502/109/2008 al Tribunalului Argeș, soluționat prin sentința nr. 413/CA din 13 august 2008 în sensul admiterii cererii intimatei-reclamante din prezenta cauză ; -instanța de fond a reținut în mod corect existența unui prejudiciu care i s-ar putea produce prin neefectuarea traseului. Cu privire la recursul A.S.S.I., intimata-reclamantă a arătat, pe de o parte, că emiterea hotărârii de atribuire a traseelor de către Comisia Paritară se confundă cu procedeul tehnic prin care se realizează atribuirea și pe de o parte că instanța de fond a reținut corect aplicabilitatea art. 14 din Legea nr. 554/2004. În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri depuse la dosar, prin registratura instanței, la data de 16 decembrie 2008, de către recurenta-pârâtă SC M.S.

SRL. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurente și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de înscrisurile depuse la dosar în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, cu precizarea că motivele comune legate de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi grupate și analizate împreună. Cu privire la respectarea normelor de procedură și a principiilor ce guvernează procesul civil, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte SC A.T. SA nu sunt întemeiate, pentru că instanța de fond i-a respins motivat cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, ținând seama de momentul primirii citației și de urgența impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, făcând aplicarea art. 156 alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că a amânat pronunțarea pentru a fi depuse concluzii scrise, partea având astfel posibilitatea să își exercite dreptul la apărare. Între cererea soluționată prin sentința recurată și acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș cu nr. 2023/109/2008 nu există identitate de părți, în cauza respectivă, soluționată între timp, prin sentința nr. 450/2008, figurând în calitate de pârâți, SC A.T. SA, Consiliul Județean Vâlcea, Comisia Paritară din cadrul Consiliului județean Vâlcea și Autoritatea Rutieră Română - Agenția Vâlcea - nefiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 163 C. proc. civ., pentru admiterea excepției de litispendență. Nici motivul de recurs privind necitarea în cauză a Comisiei Paritare pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public județean de persoane nu este fondat, pentru că autoritatea emitentă a actului administrativ dedus judecății este A.S.S.I., chemată în judecată în mod corespunzător.

Înalta Curte constată însă întemeiate criticile privind neîndeplinirea condiției prevăzute în mod cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Potrivit prevederilor legale menționate, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea pagubei iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. Suspendarea executării actului administrativ este o măsură vremelnică, ce se impune în situații de urgență, atunci când există un caz bine justificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, scopul său fiind protejarea persoanei vătămate prin prevenirea unei pagube iminente care i-ar putea fi provocate prin punerea în executare a actului administrativ.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă însă că la data sesizării instanței de fond, Rezultatele finale ale etapei de atribuire electronică - trafic județean, ședința din 30 mai 2008 își produseseră deja efectele pretins păgubitoare pentru reclamantă, în sensul că prin Hotărârea nr. 45 din 3 iunie 2008, Comisia Paritară pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public județean de persoane, constituită prin Hotărârea nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Consiliului Județean Vâlcea, atribuise recurentei-pârâte SC A.T. SA traseul 044 Drăgășani – Băbeni - Râmnicu Vâlcea.

Având în vedere definiția legală a noțiunii de „pagubă iminentă”, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, care face referire la un prejudiciu material viitor și previzibil, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut greșit că la data pronunțării sentinței era îndeplinită cerința prevenirii unei pagube iminente, impuse de art. 14 alin. (1) din același act normativ. Suspendarea executării Hotărârii nr. 45/2008 a Comisiei Paritare a constituit obiectul unei cereri distincte, înregistrate la Tribunalul Argeș cu nr. 2483/109/2008 și admise prin sentința art. 412/13 august 2008. Constatând incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul considerentelor expuse mai sus, care fac inutilă examinarea celorlalte critici formulate împotriva sentinței atacate, Înalta Curte va admite ambele recursuri și în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. va modifica sentința în sensul respingerii cererii reclamantei. Partea căzută în pretenții, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-pârâtă SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea, dar Înalta Curte va face aplicarea alin. (3) al aceluiași articol, diminuând onorariul de avocat (care conform chitanței depuse la dosar este de 4284 lei) în raport cu natura pricinii și cu complexitatea demersurilor efectuate în apărarea părții reprezentate. Dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale presupune ca recuperarea cheltuielilor de judecată să se producă numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost efectuate în limita unui cuantum rezonabil, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicată în M. Of.

nr. 456/5.07.2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate A.S.S.I. și SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 113/F-C din 21 iulie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC M.S. SRL Bradu, ca neîntemeiată. Obligă intimata SC M.S. SRL Bradu la plata sumei de 1003 lei către recurenta SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea reprezentând cheltuieli de judecată, făcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2009.