ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2116/2015

Decizia nr. 2116/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Acțiunea formulată

Prin acțiunea înregistrată inițial la Curtea de Apel București și ulterior pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a strămutării judecății cauzei la această din urmă instanță (Încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7.737/12 decembrie 2013) reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Agenda Digitală a României (A.A.R.D.) fostă Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (C.N.M.S.I.) și Autoritatea Rutieră Română (A.R.R.), anularea actelor administrative nr. 516 din 16 noiembrie 2012 al CNMSI care a revocat actul administrativ nr. 500 din 31 octombrie 2012; nr. 518/16 noiembrie 2012 al CNMSI care a revocat actul administrativ nr. 500/31 octombrie 2012; actul administrativ intitulat "Rezultatele finale ale etapei de atribuire electronică-trafic județean, ședința din 30 mai 2008, în ceea ce privește traseul 044 Drăgășani-Băbeni-Râmnicu Vâlcea actualizat la 2012", act administrativ care materializează rezultatele ședinței de atribuire și actul administrativ nr. CJ2 din 11 ianuarie 2013 emis de CNMSI.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 63 din 20 martie 2013, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ARR și a respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Prin aceeași sentință, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru adresele 516 din 16 noiembrie 2012, 518 din 16 noiembrie 2012 emise de CNMSI către ARR și CJ2 din 11 ianuarie 2013 emisă de CNMSI către reclamantă, excepție invocată de CNMSI, a admis excepția tardivității plângerii prealabile invocată de pârâta CNMSI (AADR).

A admis cererea de intervenție în interesul CNMSI formulată de SC B. SRL. A respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Agenda Digitală a României și Autoritatea Rutieră Română și intervenienta în nume propriu SC B. SRL, ca inadmisibilă, obligând reclamanta la plata sumei de 3.100 lei, cheltuieli de judecată către intervenientă.

2.1. Motivele de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 7 și 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că a invocat pct. 2 al art. 488 C. proc. civ., republicat, prin raportare la efectele pe care le-a avut strămutarea procesului la Curtea de Apel Ploiești, precizând că nu se poate lărgi aria efectelor unei strămutări dincolo de limitele pe care i le-a trasat legiuitorul.

S-a susținut că este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., republicat, întrucât prima instanță nu a ținut cont de autoritatea de lucru judecat reglementată de disp. art. 430 C. proc. civ., dând astfel o hotărâre care ignoră o decizie pronunțată cu privire la aceeași problemă de drept de o altă instanță, respectiv Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2013, care a avut ca obiect suspendarea executării acelorași acte menționate și în prezenta acțiune.

Recurenta a arătat că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind invocate disp. art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cât și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cu privire la Actul 516, întrucât acesta este un act administrativ.

În raport de data când a luat cunoștință de acest act, respectiv 5 decembrie 2013, fiindu-i comunicat de C.J. Vâlcea, plângerea prealabilă a fost formulată în termenul legal.

Referitor la rezultatul atribuirii traseului județean, din 2012, s-a susținut că a luat cunoștință de acest act urmare a comunicării CJ 2 din 11 ianuarie 2013, în raport de care plângerea prealabilă formulată la data de 15 ianuarie 2013 respectă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, solicită a se face aplicarea disp. art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a menționat că nu s-a făcut dovada certă a publicării Rezultatului atribuirii traseului județean din 2012 la 16 noiembrie 2012.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare instanței competente, iar în subsidiar a cerut admiterea recursului, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 25 februarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 1 aprilie 2015.

Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Motivul de recurs invocat, prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu este întrunit în cauză.

Hotărârea recurată a fost pronunțată de instanța și completul de judecată legal investite, urmare a strămutării cauzei prin Încheierea Înaltei Curți nr. 7737/12 decembrie 2013 în Dosar nr. x/1/2013, fiind păstrate actele îndeplinite.

De asemenea, analizând dosarul cauzei, se constată că au fost fixate termene de judecată la 17 februarie 2014 și la 17 martie 2014.

Rezultă din Încheierea din 17 martie 2014 că a fost pusă în dezbaterea părților cauza, pronunțarea fiind amânată la 20 martie 2014, cu posibilitatea de a depune Concluzii scrise.

Prin urmare, sunt nefondate susținerile/criticile recurentei sub toate aspectele.

Motivul de recurs invocat, prevăzut de disp. art. 488 pct. 7 C. proc. civ., este nefondat.

Se reține că în cauză, nu sunt întrunite dispozițiile art. 430 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, în sensul dorit de recurenta-reclamantă.

Real și necontestat este că Sentința nr. 705/2013 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013 s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, reținându-se că, în cadrul acestei cereri, nu se poate antama fondul cauzei.

Mai mult, cererea de suspendare are ca efect întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice a actelor administrative, fără a fi dezlegat fondul cauzei.

Prin urmare, hotărârea privind această cerere are autoritate de lucru judecat doar cu privire la natura juridică a actelor contestate, inclusiv în cauza de față și nu asupra altor aspecte menționate de recurent în recursul formulat, care oricum vizau fondul cauzei și nu puteau fi tranșate cu ocazia judecării cererii de suspendare.

Mai mult, analizându-se Decizia nr. 1.638/28 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (atașată și la dosarul de recurs), prin care a fost soluționat recursul împotriva Sentinței nr. 705/2013, se constată că singura dezlegare a unei probleme de drept a vizat calificarea naturii juridice a actelor care au făcut obiectul cererii de suspendare, fiind tranșată astfel implicit excepția inadmisibilității cererii de suspendare.

Astfel, instanța de recurs, irevocabil, a statuat că singurul act administrativ care dă naștere unui raport juridic în speță este cel intitulat "Rezultatele finale ale etapei de atribuire electronică trafic județean - ședința din 30 mai 2008, în ceea ce privește traseul 004 Drăgășani - Băbeni - Rm. Vâlcea, actualizat la 2012", prin care a fost declarată câștigătoare intimata-pârâtă SC B. SRL.

De asemenea, s-a statuat că adresele nr. 516 și nr. 518/2012 nu sunt acte administrative.

Nu se pot reține nici efectele lucrului judecat cu privire la data publicării Rezultatului atribuirii, în sensul dorit de recurentă, întrucât nu este întrunită cerința privind același obiect al cauzelor, potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8, astfel cum a fost argumentat de aceasta, se reține că este nefondat.

În cauză, actul care îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 554/2004 de a fi calificat act administrativ, supus cenzurii de legalitate a instanței de contencios administrativ, este cel intitulat "Rezultatele finale ale etapei de atribuire electronică, ședința din 30 mai 2008, în ceea ce privește traseul 044 Drăgășani - Băbeni - Rm.Vâlcea, refăcut în 2012", cu declararea drept câștigătoare a traseului SC B. SRL.

De altfel, așa cum s-a reținut anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cuprinsul Deciziei nr. 1.638/20 martie 2014 a statuat în acest sens.

Prin urmare, toate aserțiunile recurentei care privesc calificarea drept acte administrative a celorlalte acte menționate în cererea de chemare în judecată sunt lipsite de temei legal, astfel că nu pot fi reținute ca fiind fondate.

Rezultatele finale ale atribuirii electronice din 30 mai 2008, refăcute în data de 16 noiembrie 2012 au fost aduse la cunoștința publicului prin afișare la data de 16 noiembrie 2012 pe site-ul CMMSI www.autorizații.ro/Licențe persoane, dovadă în acest sens fiind înscrisurile depuse în dosarul cauzei.

Toate rezultatele atribuirii electronice se aduc la cunoștința publicului numai prin afișare pe acest site.

De altfel, recurenta-reclamantă cunoștea această procedură pentru că rezultatul anterior, prin care a fost declarată câștigătoare, tot în această modalitate a fost adus la cunoștință.

Mai mult, recurenta fiind implicată în procedura de atribuire a traseului menționat și fiind parte în cauza în care, potrivit Sentinței nr. 1.172/28 februarie 2012 a Tribunalului Brașov s-a dispus refacerea rezultatelor finale ale acestei proceduri, care prezenta interes pentru aceasta, trebuia să acționeze cu maximă diligență în a urmări modul de soluționare a refacerii rezultatelor procedurii, asumându-și cunoașterea acestei proceduri sub toate aspectele/etapele pe care le implică, prin participare, necontestând modul de aducere la cunoștință în acest fel.

În altă ordine, nu s-a dovedit o altă situație decât cea expusă de autoritatea pârâtă privind publicarea Rezultatului 2012 sau că înscrisul -extras site- depus la dosarul cauzei, privind publicarea acestui rezultat la 16 noiembrie 2012 este fals.

De altfel, este necontestat și faptul că prin adresele nr. 516 din 16 noiembrie 2012 către ARR București și nr. 519 din 16 noiembrie 2012 către C.J. Vâlcea au fost încunoștințate acestei autorități despre rezultatele refăcute și revocarea actului nr. 500 din 31 octombrie 2012 și că acestea se află pe site-ul autorității pârâte CMMSI.

De asemenea, din cuprinsul plângerii prealabile rezultă că, urmare a notificărilor nr. 6.455 din 19 noiembrie 2012 și nr. 6.502 din 21 noiembrie 2012, autoritatea pârâtă a comunicat recurentei-reclamante prin adresa nr. 30.058 din 23 noiembrie 2012 că a fost refăcut rezultatul final al procedurii.

Prin urmare, în acest context în care i-a fost comunicat recurentei-reclamante finalizarea rezultatului procedurii, fiind adus la cunoștință prin afișare la data de 16 noiembrie 2012 pe site-ul CNMSI, față și de cele reținute anterior, instanța de recurs apreciază că plângerea prealabilă nr. 284 din 14 ianuarie 2013 a fost formulată de recurenta-reclamantă cu nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta nu a dovedit formularea în termen a plângerii prealabile, termenul de 30 zile prevăzut de disp. art. 7 alin. (1) fiind un termen de decădere, norma legală menționată fiind imperativă, în acest sens fiind și jurisprudența unitară/constantă a instanțelor de specialitate, de contencios administrativ.

În concluzie, este corectă soluția instanței de fond privind inadmisibilitatea acțiunii urmare a admiterii excepției procesuale de fond a neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele și condițiile prevăzute de disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, partea nu a dovedit că a solicitat/obținut o repunere în termen cu dovedirea motivelor întemeiate/temeinice ale întârzierii, astfel cum prevăd disp. art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

O astfel de solicitare nu se poate formula în recurs, în raport de disp. art. 494 coroborate cu cele ale art. 478 C. proc. civ.

În cauză nu se reține nici încălcarea disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul susținut de recurent, nefiind încălcat dreptul de acces la justiție.

Instituirea procedurii prealabile nu este contrară dispozițiilor Convenției și nici nu este dovedit că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt afectate de vicii de neconstituționalitate.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate motivele de recurs invocate, astfel că în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

Conform art. 453 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la cheltuielile de judecată în sumă de 4.000 lei către intimata-intervenientă SC B. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat SC A. SA împotriva Sentinței nr. 63 din 20 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-intervenientă SC B. SRL.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.

Procesat de GGC - ED